Se afișează postările cu eticheta oare ce vreau sa spun?. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oare ce vreau sa spun?. Afișați toate postările

Am vrut să mă schimb...

4 comentarii
Am vrut să mă schimb pe unul mai bun,
L-am căutat cu lumînarea,
Înalt ca bradul, curat ca floarea,
Şi care noaptea să doarmă tun.

Ce, cu mîndrie, să-şi zică: unul
Ca mine-n lume nu mai există.
Frumos, cu educaţie ateistă,
Poţi să îl cauţi să tragi cu tunul.

Ce bine! Ce bine! Ce bine!
Şi, pe de altă parte, vai ce păcat!
Nimeni n-a vrut să se dea pe mine
Şi de-aceea am rămas neschimbat.


Marin Sorescu

Campania postarilor aiurea!

4 comentarii
Daca cineva a initiat campania comenturilor irelevante, de ce n-am avea si o campanie a postarillor irelevante? Asa de kiki!

Campania asta gigelistica, a postarilor aiurea vine ca o manusa caci taman am scos frigiderul din priza, prin urmare trebuie sa-l dezghet, tre sa dau cu aspiratorul si sa frec una alta prin bucatarie si baie.


Singurul aspect relevant din postarea asta e faptul ca...ca....adica ca.....ma rog, trebuie sa fie ceva.

Daca stau bine sa ma gandesc blogosfera asta cam pute de postari irelevante, iar eu cu stoicism si ales destoinicism ma balacesc in ea.
Sa nu uit sa platesc taxele si sa citesc contoarele de apa gaz si curent. Ce luna nasoala!
Sustineti campania si postati aiurea!

Mesaj gigelistic!

4 comentarii


Ce face un barbat adevarat... sambata de dimineata?

12 comentarii
Exista unele momente, in viata unui barbat, in care un barbat trebuie sa se comporte ca un barbat adevarat!
In acele momente dificile, ca dovada ca si-a insusit pe deplin care este pozitia sa, stapan...pe sine, adopta pozitia ghiocel si in drum spre piata inhata doua plase si lista de cumparaturi.

Din suma de chestii enervante, pe langa intreruperea curentului in timpul unui derby, a face cumparaturi la piata sambata e in top, deoarece ti-au fost numarati banii in momentul insarcinarii, si ca un barbat adevarat nu indraznesti sa te intorci la cuib fara pastarnac...
Ca urmare, arunci naibi - pret de cativa tarani – atitudinea de intelectual infatuat si mersul tantos deprins dupa indelungi ani de analize personale exhaustive, si ii saruti mana surogatului de producator agricol si ii arati fasolea printr-un ranjet care ar fi bine sa il/o convinga ca ai mai cumparat de la el/ea.

Te interesezi de locul de bastina (constient ca iti va vinde gogosi) si in cel mai sincer mod lasi sa inteleaga ca apreciezi munca pamantului de catre mainile manichiurate si lacuite pe care te prefaci ca nu le vezi.

Atfel, fara altceva mai spectaculos, reusesti sa scoti mai ieftin kilul de cartofi si, foarte important pentru linistea ta casnica, vei primi privilegiul sa ii alegi pe cei potriviti dupa cum ai fost instruit, ca un barbat adevarat.

In contiuare, interesandu-te de cati nepoti are duduia ce vinde rosii, ardei grasi, morcovi si alte alea, si impletind doua vorbe despre viitorul tinerei generatii in care ii incluzi, increzator, si plozi duduii...e imposibil sa nu te treaca la preferentiali si sa te plesneasca cu un discount, plus bucate alese.
Si uite asa din vorba-n vorba iti umpli plasele ca un barbat adevarat si zburzi spre casa pentru a fi nominalizat a mia oara eroul zilei!

Gigel s-a nascut roman...romanul s-a nascut...

8 comentarii
...poet!

Bine faci, bine gasesti!
Ca orice om dintr-o bucata, merg si la razboi si la placinte inainte, si ca sa scap de fum de multe ori ma arunc in foc. Dupa fapta voi avea si rasplata. Iar pentru ca in doi puterea creste, in mine zac si un poet si un haiduc.

Cam asta ar fi poezia mea, descoperita din curiozitatea de a afla ce poet zace in mine.
Daca nu sti inca ar fi bine sa descoperi imediat
ce poet zace in tine.

Vreau sa fiu milionar!

7 comentarii
Am vazut oameni care s-au sacrificat pentru (a face) bani, insa cei mai multi ii sacrifica pe ceilalti, pe cei de langa ei, pentru acelasi motiv. Cu toti banii dobanditi, intr-un fel sau altu, luxul pe care si-l pot permite este limitat.
Probabil nu sunt milionar pentru ca m-a interesat mai mult sa iau notite despre cum se face un milion (primul, cica, e cel mai greu de facut). Probabil nu sunt milionar deoarece imi repet ca asta nu o sa ma omoare, ci, conform teoriei, o sa ma faca mai puternic.
De ce nu sunt milionar? Nu sunt milionar pentru ca nu am nas. Unii miros o afacere de la o posta, eu n-o zaresc nici daca imi sparge capul... Trebuie sa ai fler pentru asta.
Am auzit ca e ceva nativ in felul de a face bani. Aceia probabil in loc de treaba aia urata fac monede si se sterg la fund cu bancnote. Noi, ceilalti, spalam hartia igienica caci traim vremuri cacacioase.

Ce as face daca as fi milionar? Probabil as deveni mai paranoic decat sunt. As crede ca vrea sa ma jefuiasca vanzatoarea cand mi-ar cere trei lei pentru o paine, caci nu-i asa, cand esti milionar ai impresia ca ti se cuvine totul gratis. La fel de probabil mi-as cumpara o casa faina, fix in centru, o masina tare, din aia care lasa fara plombe orice curios, si...as pleca departe. Inca nu mi-e clara ratiunea pentru care mi-as lua casa si masina daca tot plec departe dar astea-s detalii...
Ce nu as face daca as fi milionar? Ce n-as face? Daca as fi milionar...ce n-as face? Hmmm... Adica ce n-as face... Ei bine, n-as face... (la asta ma mai gandesc)

Ca mine sunt toti cei care nu au un milion si nu vor avea niciodata, si cel mai sigur ne meritam soarta, caci n-am stii ce sa facem cu banii. Daca i-am avea mai mult ca sigur ca i-am cheltui, iar menirea banilor este sa circule in circuite cat mai inchise.
Cu totii ne pricepem sa raspundem la intrebarea "Ce ai face cu un milion?", insa ce nu ai face daca peste noapte, ai deveni milionar?

Povestea (dis)pretului!

6 comentarii
A fost odata ca niciodata, asa am auzit, a fost odata un cosas. Cosasul nostru avea o coasa cu care cosea in jurul conacului conasului. Conasul ii promisese cosasului, inca inainte de-ai tocmi simbria, cate o coasa noua la fiece sezon de coasa. In pofida acelei fagaduieli, singurul lucru pe care l-a pupat cosasul din partea conasului a fost pamantul, datorita caruia isi capata codru de pita.

Pe masura ce trecuse timpul coasa cosasului se subtiase de la atata ascutit pana ajunsese cat un fir de iarba. Ii era rusine in plus cand se aduna laolalta cu alti cosasi carora le stralucea in soare latimea coasei lor. In zadar se amagea si se tanguia cosasul nostru conasului caci mai mult decat fagaduieli amanate nu vedea.

Hotarata treaba, cosasul nostru isi rupse intr-o luna plina jumatate din codru de pita si-l sacrifica pentru o coasa nou nouta, vechi nepurtata, si abia isi mai incapea in piele de fericire, caci tare ii era bcuria. Tare, de asemenea, s-a dovedit si obrazul conasului cand, vazand asa grozavie pe seama cosasului, il insarcina pe amarat sa cosasca dublu cat pana odinioara fara castig la simbrie. Ba chiar ii rupse din ea considerand ca e prea multa daca isi permite asemenea extravagante. Basca, ii randuise pologi printre maracini, buruieni lemnoase, stanci si bolovani.

