Lucrurile conteaza! Adica oamenii! Lucrurile sau oamenii! Conteaza?

Uneori se intampla sa ma intalnesc cu cate un amic, prieten sau cunostinta oarecare. Dupa banale complezente si constatari elogioase la persoana a doua, ne interesam de alti amici, prieteni sau cunostinte oarecare. Nimic nefiresc, as spune.
Paradoxal, insa, este faptul ca de cele mai multe ori scoatem omul din lumina reflectoarelor (suna patetic dar e adevarat) de pe scena vietii. Nu intereseaza pe nimeni, cu adevarat, daca Gigel e bine sanatos atat de mult cat e bine de stiut daca Tzontzonel are masina, si de care, daca si-a luat casa, si unde, daca a terminat nspe masterate, doctorate ori specializari sau daca da din fund si sub ce coada isi baga nasul.
In realitate aceste aspecte „chintesentiale” sunt mai stupide decat le-am schitat eu.
Probabil de acolo gustul amar...

5 comentarii:

aventoro spunea...

ei, da!

cred ca traim intr-o lume foarte egoista

Ciprian D. spunea...

Egoista, stupida, ipocrita, plina de snobism...ma doare-n cot. Frustrant este doar faptul ca ne prefacem ca ne pasa! Toti, sau poate numai eu.
De multe ori dupa ce intreb pe cineva ce mai face, si vad ca omul isi ia avant sa nareze...cu greu ma abtin sa-i spun: Nu-mi pasa! Relaxeaza-te, intrebam si eu doar asa. Cel mai fain e cand nu ma abtin...

Monica spunea...

Daca detest ceva cu pasiune, acel lucru e cu siguranta ipocrizia. In cazul de fata concretizata in acele discutii de complezenta. De cele mai multe ori nu sunt nici macar discutii, asta e problema, sunt doar monoloage inutile.
Natura muncii mele implica folosirea unor expresii diplomatice, pe care am ajuns sa nu le mai suport. Detest sa mi se ureze o zi buna. Poate si pentru ca o aud de mii de ori pe zi, dar mai ales pentru ca toti mi-o spun automat, fara sa o simta si fara sa o realizeze.
Am colegi care vin si pleaca de la birou de mai multe ori pe zi. De fiecare data imi ureaza o zi buna la plecare...
Mai am cateva specimene care ma saluta din mers cu "buna ziua, ce faceti?" fara nici o intentie de a se opri pentru o eventuala discutie. La inceput le raspundeam cu "bine". Acum sila a devenit prea mare si nu le mai spun nimic. Oricum nici nu asteapta.
Nu inteleg cum de unii au puterea de a fi atat de "diplomati" - a se citi ipocriti - cand eu abia gasesc puterea sa nu ma enervez de cate ori ii aud.
Oare nu ar fi mai placut sa intrebi - la modul general vorbind - pe cineva ce face, doar daca te intereseaza? Asta ca sa nu primesti un raspuns de genul: faceam bine pana sa ma intrebi tu.
Si n-ar fi mai bine ca in loc de "o zi buna" sa urezi din suflet, atunci cand simti, exact ceea ce simti?

Mihaela Petrescu spunea...

Va veni o zi cind ne vom preface ca traim! E trist, nu-i asa?

Ciprian D. spunea...

Pai cred ca ne prefacem deja; nu traim pentru noi. Traim pentru necesitatile noastre, pentru capriciile noastre pentru ceea ce ne este exterior. Cand sa facem ceva si pentru noi...adormim, pentru a fi apti sa o luam de la capat a doua zi. Ce faina-i viata, ptiu de deochi!

Copyright © C i t a d e l a. . .S i b i a n ă - Blogger Theme by BloggerThemes & newwpthemes - Sponsored by Internet Entrepreneur