A straluci sau a fi stralucitor, aceasta e intrebarea cu care m-am jucat cateva minute dupa ce am citit postarea Sa stralucim - mademoiselle alle.Interesant punctul sau de vedere, apreciabil ca start point, insa nu noi facem zilele mai deosebite asa cum nici zilele nu ne fac mai deosebiti, cu coditia sa fim autentici. Altfel spus, sa avem taria sa ne bucuram de fiecare tristete si sa plangem la fiecare bucurie, fara sa fim falsi.
Am convingerea ca este insignifiant sa stralucesti, insa e imperativ sa fii stralucitor.
Daca stralucesti doar, privindu-te in oglinda ai putea sa iti pierzi vederea, insa fiind stralucitor...te vei putea bucura de toata admiratia pe care o meriti.
De pilda, o pitipoanca ce straluceste poate fi la unison cu o persoana stralucitoare?
Aceasta e alta intrebare...
Daca stralucesti doar, privindu-te in oglinda ai putea sa iti pierzi vederea, insa fiind stralucitor...te vei putea bucura de toata admiratia pe care o meriti.
De pilda, o pitipoanca ce straluceste poate fi la unison cu o persoana stralucitoare?
Aceasta e alta intrebare...
Postări
11 comentarii:
Nu se putea fara pitzi?...
:(
De acord cu Andibob.
Sincer m-ai pus si pe mine cateva minute cu intrebarea asta...A straluci sau a fi stralucitor...
Imi place cum scrii :)
Iti raspund si aici, si pe blog.
A straluci este mai presus, uneori, de a fi stralucitor. Caci timpul si intamplarile fac cumva ca omul sa nu fie constant in stralucirea lui. Dar, a straluci, este forta de a te ridica, chiar si in zilele in care, poate, in inima ta nu exista atata viata cata ti-ai dori. Este forta de a straluci, ca cei din jur sa se bucure de stralucirea si bucuria pe care o emani.
Insa, ca importanta, as putea pune semnul "aproximativ" ~ intre a straluci ~ a fi stralucitor.
P.S.: pitzipoanca e cam ca nuca in perete. pentru ca asta tine de aspect, nu de interior.
Piţipoanca care străluceşte nu poate nici pe departe strălucitoare. Eventual dacă renunţă la "calitatea" de piţipoancă şi, cu ajutorul unui oarece IQ nativ, se va apuc de citirt şi îşi va dezvolta inteligenţa. Mira-m-aş însă:)
Pot fi totuşi şi persoane care cu un licăr de zâmbet îţi redau măcar strălucirea vieţii. Dar, cred că ăsta e un cu totul alt subiect, care nu cred că are de-a face cu subiectul abordat de tine:)
Problema e simplissima. Unii oameni au lumina si sclipesc si in mocirla, alti nu... Nu tine de intelect sau de educatie. E un je ne sais quoi, un magnetism care te subjuga.
In ceea ce ma priveste, imi "insclipicesc" ziua cu muzica, cu IubiIubi, cu o papica buna si cu cate o mica recompensa sub forma de ceva dulce.
@Alle
Departe gandul de a lansa polemici, insa cand spui "a straluci, este forta de a te ridica, chiar si in zilele in care, poate, in inima ta nu exista atata viata cata ti-ai dori. Este forta de a straluci, ca cei din jur sa se bucure de stralucirea si bucuria pe care o emani." sa inteleg ca nu e vorba de o definitie semi-erudita a ipocriziei?
Cum altfel ai putea fi cum nu simti, facand abstractie ca suntem actori sociali pe scena vietii, in care performarea cu adevarat valoroasa are la baza aspecte pure de autenticitate?
@Andibob
Pitzi e o figura marcanta in subcultura de mahala :)
@Buhu
Mercic de aprecieri, si eu sunt de acord, dar nah!
@Marius Ola
Pai pitzipoanca odata ce renunta la statutul de pitzipoanca nu mai e pitzipoanca. Ramane doar tuta!
Maine ma apuc sa fac teoria pitipoancei....
@dreamwind
Stiu dar eu mersei nitel mai departe... :P
Gigele, ai picat in butoiul cu filosofie !
Trimiteți un comentariu