„acolo inveti sa te supui, sa fii sluga si sa fii batjocorit?”...

...este una din intrebarile retorice care l-au tulburat/preocupat pe Tudor in urma cu o saptamana. In cadrul aceleiasi retorici la intrebarea „la ce e buna armata?” dispretul sau este motivat de eronata certitudine ca (armata) „iti da impulsuri de dictator si modeleaza instinctele de criminal.”
In final conchide ca „daca educatia nu se invata in 14 ani acasa, slabe sanse s-o inveti dupa majorat, in cateva luni, dictata de unul in uniforma.”
Ma rog, este punctul sau de vedere si il respect, insa nu pot fi de acord decat cu un singur lucru din cate a spus vizavi de acest subiect, si anume ca nu a avut si nu va avea nevoie de armata.

Ii impartasesc aceasta certitudine si din experienta stagiului militar pe care l-am satisfacut, spre deosebire de altii, il asigur ca nici armata nu a avut si nu va avea nevoie de el.

Tot din experienta stagiului militar, satisfacut, as vrea sa mai punctez cateva aspecte care ar putea veni in ajutorul lui Tudor, pentru care am tot respectul, cat si in ajutorul celor care dupa ce au vizionat prea multe filme cu Rambo si Van Dame s-au lasat pacaliti de mercantilismul si genialitatea cinematografiei si confunda adevaratele valori cu niste efecte, produse, care n-au nimic in comun cu spatiul cazon.

Asadar, sa nu facem confuzii: nu armata este locul unde inveti sa te supui, sa fii sluga si sa fii batjocorit. Acele lucruri sunt caracteristice puscariilor, nicidecum locului unde, pe cand stagiul militar era obligatoriu, orice tanar isi putea insusi, indubitabil, notiunile de disciplina, onoare, demnitate, patrie, patriotism si multe alte asemenea virtuti.

In alta ordine de idei, cu un minim de efort - de a face research pe google - se poate convinge oricine este interesat ca inca de cand a luat fiinta armata romana, de pe vremea lui Cuza, nici un militar nu a fost invatat sa ucida.
Armata nu a format si nu va forma mercenari, ci instruieste si perfectioneaza profesionisti pentru a apara interesele, drepturile nationale si granitele tarii, mai presus de orice.

Mai mult decat atat, statutul militarului roman presupune o viata plina de sacrificii si reguli stricte, de neconceput pentru celelalte categorii profesionale, in conformitate cu legile si regulamentele militare nu cu chelia (a se intelege vointa) unuia imbracat in uniforma.

Ca urmare consider oportun, ca dovada a unei maturitati autentice, ca orice repulsie sau dispret sa fie lasate deoparte atunci cand vorbim de cei in a caror fisa a postului este mentionat sacrificiul suprem pentru siguranta valorilor nationale, caci apararea interesului national si a semenilor sai este mai presus decat propria viata.

Jur credinta patriei mele, Romania,
Jur sa-mi apar tara chiar cu pretul vietii,
Jur sa respect Constitutia, legile tarii si regulamentele militare.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu!

Pentru cei care nu au avut vreodata tagenta cu armata tin sa precizez ca acesta este Juramantul militar si este punctul de plecare al oricarei polemici care vizeaza integritatea institutiei armatei sau personalitatea oricarui militar.
Altfel spus, militarii au un contract cu Tara incheiat incheiat sub juramant in fata lui Dumnezeu si onoreaza acest contract chiar cu pretul vietii. Marturie stau eroii cazuti la datorie in ultimii 150 de ani din istoria armatei moderne, dar si cei cazuti recent pentru patrie in teatrele de operatii din Irak si Afganistan.

Asadar ar trebui sa existe doar sentimente de reala admiratie si sincera pretuire pentru armata si militarii a caror activitate se masoara in libertatea tuturor romanilor, in demnitatea acestei tarii si in respectul de care Romania se bucura in fata aliatilor sai.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!