In mai putin de-o saptamana strazile Sibiului vechi vor fi din nou in sarbatoare, medievala de aceasta data. Intrucat Festivalul Medieval Cetati Transilvane a ajuns la editia a X a, organizatorii ne invita ca in perioada 26 august – 29 august 2010 sa descoperim povestea din spatele indemnului pe care festivalul il are in acest an: "Fii de breasla!"
Imi amintesc ca in urma cu cativa ani cand am participat pentru prima data la acest festival am fost de-a dreptul fascinat de atmosfera medievala. Iata, pentru a zecea oara, festivalul medieval tansforma zilele obisnuite ale citadelei in zile magice, cu cavaleri, domnite, menestreli, trubaduri si bufoni din timpuri de mult apuse dar de care ne amintim cu deosebita placere.
Cum va fi anul acesta ramane de vazut insa am sa va spun cum a fost prima data cand am participat la Festivalul Medieval Cetati Transilvane.
Batranul ceas al Bisericii Evanghelice batea cu acelasi stoicism de parca nu urma a se intampla nimic deosebit. Era o linistita zi de
duminica la orele 13:00, era o caldura toropitoare ce voia sa disperseze si asa putinii spectatori adunati in Piata Mica de o parte si de cealalta a Podului Minciunilor.
Imi amintesc ca in urma cu cativa ani cand am participat pentru prima data la acest festival am fost de-a dreptul fascinat de atmosfera medievala. Iata, pentru a zecea oara, festivalul medieval tansforma zilele obisnuite ale citadelei in zile magice, cu cavaleri, domnite, menestreli, trubaduri si bufoni din timpuri de mult apuse dar de care ne amintim cu deosebita placere.
Cum va fi anul acesta ramane de vazut insa am sa va spun cum a fost prima data cand am participat la Festivalul Medieval Cetati Transilvane.
Batranul ceas al Bisericii Evanghelice batea cu acelasi stoicism de parca nu urma a se intampla nimic deosebit. Era o linistita zi de
duminica la orele 13:00, era o caldura toropitoare ce voia sa disperseze si asa putinii spectatori adunati in Piata Mica de o parte si de cealalta a Podului Minciunilor. Linistea amiezii care nu prevestea nimic deosebit a fost tulburata de primele acorduri muzicale medievale, calde si ele, care au mai atras cativa curiosi, amatori de inedit sau poate de spectacol, antrenati pana in acele momente in alte activitati educationale si recreative tocmai pe la periferia pietei, Pietei Mici. Cele mai pitigaiate voci erau ale copiiilor care parca ieseau din pamant, imbulzindu-se, ciupindu-se, lovindu-se pentru a ocupa un loc mai bun, pe balustrada, cat mai aproape de Podul Minciunilor. De-o parte si de alta, doua armate de cavaleri, fata in fata scrutau orizontul, cautandu-si ochii inamicului…. Sotiile lor, domnitele, prin dansul lor haotic prevesteau confruntarea parca, marea batalie, marele masacru ce avea sa urmeze. Cei mai
vanitosi, stegarii, fluturau in vant steagurile promitand o mare victorie. Ritmul muzicii crestea in intensitate avertizand ca luptele vor incepe. Cavalerii, fata in fata, cu armele stranse-n pumni, cu privirea fixa, cu pletele relaxate in vantul caldut , mai jucaus ca nicicand, gatiti frumos in haine de lupta de catre tacutele domnite care de departe, plangeau. Pareau resemnate ca in orice clipa cel pe care il iubeste poate sa nu mai fie printre cei vii; se rugau, poate, sa nu se auda sunetul bataliei.
Pumni, sabii, varfuri de lance si steaguri… se agitau in vant manuite
de puternicii cavaleri care strigau, urlau, probabil pentru a-si intimida adversarul. Apoi liniste… Clipa cea mai mare a surprins, in soare, doua sabii, stralucind, izbindu-se...apoi altele, si altele!
Cavalerii care mai inainte se pregateau de lupta erau acum cazuti, morti cu arma stransa in maini, cu fetele transfigurate de ultima lor intalnire...cea cu moartea! Domnitele isi facusera aparitia pentru a-si plange mortii; una se intinse alaturi de cel pe care il pierduse...ii putea fi frate , logodnic sau sot... si apoi rama
se nemiscata! Alta il plangea pe cel pe care-l trase in bratele ei, tinandu-i capul cu o mana, iar cu cealalta stergandu-i praful amestecat cu sangele de pe fata. Dupa ce ii aseza suvitele rebele ce-i acopereau fata ii asternu o ultima sarutare pe frunte dandu-i putere destoinicului cavaler sa mai deschida o ultima oara ochiii…si apoi a murit.
Soarele stralucea ca si cand nu s-ar fi petrecut nimic!
se nemiscata! Alta il plangea pe cel pe care-l trase in bratele ei, tinandu-i capul cu o mana, iar cu cealalta stergandu-i praful amestecat cu sangele de pe fata. Dupa ce ii aseza suvitele rebele ce-i acopereau fata ii asternu o ultima sarutare pe frunte dandu-i putere destoinicului cavaler sa mai deschida o ultima oara ochiii…si apoi a murit.Soarele stralucea ca si cand nu s-ar fi petrecut nimic!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu