Ciripesc si eu de cateva saptamani pe Twitter si cand ciripeam mai bine m-am pomenit ciripind la bec, deoarece in twitterland se ciripea peste masura si...a cedat. La una ca asta am fost invitat sa ciripesc cateva momente in punga si apoi sa revin. Daca as fi fost de alta nationalitate probabil ca asta m-ar fi iritat, insa ca un nativ roman, mi-am umflat plamanii cu aer si-am executat ca la carte un oftat perfect. Din frageda pruncie m-am familiarizat cu coada la lapte, painea pe cartela, unt pe ratie si untdelemn conditionat cu ulei de soia.
De altfel cam asta e starea de spirit pe la noi. Nu de putine ori m-am prezentat la un ghiseu si mi-am expus succint problematiunea, am fost lasat sa termin expunerea pentru a fi intrebat ce vreau de fapt si cum ma numesc. Dupa care fost-am apostrofat de ce n-am zis asta din capul locului...
Asta n-are nici o legatura cu Twitter-ul, dar ma leg si eu de toate porcariile pentru a defula in voie. Cine are curaj sa dea cu piatra?...
Postări
5 comentarii:
Cine sa mai dea cu piatra?Sti matale cat costa mc de balastru?Parca ar fi pepite !
E bine, cateodata, sa fii obisnuit cu toate alea injositoare, obositoare, limitatoare, ca sa poti trece mai usor peste vicisitudinile vietii...
E bine, cateodata, sa fii obisnuit cu toate alea injositoare, obositoare, limitatoare, ca sa poti trece mai usor peste vicisitudinile vietii...
Sunt ca fierul...calit! :)))
Glumesti tu, glumesti! Dar anteenamentul romanesc ajuta foarte mult in viata.
Trimiteți un comentariu