Aproape ca nu-mi pot inchipui ce-o fi fost in sufletul cosasului, daca o fi fost, iar daca n-o fi fost...povestea este fara rost.
In rolurile principale:
Cosasul – un functionar oarecare intr-un sistem bugetar;
Conasul – un sefut oarecare;
Conacul – o oarecare institutie a statului;
Coasa – obiect sau suma de obiecte, substituibile, in functie de domeniul bugetar.

Lucrurile conteaza! Adica oamenii! Lucrurile sau oamenii! Conteaza?

5 comentarii
Uneori se intampla sa ma intalnesc cu cate un amic, prieten sau cunostinta oarecare. Dupa banale complezente si constatari elogioase la persoana a doua, ne interesam de alti amici, prieteni sau cunostinte oarecare. Nimic nefiresc, as spune.
Paradoxal, insa, este faptul ca de cele mai multe ori scoatem omul din lumina reflectoarelor (suna patetic dar e adevarat) de pe scena vietii. Nu intereseaza pe nimeni, cu adevarat, daca Gigel e bine sanatos atat de mult cat e bine de stiut daca Tzontzonel are masina, si de care, daca si-a luat casa, si unde, daca a terminat nspe masterate, doctorate ori specializari sau daca da din fund si sub ce coada isi baga nasul.
In realitate aceste aspecte „chintesentiale” sunt mai stupide decat le-am schitat eu.
Probabil de acolo gustul amar...

CERERE DE IESIRE CU BAIETII

10 comentarii
Nu stiu cum faceti voi, nu stiu cum fac altii dar eu trebuie sa inaintez cate o astfel de cerere de fiecare data cand intentionez sa ies cu baietii.
Fireste, ca un barbat adevarat, la mine in casa stau unde vreau; uneori, adica deseori, imi place sa stau sub masa.

Zilele trecute spuneam ca e bine sa fii Gigel. Daca stau bine si ma gandesc as adauga ca este excelent sa fii Gigel. Uneori e delicios sa fii eu. Ca acum doua minute, de pilda, cand a trebuit sa miros si sa gust habar n-am ce delicatese, varate direct sub nasul meu taman din regatul bucataricesc (te iubesc Iubi!).
Viata e frumoasaaa... mancarea e delicioasaaaa... totul e perfect. Aici, pe taramurile gigelistice nimic nu e perfect simplu; as spune ca e ceva de genul, ma rog...genul, mai mult ca perfect.
As fi ingrat daca nu as recunoaste ca cererile de iesire cu baietii sunt de fapt niste formalitati....atunci cand nu sunt legat de calorifer si am destule resurse pentru a deschide gura.

Hei...just kiddin.... de fapt daca vreau pot sa ud si canapeaua. (ce face blogul din OM!)
PS: Fireste ca ciorna acestei postari a fost aprobata de autoritatea suprema a vietii mele cu mentiunea: "Esti un scump!" Eh...nimeni nu-i perfect!

57UD1UL C3L 3L480R47 - partea a 2 a

9 comentarii
Luna trecuta va vorbeam despre studiul conform caruia, specialistii au ajuns la concluzia ca nu conteaza in ce ordine se afla literele intr-un cuvant, important fiind ca prima si ultima litera sa fie la locul lor.
Astazi va propun o povestioara cu talc, moralizatoare, in care unele litere sunt inlocuite de cifre.
E usor de parcurs in cateva secunde...

0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1.
C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L.


M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.

Daca nu ai carte, nu ai parte! Sau invers...

24 comentarii
Sarut mana mama, ca m-ai educat cum nu se putea mai bine!
Nu m-a invatat niciodata ca tata e un fel de demiurg, nu mi-a insuflat niciodata - prin povata si vorba dulce - ca tatal meu e un fel de bau-bau. Intotdeauna imi infatisa un viitor mandru, drept urmare a propriilor eforturi dovedite prin studiu, munca si perseverenta. Premisa de la care pornea orice discutie a fost: „Invata, caci daca nu ai carte, nu ai parte!”.

