Adela – frizeria nambăr uan din taun!

Luna de luna imi face o deosebita placere sa-mi aranjez capatana, implicit sa las o duduie – de preferinta de profesie – sa faca misto de podoaba mea capilara. Cam asta se intampla, de fiecare data, desi ma tund in acelasi salon Adela de pe Milea.

Astazi mi-am facut curaj de dimineata si cum a trecut de noua fix am calcat pragul salonului. M-au intampinat doua frizerite ce-si „faceau parul” tolanite pe cate-un scaun profesional de frizerie. De dupa tejgheaua de langa usa rasarii casierita care ma ademenii cu un „urmeaza-ma” in timp ce-si stergea de pe buze urmele unui sandwish. Am inghitit in sec intrebandu-ma-n gand cu ce-am gresit de trebuie sa fiu tuns taman de duduia de dupa tejghea. Imbarbatat de ideea ca stie ce face am urcat la mezanin. Partea mea dorsala a ocupat supusa locul indicat de unul dintre degetele ei in lipsa altei politeti verbale. As minti sa spun ca nu eram incordat. In sfarsit, m-a intrebat: „Cum sa fie?”. „Hmm...inganai eu, in lateral pierdut, scurt dar pierdut, de sus chiar putin, favoritii subtiati si bretonul e bine asa, ma fastacii eu la sfarsit, rusinat de inceputul de chelie!”

Dupa ce zise: „Perfect!” incepu sa implante in capul meu masina de tuns din toate unghiurile, haotic as spune, lipsindu-ma de favoriti, breton...par...in general. Aproape de sfarsit intentiona sa ma rada pe gat cu o lama folosita si cu toate ca eram inca in stare de soc am schitat un refuz prin agitarea degetelor combinate cu un rictus. In cele din urma am fost periat cu un pamatuf imbibat cu pudra pentru bebelusi, DALIN daca nu ma insel, concomitent cu un „GATA!” strigat la ureche.
Aveam lacrimi in ochi cand am schitat un „multumesc” privindu-ma cat de ridicol m-am lasat tuns pentru 15 lei, fara bacsis.

Cu toate acestea, si luna viitoare ma voi tunde in acelasi salon Adela, colt cu Milea. Fac asta deja de trei patru ani, insa niciodata nu am fost tuns de doua ori de aceiasi frizerita!