Te iubesc!

Mi-a trebuit ceva timp sa realizez asta insa nu mi-a trebuit mult timp sa o spun.

Intrucat am lipsit nitel, justificat sau nu - este relativ, m-am trezit in aceasta dimineata cu gandul sa debitez ceva care sa-mi justifice absenta. O postare sincera care sa exprime toate sentimentele care m-au incercat in ultimul timp insa pentru asta ar fi nevoie de cateva tomuri.

Va spuneam ca iubesc si nu v-am mintit. Am constatat ca la fel ca mine iubesc si altii. Am incercat sa inteleg ratiunile altora pentru care iubesc si uneori m-a bufnit rasul, alteori abia imi ascundeam emotia care parca ma sugruma. Fireste, au fost si clipe in care superficialitatea ratiunilor altora pentru care iubesc mi-a provocat o nedumerire amestecata cu mahnire si indignare. Nimeni nu-i perfect!

M-am indragostit in urma cu mai mult timp de acest oras si am ajuns sa il iubesc ca pe o parte din mine. Cu bune si cu rele. Acesta e unul dintre motivele pentru care ador sa il vad gatit de sarbatoare. Asta se intampla la unison cu simtamintele concitadinilor.
Am auzit si voci care se plang ca Sibiul nu este gatit mereu gatit de sarbatoare insa le-am scuzat ca fiind vocile care vin, stau putin si pleaca.

A compara Sibiul, acest unic, cu orice altceva nu poate fi scuzabil!

Sa dam doi bani...pe taranul roman!

Sincer, dar sincer vorbind, cine mai da doi lei macar , cat un covrig, pe taranul roman? Sau mai putin de atat, o ceapa dege(ne)rata de apatia si infamia filfizonilor citadinizati? Nu particularizez, deci nu sibieni! (iata un deci folosit dupa normele limbii romane, scuze celor care il folosesc la inceput de propozitie)

Am avut privilegiul sa imi calesc distinsa personalitate puternica si complexa la coada vacii, in mirifica perioada a adolescentei, in vacante. Abia acum am certitudinea ca atuul acelei experiente este acela ca miros orice cacat de la distanta.

De pe atunci priveam cu profunda admiratie orice aratare rustica, ostenita de munca pamantului, care fara sa constientizeze incerca sa sa balacareasca dincolo de conditia-i umana si sa evadeze in aristocraticul univers urban prin tot felul de tertipuri de comunicare nonverbala pe care eu o numeam pe atunci intelepciune. La 13 - 14 ani eram mai ingenuu decat par acum...

S-a emancipat taranul, monser, si asta nu-i nici cantec, nu-i nici vers! Este realitatea crunta a satelor de odinioara in care hornurile pe care iesea fum au fost inlocuite de antene Digi TV, cuibarele de gaini s-au transformat in buticuri cu adaos comercial, porcul se numeste acum carmangerie si spiritul rural s-a transformat in praf si este dus vant; nu va mai ramane din el decat o amintire, a taranului care nu mai sta pe camp! Intre timp s-a mutat la bloc!