De cele mai multe ori, insa, am constatat ca „sa ai carte nu se cere, ci sa fii prost si sa ai putere”. Alteori m-am convins ca oricat te-ai dovedi de destoinic conteaza mai tare sa stii ce cur sa pupi, dar mai ales in ce moment.
Nu am excelat in pregatirea educationala, nu am trecut de-a busilea, nu am trecut ca gasca prin apa. Ma pricep sa fac de toate: din unele cate-un pic, din altele mai mult, aproape nimic cu "accesorii" cu care m-as putea rani, gen ciocan, surubelnita, etc.
Am deprins prostul obicei sa muncesc mult, unii considera ca fac asta bine, mai ales cei pe care ii ajut - scutesc de propria munca. Nu ma intereseaza ce cred ceilalti insa uneori tin cont de nemultumirile lor.
Ca un facut, aproape intotdeauna cand e vorba de o "munca" mai acatarii sunt surprins in pauza de cafea, tigara sau la o barfa, in concediu...
Voi continua sa invat, insa de acum inainte voi invata sa am parte! Cartea...

Eu, Adi, router-ul si Rds-ul...

9 comentarii
Ne-am luat si noi router, sa fim in rand cu lumea, sa vorbim pe mess facand economie de cuvinte; ma rog, fiecare e afectat de criza in felul sau.

Odata luat, ne-am gandit sa il si configuram, singuri. Bineinteles ca nu am reusit, motiv pentru care am sunat la Rds pentru a ne ajuta, insa singurul sprijin din partea lor, usor sarcastic, a fost sa ne inchida telefonul in nas cu precizarea ca pentru altfel de conexiuni decat cele directe...t..t..ttt..ttton
Ca urmare, l-am rugat pe
prietenul nostru Adi sa ne ajute (si de aceasta data) si ii multumim pe aceasta cale.

Dupa indelungi butonari, clickuri, restartari, la sugestia forumistilor care s-au confruntat cu aceiasi problema i-am dat de cap. Cum? Am scos cablul din mufa WAN a routerului, l-am scos si l-am bagat iar in priza. Am dat restart la PC, am intrat (mufa WAN e inca deconectata) la configurarile routerului prin interfata html si am facut din nou setarile. Routerul facea ce facea si pana acum, adica incerca sa se conecteze fara nici un rezultat. Am bagat mufa in router - abia acum (in portul WAN) - si conexiunea s-a realizat dupa cca doua trei minute.

Cu alte cuvinte am pacalit Rds-ul care a gandit reteaua astfel incat sa nu permita distribuirea internetului prin intermediul unui router la mai multe calculatoare, pentru a evita cazurile in care o linie de internet este partajata unei zone intregi. Sa moara ei, ca i-am pacalit!
Atat de mare ne-a fost bucuria incat am sunat la Rds si le-am spus doar atat:
„Buna seara, ID-ul meu de abonat este ..... si inainte de a va ura o seara faina va spun ca V-AM TRAS-O FRAIERILOR!”.
Parca ii vad meditand la nemurirea sufletului incercand sa inteleaga ce naiba am vrut sa spun...
O sa pun un afis la intrarea-n bloc, ca dau net la jumi de pret si uite asa iesim din criza.

"Suntem cel mai prost popor?"

16 comentarii
"O prima concluzie: nu suntem prosti. O a doua: sistemul care nu investeste in inteligenta da rateuri. Oare cum ar suna realitatea daca s-ar gandi cineva ca rateurile nu sunt decat marturii sporadice ale depozitului de creier?" C.M.Chis

Ieri povesteam cu un cunoscut pe marginea articolului „Suntem cel mai prost popor?”, de Cristian Mihai Chis. Un articol pertinent cu o concluzie decenta.

Se vorbeste, poate, prea mult despre „prostia romaneasca” si prea putin despre inteligenta.
Nu ne rusinam sa ne intrecem in afirmatii, definind-o in termeni generalizati. Cu aceiasi lipsa de scrupule , pentru satisfacerea sinelui liric, ne excludem considerand ca prostia nu este o caracteristica nativa ci ca ea se dobandeste. Cu toate acestea nu intereseaza pe nimeni cat e celalalt de destept sau de batut in cap.

Este cert ca nu suferim de pe urma prostiei, dar nici de pe urma inteligentei, cat timp principala indeletnicire a noastra este descurcareala. Ne-am insusit si ne-am perfectionat aceste metode de a ne descurca in regimul comunist. Descurcareala in acele vremuri era vitala si am adaptat-o perfect economiei de piata, capitalismului, democratiei. Perioada de tranzitie a fost mediul cizelator. E de nerecunoscut, atat e de desavarsita, insa e pe cale sa piara. Treptat, chiar si cei mai descurcareti se vor confrunta cu greutati si se vor alatura celor care lupta pentru supravietuire. Nu criza ci realitatea cotidiana va distruge mediul propice al celor descurcareti.
Aceste aspect ar trebui sa fie ingrijorator atat pentru destepti cat si pentru prosti.

Ce mai e trendi in blogosfera II

2 comentarii
Nimic nu reuseste sa subclaseze popularitatea cacalarilor, manelistilor si a pitipoancelor. Sa fiu sincer, cred ca prefer sa intalnesc – in blogosfera - perversiuni neuronistice, in pofida elaboratelor posturi tampe, cu si despre cocalari si pitipoance.

Trendi sau nu, comentarea subiectului zilei, expunerea exhaustiva a propriilor opinii (uneori de-un patetism cras) a devenit mijloc de comunicare. Cu siguranta si eu ma complac in penibilitatea asta, daca nu continuu, in mod cert uneori.

In acest proces devenit complex - si in mirifica blogosfera - limbajul, modul de adresare este preponderent crema chintesentei a unui post. Cu cat jargoanele, respectiv argotismele, au o conotatie sexuala - eventual - mai intensa, cu atat mai mult esenta articolului blogosferic este mai devorata, iar autorul mai apreciat.

Ca e bine, ca e rau nu are importanta acum. Roadele le culegem mai tarziu. Scapa cine poate.

Ce e bine? Cand e bine? Ce e cel mai bine? Cand e foarte bine...

2 comentarii
In ultima vreme mi-au iesit in cale mai multe persoane in varsta.

Azi, grabit sa cumpar snurulet impletit, ca-s prea zgarcit sa arunc banii pe martisoare, am „obstructionat” un batran, neintentionat, fireste. Si zic:
- Imi cer scuze, sunteti bine?
Batranu-mi zice:
- Ce e bine? Mai bine m-ai intreba cand mi-e bine...
Deja-mi parea rau ca mi-am cerut scuze, dar m-am conformat si l-am intrebat:
- Cand va este bine?
- Imi este bine cand mi-e bine; cand mi-e cel mai bine...mi-e foarte bine.
Il pierdusem. Eu ma grabeam doar sa cumpar surogat de martisoare, zgarcit fiind.
- V-am pierdut, am balbait eu ca pe o scuza.
- Imi este bine cand mi-e foame! Cand mi-e foame, mi-este bine! Cand mi-e bine, mi-e foarte bine! Cand mi-e foame....mananc! Atunci mi-e foarte bine!
- Aaaa....am cascat eu gura, ranjind! Pai de ce nu ziceti asa de la bun inceput, ca si eu ma grabesc...
- Tinere, nu te mai grabi! Vei avea mai mult timp! imi zise batranelul...

Iubiti-va pe tunuri II, adica reloaded

0 comentarii
Intr-o lume plina de pasiune, poate fictiv teatrala, exista teama de platitudine. Cu toate acestea, ne inventam eroii din lipsa actelor de eroism, insa niciodata pentru a-i ucide mai apoi!

Intr-o lume in care dragostea se vinde la colt de strada gatita cu rupturi alese si izuri de penurie, parca nimic nu o mai poate salva. De altfel, in van indemnurile, rugamintile, conjurarile iluzorii ale poetului pentru salvarea sentimentului manjit. Din toate nu vor ramane decat cuvintele. Nu autorul, nu poezia.


