Cultura crizei vs criza culturala III

Intrebandu-ma unde se manifesta criza culturala, am regasit-o in mine. Strasnica rusine! Pentru ca trebuie sa traiesc cu mine insumi, mi-am insusit o parte din vina si o parte am aruncat-o in carca factorilor externi.

Privind in jurul meu, am gasit-o – pe criza - in biblioteca mea cu cele cateva tomuri, acum inghesuite in cutii, cu pretentia sa intregeasca o biblioteca minimala. Nu ma intreb de ce numai atat, deoarece voi alege raspunsul care imi convine.

Mai departe, am intampinat-o(criza) intr-o librarie. Acolo am vazut carti de o frivolitate mai rar intalnita alaturi de carti care pesonal imi ofera...o stare; adevarate afrodisiace pentru spiritul literar-cultural. Apoi am vazut carti de duzina, o gramada de carti cu acelasi caracter mercantil, pe care nu-l suport indiferent de natura. In maini adolescentine. In glasurile si cugetele lor. Erau pretutindeni, preferate in pofida altora care contin cuvinte si inteles. Atunci mi-am adus aminte, cu amaraciune, de dezinvoltura cu care directorul unei edituri afirma ca in ziua de azi se editeaza ce se vinde. A explicat in ce masura si-a insusit sintagma “time is money”. Ca in prezent nu se poate face un film dupa un dictionar enciclopedic, pentru a spori vanzarile din rafturi. Am inteles ca faptul de a cumpara o carte nu presupune neaparat si patrunderea sa. Acest surogat de cultura literara atinge praguri sau culmi de un snobism patetic. Este cel care stabileste ce este in voga.

In alta librarie am intalnit criza culturala sub forma standului cu carti “aproape gratis”, pur accesibile oricui. Numai ca acelea „aproape” prezinta vreun interes real, prin urmare, imbogatirea spiritului costa mai mult de doi sau trei poli. Pe alte rafturi, chiar daca sunt expuse colectii editate in urma cu un deceniu, pretul exprimat este conform prezentelor costuri de productie. Daca as cataloga asta drept escrocherie ar insemna sa intinez numele heidegger-ianului plagiator...

Pe de alta parte, cultura/cultivarea crizei se prezinta ca supliment de cotidian. In numar redus, cu coperti de surogat de piele, sau cu continut de specialitate, targetul este acelasi – la fel de - limitat. Astfel se gaseste oportuna transformarea unui „fenomen cultural” in cai de persuasiune, reale mijloace de manipulare, imi ingadui a spune nitel fortat.