Teoria salutului - mini teorie gigelistica

Salutul nu mai este un semn de respect si politete, un gest de onoare si demnitate personala.

Am observat ca de cele mai multe ori printr-un salut nu facem decat sa-l atentionam, pe cel caruia ii este adresat, ca i-am sesizat prezenta. Astfel este marcat momentul: zici „salut!” fara a te opri din drum, insotesti vorba cu o privire falsa dar prietenoasa si eventual iti poti arata si dinti in asteptarea raspunsului la salutul tau, iar celalalt va considera ca i-ai zambit.

Cei mai spirituali iti reteaza salutul. Daca le spui „servus”, in replica iti spun ca „servus esti tu!”; daca spui „ceau”, ti se va raspunde ca „nu stie ce au, ca nu i-a intrebat”; pentru „hello” ti se va canta refrenul „hello dolly” si asa mai departe, doar doar sa observi tu spiritualitatea omului.

Conservarea si salvarea salutului este meritul femeilor. Ele sunt singurele care mai apreciaza un „sarut mana”, mai ales daca este insotit de gestul practic. Ce bine ca nu l-am izolat in sfera desuetelor.
Am mai observat ca uneori salutul este substituit cu stupidele intrebari inchise „ce mai faci?”, „cum o mai duci?” , „cum te descurci?” , „ce mai zici?”, si altele. Fireste spuse cu emfaza, ca si cand ar interesa pe cineva.

Nici o situatie nu este mai stanjenitoare decat aceea in care esti salutat/a si...nu sti de unde sa iei persoana care ti se adreseaza. Cu moaca de „picat din cer” raspunzi taraganat la salut inlocuind numele cu TU – lung – ca sa mai castigi timp sa-ti aduci aminte. Jenat vizibil pana-n calcaie speri sa iesi din asta cu „wow...nu te-am mai vazut de....” si prefacandu-te ca te gandesti de cand, iarasi speri sa primesti raspuns conjunctura cu ajutorul careia sa faci identificarea.

Foarte putini mai folosesc „buna ziua”, „buna seara” si cel mai ades gresit. Nu e numai nepoliticos sa mi se spuna la plecare „buna ziua” dar e si grosolan. Ca si cand pana atunci nu mi-am facut simtita prezenta.

Preferatul meu este „hai pa!”. Este tatl tuturor saluturilor cretinoide. Este categoric, este imperativul care pune la colt, condamna, pune la punct, afiseaza o subtila superioritate de prost gust.
Decat sa facem bascalie si de salut mai bine renuntam sa ne mai salutam. Il excludem si trecem direct la subiect, in lipsa de subiect trecem mai departe. Este egal acelasi lucru.

In incheiere as spune „la revedere” insa este impropriu spus. Asa ca.. pe curand!