
Ma rog, muncitorii isi vedeau de treaba cand nu erau deranjati de vreo cucoana ori de vreun filfizon, beneficiarii fireste, mult prea imbracati ca sa fie trasi de maneca. In ritmul in care asezau biscuitii de beton mi-am spus ca pana seara vor termina parcarea. Si cu asta basta. Daca oricine trecea pe acolo isi putea imagina ca, intr-o zi, poate se va amenaja un parc de joaca pentru copii, parcarea s-a dovedit mult mai trebuincioasa.

Precum spuneam, totusi, parcarea nu a fost gata pana la lasarea intunericului si biscuitii - perisabili - ori din beton au ramas nesupravegheati pe timpul noptii.
E adevarat ca noaptea este sfetnic bun, insa mai e si complicele hotilor. Un individ cu o galeata in mana, se apropie de gramezile de nisip, zgura si biscuiti, perisabili ori ba. Scoate celularul, isi aprinde o tigara lasand in acelasi timp galeata jos ca si cand l-ar incomoda. Intr-un cuvant, se comporta ca si cand tot ceea ce face ori va face e firesc si nimic la nelocul lui. Dupa un timp, continuand sa vorbeasca la telefon, umple jumate de galeata cu nisip, aseaza deasupra cativa biscuiti si pleaca in bezna dintre blocuri, vorbind la telefon. Perplecs, imi mai aprind o tigara. Acelasi individ, procedand intocmai ca prima data vine, isi face de lucru, umple galeata si se face nevazut in bezna dintre blocuri. Vicios fiind, mai astept nitel si...imi aprind alta tigara. Prost obicei! Acelasi individ...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu