Emil Cioran - (filosoful) auto-exilat (d)in Rai!

Niciodata grandios, stilist, si departe de el veleitatiile profetice. A fost „doar” un eseist; toate scrierile lui au avut ca sisteme de referinta spatiul copilariei precum si atitudinea pe care o adopta cu referire la identitatea sa nationala, si implicit raporturile pe care le stabileste cu aceasta.

EMIL CIORAN
(8 aprilie 1911, Rasinari – 20 iunie 1995, Paris)

De dragul problematicii cioraniene referitoare la atitudinea repugnant-depreciativa a adamismului axiologic roman, am recitit „Schimbarea la fata a Romaniei”. Apartenenta cioraniana la interactiunile existentelor obiective, etnice si etice, se regaseste in discursurile alteritatiilor existentiale - ca parte integranta in procesul de intelegere, precum si de identificare al „altuia” - prin experimentarea aceluiasi proces al alteritatii.

Mai succint, Cioran se rafuieste in primul rand cu „poporul” roman, dand nastere problemelor adamiste, si apoi ataca imaginea parentala a unui Dumnezeu, inventat de el, fireste. Confuziile ca ar fi tradator de tara ori ateist sunt la fel de nejustificate precum aceea ca ar fi fost un religios apostatic. Monomania lui nu era Dumnezeu, religia ori credinta! Avea alte angoase, traia alte anxietati; poate aceea de a fi uitat, dupa o viata insingurata, de auto-exil! Altfel, de ce "a lasat" să-i fie publicate Caietele – post-mortem?