A inceput razboiul pentru putere! Am urmarit, fara pic de interes, doar din ratiuni pur nationaliste, prezentarea principalelor partide politice, precum si a programelor de guvernare. Daca pentru unii acest razboi pentru putere se numeste "lupta", iar pentru altii "batalie"...e mai putin important. Insa, este demna de luat in seama atitudinea. Atitudinea de luptator ori de razboinic, a oricarui candidat. Este curios faptul ca, de la caderea comunismului, cei care au preluat puterea au incercat folosind tot felul de tertipuri - noi, care s-au invechit cu timpul - pentru a ne convinge ca se fac eforturi nemarginite pentru asigurarea unei normalitati democratice. La fel de curios este si faptul ca, in preajma alegerilor, in campaniile electorale, dintr-o data totul devine instabil.
Asadar, paradoxal, situatia se schimba peste noapte. Situatia electoratului este in mare pericol, instaurandu-se o iminenta situatie de criza in asteptarea solutiilor salvatoare ale programelor de guvernare. Astfel, mesajul electoral al partidelor e construit cu mare atenţie si indreptat catre grupurile-tinta ce trebuie castigate(cele definite de platforma politica reprezentand “clasa de mijloc”), specializarea mesajului mergand de multe ori pana la individualizare. Tot astfel, declarand cel mai important obiectiv national: iesirea grabnica a tarii din criza, platforma electorala va oferi pachete de obiective si promisiuni pentru copii, studenti, cercetatori, pensionari, muncitori, agricultori, viticultori etc., problemele diferitelor categorii de varsta si profesionale regasindu-se contabilizate cu darnicie în mesajele candidaţilor. Sansele reale ale puterii sunt legate de respectarea imaginarului politic si de cunoasterea culturii civice. Discursurile politice, mesajele transmise electoratului trebuie sa se adapteze culturii si imaginarului societatii pe care o guverneaza. Electorratul intelege realitatea prin raportarea la sistemul de simboluri, de valori sau, de ce nu, mituri impuse de societatea in care traieste. Si iata ca apare candidatul "ideal" spunand: “Votati-ma! Eu sunt ceea ce va trebuie!” oferind omului de rand un reper; acesta este principiul care-i ordoneaza viata, este ceea ce astepta el sa creada. Omul de rand insa are si orgoliu, deci el trebuie convins. Nu este de ajuns afirmatia de mai sus, mai trebuie sa existe mecanisme care sa-i lase alegatorului iluzia ca alege, ca da votul sau - da o mana de ajutor celui care “cersestte”. Caci alegatorul este si un filantrop. Numai ca uita/omite un lucru: cel care cerseste nu face decat sa joace rolul acesta, in rest elaborand serioase mecanisme de prindere în capcana.
Alegatorii se supun acestei manipulari deoarece sunt constienti ca pe cineva oricum trebuie sa voteze. De ce? Lor nu le sta in putiinta, nu vor ajunge sa-si faca auzite pasurile, necazurile, frustrarile, ei nu vor ajunge sa îi dea la o parte pe cei “vinovaţi”. Atunci ei semneaza un cel în alb (votul) si-l incredinteaza celui care i-a convins (acelora care i-a manipulat cel mai eficient) ca poate sa faca toate aceste lucruri in locul sau.
Ceea ce se intampla, cu alte cuvinte, este ca puterea politica detine un capital simbolic pe care-l manipuleaza in vederea pastrarii ei insesi ca elita. Sa urmarim, asadar, si sa nu ne mai miram ca, in Romania, "lupta" pentru putere a trecut de pragurile sublimului si ale ridicolului, coborand la un nivel de abjectie spectacular.
Ceea ce se intampla, cu alte cuvinte, este ca puterea politica detine un capital simbolic pe care-l manipuleaza in vederea pastrarii ei insesi ca elita. Sa urmarim, asadar, si sa nu ne mai miram ca, in Romania, "lupta" pentru putere a trecut de pragurile sublimului si ale ridicolului, coborand la un nivel de abjectie spectacular.
Postări
