Spuneam acum cateva zile ca, cultura/cultivarea crizei se prezinta ca supliment de cotidian; in numar redus, cu coperti de surogat de piele, sau cu continut de specialitate, targetul fiind acelasi – limitat; astfel se gaseste oportuna transformarea unui „fenomen cultural” in cai de persuasiune, reale mijloace de manipulare... Revin!
Personal, din mai multe considerente prefer presa culturala. Daca mai exista. Si exista. Dar ea se refera la publicul care citeste. Fireste ca apare in tiraje reduse, chiar foarte mici, insa cu retururi mari! Ca la noi la nimenea; pot numara cateva zeci de publicatii culturale centrale si locale, neluand in seama suplimentele de profil din unele cotidiane. Cu toate acestea, paradoxal, putini cunosc mai mult de trei astfel de publicatii, sau macar atat.
As vrea sa trag concluzii…dar inca nu! Dar de ce prefer eu presa culturala ramasa/pierduta/ratacita in tranzitie?
Cu certitudine nicidecum pentru lipsa de argument jurnalistic in masura sa ma atraga in calitate de cititor; nu pentru suprematia retoricii belicoase abordate, care transforma jurnalistii de presa culturala in propria lor audienta; nu pentru costul unor publicatii , care in lupta pentru supravietuire, ating cote de lux; nu pentru ca unele publicatii traiesc doar din banii care vin de la bugetele locale dedicate culturii... De asta nu, restul este insignifiant.
Cu certitudine nicidecum pentru lipsa de argument jurnalistic in masura sa ma atraga in calitate de cititor; nu pentru suprematia retoricii belicoase abordate, care transforma jurnalistii de presa culturala in propria lor audienta; nu pentru costul unor publicatii , care in lupta pentru supravietuire, ating cote de lux; nu pentru ca unele publicatii traiesc doar din banii care vin de la bugetele locale dedicate culturii... De asta nu, restul este insignifiant.
Eu sper si vreau sa cred ca se vor aplica solutiile de iesire din acest impas(ha, ha, am fost soim al patriei si pionier). Este necesara initiativa si deschiderea spre nou.
Departe de orice crize, de orice utopii, astept: publicatii si carti accesibile pentru publicul care citeste; formatori de opinie echidistanti – o liberalizare/desprindere a analistilor de politicile trusturilor; o reinventarea a audio-vizualului, cu purcedere de la premise morale, umane, educationale, informationale si de cunoastere... Toate acestea si multe altele care in alt mod denatureaza spiritul cultural.
Departe de orice manifestare culturala, este evident cred, sentimentul de criza: in inimile noastre! In frustrarile noastre! In neajunsurile noastre! In privirile noastre! In atitudinile noastre! In noi insine.
Criza exista, este in plina si cronica manifestare!
(in sfarsit, acestea fiind spuse, ar trebui sa ma simt mai bine!)
Postări
1 comentarii:
Drept grait-ai. Citeam deunazi in "Gandul" un editorial al marelui CTP. Nu contest adevarul datelor si pozitia lui. Insa parca fusese scris ca sa vedem noi, incultii, cat de tare poate suci el limba romana si cate referinte interdisciplinare si culturale poate ingramadi pe 20 cm2. Mai nou se scrie ca sa "ne dam mari" iar functionalitatea textului ramane undeva, pe drum, scartaind, ca si cuvintele lui Eminescu "ce din coada ar sa sune". Unele editoriale devin mobil de auto extaziere in fata inteligentei si indemanarii lingvistice a propriei persoane. Dar poate eu cu liceul meu seral nu inteleg...;)
Trimiteți un comentariu