Cip! Cipolino! Cipilică! Cip`sor! Cipulică!...

...toate de la Ciprian.
De-a lungul timpului m-am pricopsit cu tot felul de diminutive, care mai de care mai șoade (mai mult sau mai putin).

Cipolino! Cipilică! Cipală! Cyprianus! Cipișor! Cipulică! Cipri! Cip! Cipilău! Cip`sor! Cipalău! Cipică! Cipulău! Ciprianii! Cipriano! (daca mai stiti vreunul...sunteti invitatii mei)

Cand am inceput sa port chiloti (zilele astea am ce am cu chilotii) mi s-a spus Gigel, dar nici el nu a scapat procesului de derivare astfel incat am raspuns si apelativelor: Gigelută, Gigică, etc.

Asadar am auzit o multitudine de diminutive derivate de la prenumele Ciprian care se trage din numele roman Cyprianus care inseamna „din Cipru” in latina. Mai mult, Sf. Ciprian a fost episcop de Cartagina in sec al treilea si a murit ca martir sub domnia imparatului Valerian.

Facand research am gasit un site cu evaluari si impresii ale numelui meu, Ciprian, si cica este un nume bun, masculin, puternic, matur, clasic, rafinat si sanatos.

Deci e cool, monser!

Nu mai stiu pe ce forum am vazut ca o familie de rromi si-au numit progenitura dezoxiribonucleic, lol, si ma gandeam cu cate diminutive cool si fancy se va pricopsi individul de-a lungul timpului. Cu siguranta nu au auzit de cartea Teresei Norman – A World of Baby Names.

Sa vad cine mai are atatea diminutive precum am eu.