„acolo inveti sa te supui, sa fii sluga si sa fii batjocorit?”...

...este una din intrebarile retorice care l-au tulburat/preocupat pe Tudor in urma cu o saptamana. In cadrul aceleiasi retorici la intrebarea „la ce e buna armata?” dispretul sau este motivat de eronata certitudine ca (armata) „iti da impulsuri de dictator si modeleaza instinctele de criminal.”
In final conchide ca „daca educatia nu se invata in 14 ani acasa, slabe sanse s-o inveti dupa majorat, in cateva luni, dictata de unul in uniforma.”
Ma rog, este punctul sau de vedere si il respect, insa nu pot fi de acord decat cu un singur lucru din cate a spus vizavi de acest subiect, si anume ca nu a avut si nu va avea nevoie de armata.

Ii impartasesc aceasta certitudine si din experienta stagiului militar pe care l-am satisfacut, spre deosebire de altii, il asigur ca nici armata nu a avut si nu va avea nevoie de el.

Tot din experienta stagiului militar, satisfacut, as vrea sa mai punctez cateva aspecte care ar putea veni in ajutorul lui Tudor, pentru care am tot respectul, cat si in ajutorul celor care dupa ce au vizionat prea multe filme cu Rambo si Van Dame s-au lasat pacaliti de mercantilismul si genialitatea cinematografiei si confunda adevaratele valori cu niste efecte, produse, care n-au nimic in comun cu spatiul cazon.

Asadar, sa nu facem confuzii: nu armata este locul unde inveti sa te supui, sa fii sluga si sa fii batjocorit. Acele lucruri sunt caracteristice puscariilor, nicidecum locului unde, pe cand stagiul militar era obligatoriu, orice tanar isi putea insusi, indubitabil, notiunile de disciplina, onoare, demnitate, patrie, patriotism si multe alte asemenea virtuti.

In alta ordine de idei, cu un minim de efort - de a face research pe google - se poate convinge oricine este interesat ca inca de cand a luat fiinta armata romana, de pe vremea lui Cuza, nici un militar nu a fost invatat sa ucida.
Armata nu a format si nu va forma mercenari, ci instruieste si perfectioneaza profesionisti pentru a apara interesele, drepturile nationale si granitele tarii, mai presus de orice.
Mai mult decat atat, statutul militarului roman presupune o viata plina de sacrificii si reguli stricte, de neconceput pentru celelalte categorii profesionale, in conformitate cu legile si regulamentele militare nu cu chelia (a se intelege vointa) unuia imbracat in uniforma.

Ca urmare consider oportun, ca dovada a unei maturitati autentice, ca orice repulsie sau dispret sa fie lasate deoparte atunci cand vorbim de cei in a caror fisa a postului este mentionat sacrificiul suprem pentru siguranta valorilor nationale, caci apararea interesului national si a semenilor sai este mai presus decat propria viata.

Jur credinta patriei mele, Romania,
Jur sa-mi apar tara chiar cu pretul vietii,
Jur sa respect Constitutia, legile tarii si regulamentele militare.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu!

Pentru cei care nu au avut vreodata tagenta cu armata tin sa precizez ca acesta este Juramantul militar si este punctul de plecare al oricarei polemici care vizeaza integritatea institutiei armatei sau personalitatea oricarui militar.
Altfel spus, militarii au un contract cu Tara incheiat incheiat sub juramant in fata lui Dumnezeu si onoreaza acest contract chiar cu pretul vietii. Marturie stau eroii cazuti la datorie in ultimii 150 de ani din istoria armatei moderne, dar si cei cazuti recent pentru patrie in teatrele de operatii din Irak si Afganistan.

Asadar ar trebui sa existe doar sentimente de reala admiratie si sincera pretuire pentru armata si militarii a caror activitate se masoara in libertatea tuturor romanilor, in demnitatea acestei tarii si in respectul de care Romania se bucura in fata aliatilor sai.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

18 comentarii:

sandy spunea...

Excelent articol ! Daca esti de acord,pentru mine ar fii o onoare, il poti posta si pe blogul meu.

Ciprian D. spunea...

Multumesc frumos! Apreciez faptul ca impartasim aceleasi valori. Desigur ca-l poti posta.

tudor CeMerita.ro spunea...

fiecare cu patriotismul lui. unii ar muri pentru "tara", altii nu gasesc motiv.

pana la urma si politicienii depun un juramant. chiar si medicii depun un juramant si pentru aia 90% din ei nu se prea uita la tine daca nu le dai "plicul".

Ciprian D. spunea...

Sunt de acord cu tine; acesta e motivul pentru care am spus mai sus, ma citez :)) "statutul militarului roman presupune o viata plina de sacrificii si reguli stricte, de neconceput pentru celelalte categorii profesionale". Adica greu de inteles de celelalte categorii profesionale.
Diferenta dintre juramantul militar si alte juraminte solemne este ca in cazul primului....exista dovezi, in istorie, fara echivoc.

Unknown spunea...

Părerea mea e că patriotismul excesiv e o boală psihică. Jurămintele le faci faţă de tine, ca om...

Ciprian D. spunea...

....si este universal valabil, caci orice este in exces, orice este dus la extrem, nu poate face decat rau.

Lucian spunea...

:))))))))))))))))) trebuie neaparat sa discutam pe tema asta mai pe larg, ca eu m-am amuzat foarte tare citind acest articol, care este scris corect, dar care nu ia in considerare caracteristicile "speciale" ale poporului servit de armata

Cristian spunea...

