Cultura crizei vs criza culturala V

As spune cateva cuvinte despre criza cultural teatrala, dar nu ma pricep la teatru.

Oricum, am auzit pe la colturi cum ca insasi culturala a devenit o afacere. Pornind de la exorbitantele sume pentru organizare pana la amalgamarea abracadabranta a vernisajelor cu concerte, cu artificii si cu spume si cu valuri, pana la lansarile de carte cu work-shop-uri; a simpozioanelor cu spectacole non conventionale in care s-au folosit diverse decoruri cotidiane pentru agatarea publicului; replici pline de argotisme, scenografii cat mai frivole, decoruri cat mai fanteziste, in locatii din cele mai diverse, coborandu-se pana in tot felul de catacombe “cultural”-comerciale atat de des frecventate de mai frageda generatie.

Este predictibila o usoara tendinta a culturii teatrale - de a deveni „un mijloc de nivelare a gusturilor”, vorba maestrului Paller. Mai rau decat televizorul. Ceva s-a schimbat in planul cultural teatral. S-au inlocuit spectacolele clasice - in care inteligibilul se imbina cu bunele maniere - cu non conventionalismul futurist, in care o parte din “virtutiile infamiei” sunt ridicate la rang de arta.

Fireste, asa arata pentru un simplu spectator fara veleitati scenice.