Puță, cațelul cel milog și vecinii inimoși!

As minti sa spun ca vecinii mei sunt din cale afara de prost crescuti. Adevarul este ca mare parte a concitadinilor nu au prea multe in comun cu bunul-simt.

Am si eu un obicei, prost fara indoiala, sa fumez calarind geamul de la bucatarie. Cu toate acestea, din respect pentru vecinii care locuiesc la etajele inferioare pastrez la indemana o scrumiera pentru a nu le tranti in cap (sau in ceaiul scos pe pervaz la racit) niscai scrum, ori mai rau, ditamai chistocul. Bine, adevarul e ca parintii mei chiar s-au straduit sa imi explice in primii sapte ani de viata care e treaba cu scrupulele iar eu m-am dovedit un invatacel destoinic. (Fie vorba intre noi nu scuip pe strada, asta vizavi de o intamplare de zilele trecute cand am salutat un amic din masina, stand la semafor, chiar in momentul in care a lansat o flegma de toata frumusetea, care din cauza salutului meu surprinzator, in pofida gravitatiei, s-a intins...o idee pentru ca mai apoi sa i se lipeasca pe barbie si gulerul paltonului. Bleax!)
Din pacate, vecinii mei au cam batut maidanul in primii ani de viata. Nu toti, ci doar aceia care folosesc cosul de gunoi pentru altceva decat aruncarea resturilor de la masa. Parca ii vad pregatindu-se sa se aseze la masa pentru a sfasia carnea de pe oasele vreunui pui dar nu inainte de a trage larg perdeaua, de a deschide fereastra inapoi...
Acela e momentul in care intra-n scena Puta. Puta e un catelus super jucaus insemnat in ureche cu un abtibild albastru ca semn ca soarta nu a fost prea generoasa cu el. Cum vede ca se deschide un geam incepe sa topaie, sa se rostogoleasca, sa-si urmareasca coada spre deliciul vecinilor care, inimosi, fascinati de un asa spectacol raman cu gura cascata si lasa sa le cada bucatura din gura...

In preajma weekendului Si-a facut obiceiul Puta sa invite alti maidanezi din cartier la festin...si atunci spectacol. Dupa ce isi umplu matele cu oase si sorici zburatori isi fac siesta in parcarea prin care numai cei curajosi se incumeta sa treaca. Insa partea care imi place mie cel mai tare este noaptea cand incep sa latre la te miri ce intarziat dand tonul javrelor de soi din apartamentele vecinilor.
Este o adevarata placere sa te trezesti, in propria casa, in miez de noapte, speriat ca esti invadat de o haita de caini.

9 comentarii:

Terra spunea...

Si aici se intampla ceva asemanator. Avem intre blocuri cateva babe inimoase, pensionare si care de atata plictiseala au facut "casute" din cutii de carton pentru cativa caini care tot isi duc veacul pe aici. Problema este ca se cam inmultusc simtitor, motiv pentru care intr-o dimineata, cand soarele inca nu se trezise, m-am trezit cu cainii latrand la mine in asa fel incat au inceput sa mi se inmoaie picioarele ca doua lumanari, am facut stanga-mprejur si am ocolit cartierul, luandu-mi mult mai mult timp sa ajung la gara (si am pierdut trenul).
Din dimineata cu pricina mi-a fost frica sa mai merg singura, asa ca plec de acasa odata cu mama, cand ea se duce la serviciu, chiar daca asta inseamna sa plec mai devreme cu 45 de minute.

Marius Ola spunea...

Intersant este că pe la mine prin cartier chestiunea cu lătratul a cam dispărut în ultimii ani. Cred că e fain aşa deşi a fost destul de greu să adorm pe linişte:)

Ciprian Drăghici spunea...

@Terra
Cred ca locul acelora este printre caini iar societatea ii obliga sa vietuiasca in locuinte... :D

Ciprian Drăghici spunea...

@Marius Ola
Am vorbit cu hingherii si m-au linistit; pana nu se aduna in jur de o suta nu se deranjeaza. Imbucurator!

Lillee spunea...

Adevarul ca peste tot se gasesc niste vecini de aduna toti cainii. Tin minte ca m-am obisnuit foarte greu sa dorm in liniste...in momentul cand m-am mutat. Parca lipsea ceva :)))

Terra spunea...

Ciprian, nu stiu daca preiei tu asa ceva, dar eu tot ti-am oferit un premiu. Ete-l aici: http://iaundex.blogspot.com/2010/01/ss-award.html

alexdana spunea...

Bravo, frumos, m-am distrat copios.
Intamplarea face ca, dupa ce m-am mutat intr-un bloc pe intersectie, am tanjit ani buni dupa latratul cainilor si altele legate de aceste fiinte superbe.
Intersectia este mai cumplita decat latratul lor. Tramvaie, care zici ca-si fac intrarea pe geam in app, masini care claxoneaza non-stop, injuraturi (am termopane dar degeaba) si rasete colorate, asta de dim pana noaptea tarziu, cand vine tura a doua, masinile de deszapezire, o raparatie la liniile de tramvai, un motor, iar ultimii sunt de vis, iti vine sa arunci cu oua dupa ei ...asa de efect, dar n-ai timp nici sa-i vezi, in schimb zgomotul ramane si dupa ce pleaca ...fix in creierii mei.

“Putica” de Strand spunea...

"Pentru ca am vrut sa las un comentariu la postarea lui Ciprian si n-am reusit, nu prea ma pricep la tehnica, trebuie sa..."

Persephone spunea...

Am stat si eu weekendul trecut la Negoveanu 4 si erau destul de multi catei in spatele blocului din cate am vazut eu.Oricum mie imi plac,insa nu in exces. :P

Copyright © C i t a d e l a. . .S i b i a n ă - Blogger Theme by BloggerThemes & newwpthemes - Sponsored by Internet Entrepreneur