Tinerii pot ingropa in sufletele lor - ori poetul, ori cuvintele. Au de ales. Si-n timp ce unul va fi mancat de viermi, uitat, celelalte vor trai vesnic. Ele vor indemna generatiile neinitiate sa conduca nobilul sentiment catre un erotism absolut.

Diversiuni...

0 comentarii
Verva expresivitatii o pun pe seama faptului ca nu ma exprim in mod liniar, explicit, ci fac abstractie de conjuncturi ce consider ca sunt bine insusite de orice caracter.

Este anul mascariciului! Ba nu. Este anul mascaradelor! Nici asta. Este anul diversiunilor. Hmm...aproximativ corect. Este anul crizelor. Criza s-a terminat. Sa inceapa criza.

Uneori am impresia ca anul 2mii9 nici nu a inceput, si ca anul 2mii8 nu s-a terminat inca. Parca s-au legat intre ele, anul vechi nevroind sa plece iar anul nou nevroind sa vina. Poate mi se trage asta de la filmele pseudo-psihologice pe care le-am vazut de curand. Sau poate de la festinul festelor ce le-am digerat in „consecutia timpului”(ce fain suna).

Ma intrebam inainte de alegeri, si acum cand ma gandesc la guvernanti ma oripilez de faptul ca am fost si suntem luati drept prosti, dar cat de prosti am putea fi?
E greu sa raspunda cineva fiindca ar fi ca si cand am recunoaste. Insa ei, cunosc imensitatea simplitatii noastre, fara a depune eforturi, deoarece nerozia lasa urme. Asadar, nu suntem damnati, adica ne meritam soarta atat timp cat singuri ne tragem oprobriul oricui.

Noi suntem minunati si ne putem coordona batzul pe aceiasi manea, dar ei ne vad ca pe o masa de flegmatici, desi mai corect ar fi - ca pe o masa de flegme. Uitandu-ma pe unde calc, deunazi, mare mi-a fost repugna sa vad la fiecare cativa pasi cel putin un scuipat. Cate unu mai mare, altul mai mic, deh, dupa capacitatea fiecaruia de a-si capitaliza balele. In virtutea documentarii si prezentarii acestei constatari, as iesi pe geam sa vad daca nu e vreun scuipat si pe aleea din fata blocului, dar ma ingrijoreaza faptul ca ar putea flegma cineva de sus.
Cu toate acestea, nu ma mir de abundenta balelor ori de provenienta lor. Este vadit ca ni se trage de la faptul ca inghitim orice. Asa cum odinioara am invatat sa ne digeram fecalele, ori sa lingem unde am scuipat. Sau cu astea ne-am nascut? Tot astfel, de ce m-as mira ca regurgitam, fara a pricepe, ce ne-a fost bagat pe gat – ba dreapta, ba stanga, in timp ce noi abia distingem care-i mana dreapta si care ne sunt stangaciile. Daca o mana o spala pe cealalta...care pe care?

Iubiti-va pe tunuri

1 comentarii
Iubiti-va, Iubiti-va pe tunuri!
Iubiti-va pana le veti hodorogi,
Pana le veti scoate din functiune,
Iubiti-va aruncand din maini
Tot ce vi se-ntampla s-aveti in maini,
Actele voastre, banii vostri, oglinzile,
Chiar si aceasta carte care nu are decat meritul
Ca apartine unui om
Care in viata lui, desi n-a avut norocul
Sa faca dragoste pe nici un tun,
Cand n-a dormit si n-a scris,
A iubit
Cu disperarea conditiei umane,
Cu lacomia venitului de pe front,
Cu grija medicului
Si cu daruirea muribundului.

Faca-se profetia mea,
Fie o data pentru totdeauna a tinerilor
Iubirea pe tunuri!

(Adrian Paunescu)
Copyright © C i t a d e l a. . .S i b i a n ă - Blogger Theme by BloggerThemes & newwpthemes - Sponsored by Internet Entrepreneur