Teoria salutului - mini teorie gigelistica

Salutul nu mai este un semn de respect si politete, un gest de onoare si demnitate personala.
Am observat ca de cele mai multe ori printr-un salut nu facem decat sa-l atentionam, pe cel caruia ii este adresat, ca i-am sesizat prezenta. Astfel este marcat momentul: zici „salut!” fara a te opri din drum, insotesti vorba cu o privire falsa dar prietenoasa si eventual iti poti arata si dinti in asteptarea raspunsului la salutul tau, iar celalalt va considera ca i-ai zambit.

Cei mai spirituali iti reteaza salutul. Daca le spui „servus”, in replica iti spun ca „servus esti tu!”; daca spui „ceau”, ti se va raspunde ca „nu stie ce au, ca nu i-a intrebat”; pentru „hello” ti se va canta refrenul „hello dolly” si asa mai departe, doar doar sa observi tu spiritualitatea omului.

Conservarea si salvarea salutului este meritul femeilor. Ele sunt singurele care mai apreciaza un „sarut mana”, mai ales daca este insotit de gestul practic. Ce bine ca nu l-am izolat in sfera desuetelor.
Am mai observat ca uneori salutul este substituit cu stupidele intrebari inchise „ce mai faci?”, „cum o mai duci?” , „cum te descurci?” , „ce mai zici?”, si altele. Fireste spuse cu emfaza, ca si cand ar interesa pe cineva.

Nici o situatie nu este mai stanjenitoare decat aceea in care esti salutat/a si...nu sti de unde sa iei persoana care ti se adreseaza. Cu moaca de „picat din cer” raspunzi taraganat la salut inlocuind numele cu TU – lung – ca sa mai castigi timp sa-ti aduci aminte. Jenat vizibil pana-n calcaie speri sa iesi din asta cu „wow...nu te-am mai vazut de....” si prefacandu-te ca te gandesti de cand, iarasi speri sa primesti raspuns conjunctura cu ajutorul careia sa faci identificarea.

Foarte putini mai folosesc „buna ziua”, „buna seara” si cel mai ades gresit. Nu e numai nepoliticos sa mi se spuna la plecare „buna ziua” dar e si grosolan. Ca si cand pana atunci nu mi-am facut simtita prezenta.

Preferatul meu este „hai pa!”. Este tatl tuturor saluturilor cretinoide. Este categoric, este imperativul care pune la colt, condamna, pune la punct, afiseaza o subtila superioritate de prost gust.
Decat sa facem bascalie si de salut mai bine renuntam sa ne mai salutam. Il excludem si trecem direct la subiect, in lipsa de subiect trecem mai departe. Este egal acelasi lucru.

In incheiere as spune „la revedere” insa este impropriu spus. Asa ca.. pe curand!

14 comentarii:

A lu' Năstase spunea...

Hai noroc si ce a spus Gheorghe :)))

Ciprian D. spunea...

Ca numai maine, cu reportofonu`-n mana, langa canal, fara flori, neaparat cu o lama ascutita, la umbra-n emisfera nordica, dupa ce ti-ai suflecat manecile. Daca-ntarzii nu te-asteapta!

liviu.capitan spunea...

salutul e doar ceva de legatura, de bagat in seama...
ai putea concepe o discutie cu cineva fara un salut? parca e... asa... sec, oricat ar fi de protocolar salutul este un lucru, zic eu, necesar (asta ca sa nu fim complet lipsiti de politete)

numai bine...(oare cum ar suna si mesajul asta fara incheierea cu un sec si nesemnificativ "numai bine"? :)) )

Unknown spunea...

Demonetizam absolut totul, nu vezi ca pana si inghetata nu o mai lingem cum trebuie? O crapam ca Haplea, sa nu ne-o ia nimeni din fata. Si mai ceri educatie, ha ha ha!!!

Demeter Szilard spunea...

deci szervusz,pa,auf widersehen,buna ziua,gutten nacht,..natura omului,si suntem critizati...
indiferenti!

zafox spunea...

eu una dau sec din cap si nu prea scot pe gura un 'salut' din comoditate si nesimtire. depinde de persoana. si forma asta de salut intodeauna a fost o modalitate de a te face remarcat.

Teo spunea...

Eu nu folosesc un salut anume, e in functie de stiuatie si de apropierea pe care o simt fata de destinatarul salutului.
P.S.: Unul dintre cel mai interesante saluturi a fost eu: -Buna! el: -si frumoasa!(formula ieftina de agatat, dar simpatica)

AngelWings spunea...

Aveam un vecin care si la sosire si la plecare saluta cu "ura"...

Ada Angharad spunea...

Conform teoriei lui Eric Berne-si nu numai- salutul este o forma de interactiune umana, este "portia de mangaiere" si acceptare sociala fara de care o luam razna. Nu spune nimic, e o forma fara continut, insa avem acuta nevoie de ea. Fiecare om doreste sa fie bagat in seama cumva. Salutul face exact acest lucru. Ii confirma omului importanta lui pe pamant.
Pusi. Ca sa nu spun "pa-pa"

Essences spunea...

Eu adesea sunt salutata, chiar si de persoane necunoscute :))

un'A'mic spunea...

prefer un 'sarut mana' (inainte era un 'ce faci bre?') dar am vazut ca sar'mana are mai mult impact ^^, iar pentru prieteni merge un 'hai sa traim' continuat, ironic, cu '...bine'...

Ciprian D. spunea...

Am lipsit nitel caci m-am trezit sa muncesc taman in weekend.

Asadar, sa salutam intocmai cum am vrea sa fim salutati! :)

whistler spunea...

Exista si situatia in care te afli intr-o cafenea si se gandeste unu sa te salute din partea opusa tie ragnind din toti plamanii si cu mana pe sus de parca nu te-a vcazut de ani de zile. Mi s-a intamplat acum cateva saptamani, cred ca a fost cea mai penibila situatie din ultimii ani la care am asistat.

Ciprian D. spunea...

@whistler
Chiar ca e penibil; iti vine sa zici, cand ti se intampla: nu-l cunosc, e un nebun, insa cu cat esti mai stanjenit si te abti cu atat urla mai tare... :)

Copyright © C i t a d e l a. . .S i b i a n ă - Blogger Theme by BloggerThemes & newwpthemes - Sponsored by Internet Entrepreneur