Supercalifragilisticexpialidocious! vs "Bah, a mea-i mai mare!"

Imi aduc aminte ca pe cand eram copil aveam obiceiul sa ma intrec cu alti copii, prieteni de joaca; ne intreceam capacitatile memoriei si intotdeauna castigam caci tineam minte si puteam spune supercalifragilisticexpialidocious fara sa ma incurc.
De asemenea, alte motive de intrecere erau cunostintele de cultura generala, ce sa zic eram copii prosti.

Azi dimineata am coborat dupa tigari si m-am impiedicat de niste progenituri care sedeau pe treptele blocului; copiii din ziua de azi nu se mai joaca cu puta-n tarana, precum faceam noi odinioara, si chit ca nu aveau mai mult de zece ani se intreceau si ei mai abitir decat niste adulti ratati: "Bah, a mea-i mai mare, bah!".
N-am ramas sa ma edific despre ce vorbeau; in general copiii vorbesc despre lucrurile pe care le vad, le invata de la parinti...