Intr-adevar armata nu e o gluma, cel ce nu a satisfacut stagiul militar nu stie in ce consta, in perspectiva mea e pacat ca acum nu se mai face. Se zice ca armata te face om, eu am alta parere ori te face mai destept ori te prosteste de tot. Mai e si o mare prostie sa lasi pe seama ,,unui cioban" (ceea ce sa intamplat in cazul meu) comanda unei grupe sau mai rau al unui pluton. Dar oricum ar fi ea, armata, face bine, te aduce cu picioarele pe pamant te invata sa traiesti fara prea mare ajutor din jur. E buna dar cum zici si tu nu e pentru toti.
Cei ce au facut armata au amintiri multe frumoase sau mai putin frumoase....

B spunea...

Nu toti sunt facuti sa aiba o gandire structurata. Mai avem nevoie si de ametiti care se cred peste orice, zei si alte d-astea.

Probabil ca sunt constienti ca nu ar rezista nici macar o saptamana. Atunci fac pe vitejii condamnand ceea ce ii sperie.

diana-ribana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
tudor CeMerita.ro spunea...

B, ai o mentalitate de doi lei...sau hai sa zic si eu "de ametit" :)

simplul fapt ca eu urasc din toate incheieturile arma si ce poate face obiectul ala nenorocit, nu imi da dreptul sa urasc si tot ce tine de ea? vad ca tu iti inchipui armata ca pe o scoala de corectie...eh, eu nu mi-o pot imagina asa. eu vad arma si mi-e de ajuns.

iar faptul ca tu cataloghiezi drept "ametit" pe oricine nu iti impartaseste ideile, ma face sa-mi dau seama ca mi-am pierdut 30 de secunde din viata degeaba, raspunzandu-ti tie.

Ciprian D. spunea...

@Lucian
Desigur insa daca vom devaga de la principii...care in fond stau la baza...

Ciprian D. spunea...

@Cristian
Cert e un lucru, in ceea ce ma priveste: nu pot spune ca Peru e o destinatie oribila si ca bastinasii sunt urati cu spume daca N-am fost in Peru si nici nu intentionez sa merg vreodata dar imi place sa urmaresc documentare ori barfe despre Peru si peruani...

Ciprian D. spunea...

@B
...eu nu as rezista nici macar o zi in lotul unei echipe de football; iata de ce nu sunt microbist :)

Ciprian D. spunea...

@tudor
doar nu se apuca acum cineva sa poarte pica altcuiva doar pentru ca vedem lucrurile diferit; e normal si este excelent ca e asa. As fi ingrijorat daca ar fi altfel.

Iti impartasesc spiritul pacifist si te asigur ca suntem la unison in aceasta privinta...pana intr-un punct, acela ca o arma are ca destinatie nimicirea inamicului si a acareturilor acestuia. Mai mult armele sunt destinate pentru mentinerea pacii la care aderam si de care ne bucuram cu totii. Daca am ura aceste unelte de mentinere a pacii...

Iata deci ca nu sunt doar niste obiecte nenorocite, ci sunt - cel putin pot fi considerate - unelte de mentinere a pacii.

Ada Angharad spunea...

"Unelte de mentinere a pacii"... Suna bine, dar pacea asta se mentine sub amenintare. War is good. Mare disonanta cognitiva. Dar asa e omul, un animal mai ganditor, insa tot animal... se dreseaza si el ca toti cateii si poneii

robert spunea...

Cred ca am fost atat de "indobitociti" cu niste notiuni false gen: patrie, tara, armata ... incat acum daca ar fi sa ne imaginam lumea fara aceste notiuni, pur si simplu nu mai putem face acest lucru.

Ciprian D. spunea...

Hai sa iti spun altfel Robert!
Sa luam de exemplu pe cineva care nu are nicio legatura cu vreun regim care ar fi putut sa il indobitoceasca. De pilda un bebelus care se naste azi. Va creste armonios si se va dezvolta pe verticala datorita privilegiului de a se fi nascut in secolul vitezei. In cel mai fericit caz nu isi va pierde virginitatea la curve; in cel mai fericit caz va fi educat, va termina liceul si va urma o facultate. In cel mai fericit caz va profesa ceea ce a studiat si va avea convingerea ca si-a gasit vocatia. Tot in cel mai fericit caz se va casatori si sper sa nu o faca cu o pitipoanca desi peste cativa ani tentatiile vor fi mai grozave decat azi. In cel mai fericit caz va avea copii si va imbatrani cu un gust ciudat in gura cand isi va vedea copiii dezvoltandu-se cu viteza propagarii luminii in vid. In cel mai fericit caz isi va astepta sfarsitul in agonie rapus de o boala care ii va rapi ultima farama de demnitate, cu impresia ca si-a terminat rostul pe pamant, sau ca a fost fericit. The end!

Apreciez daca ai facut efortul neconditionat de a urmari acest scenariu si mai adaug doar atat: in virtutea principiilor si valorilor mele indobitocite de comunism dau fericirea de care vorbeam in pilda anterioara pe privilegiul de a muri cu demnitate pentru o cauza pe care altii nu o inteleg desi ar trebui sau cel mai adesea o ignora. Dar asta sunt eu...

Copyright © C i t a d e l a. . .S i b i a n ă - Blogger Theme by BloggerThemes & newwpthemes - Sponsored by Internet Entrepreneur