Interviu gigelistic – NO BINE

No bine, dar despre cine-i vorba? E vorba despre Claudia pe care am cunoscut-o acum vreo trei ani, parca, inainte sa plece de la Crucea Rosie Sibiu unde zic eu, si nu numai eu, ca a facut o treaba grozava.
In prezent este implicata in mai multe proiecte, dar nu le stiu pe toate.

Gigel: Dincolo de faptul ca blogul reprezinta o cale, in voga, de comunicare ce reprezinta pentru tine nobine.wordpress.com?
Claudia: Acesta este un blog personal; recunosc că uneori bunul meu simț cenzurează anumite idei personale, care au o doză extrem de mare de subiectivism; cu toate acestea sunt suficient de dezinhibată și capabilă de a-mi transpune opiniile și emoțiile sub o formă scrisă electronică, în funcție de context și moment. Este o modalitate de comunicare cu mediul meu extern sau pur și simplu o modalitate de a gândi în scris și de a arhiva pentru viitor anumite stări prin care trec.

G: Cei mai multi, in incercare de a face acelasi exercitiu de care vorbesti reusesc in mica masura sa isi pastreze minimul de autenticitate care ii definesc, de altfel, in afara mediului virtual. Pe de alta parte, tu...
C: ...încerc să nu fiu ipocrită – asta înseamnă să fiu constantă în ceea ce susțin și mai înseamnă că nu fraternizez cu inamicul (asta înseamnă că nu o să accept sponsorizări de la CET sau Kronospan).

G: ...hmm...ai putea sa elaborezi nitel?
C: Cred că în viață fiecare își găsește calea de a se simți bine în pielea sa. nu sunt perfectă, nu caut perfecțiunea și sufăr de sindromul ideilor fixe pe care le promovez cu oarecare obstinație. Teoretic tolerez orice fel de comportament al celor din jur atâta timp cât nu îmi limitează rațiunea de a exista… în caz contrar, intrăm în conflict. Si mai cred că e valabilă zicala: ce ție nu-ți place, altcuiva nu-i face…

G: Nu de putine ori cred ca ai avut impresia ca parte din cei din jur depun eforturi considerabile pentru a nu le fi bine nici lor nici celor din jur. Gasesti oportun sa ii ignori sau sa ii apostrofezi, sperand in indreptatrea lor?
C: Cred că decât a pocni pe cineva pe stradă, e mai sănătos înjuratul pe blog. Nu doar că detensionează (și transmite o anumită stare capabilă să trezească reacții), ci în anumite situații, este indispensabil (mai ales în acelea în care concizia e vitală…)

G: Vorbeste-ne in cateva cuvinte despre tine, despre felul tau de a fi, despre cum vrei sa fii perceputa, despre ce iti place si ce nu, despre cum ai vrea sa fie si despre cum e.
C: Am anumite deformații profesionale care mi-au intrat în sânge. Visez cu ochii deschiși și nu îmi place să fiu adusă la realitate cu șuturi în partea dorsală… susțin comunitatea glbt, mă simt bine în comunități multiculturale, îmi plac gramatica și matematica, cred că cea mai inutilă instituție este biserica, că intervenția statului în economie ar trebui să fie minimă, că inovația în educație și cercetare ar trebui să ajute la menținerea independenței individului pe tot parcursul vieții sale și că ar trebui să îi învățăm pe copii că viața este prilej de bucurie și nu o mizerie. Si mai cred că a fi eco nu înseamnă să consumi produse cu etichetă verde, în timp ce ești îmbrăcat cu un tricou din latex, pe care scrie: sunt eco…

G: Ce vei face de acum incolo prin prisma actiunilor derulate pana in prezent?
C: Până acum mă pot lăuda că am făcut multe lucruri. Incă nu am fost în Africa, nu am crescut castraveți, nu am regizat filme, n-am făcut copii și n-am devenit ministru. Mai am timp…

G: Sunt sigur ca foarte multi gigelisti se intreaba daca l-ai gasit pe printul fermecat...
C: ...ah, da și îl caut pe Zmeu, că de Feți Frumoși sunt sătulă!

Well, acestea fiind spuse ii multumesc Claudiei care mi-a permis sa inventez intrebarile si nu s-a suparat sa folosesc raspunsurile, independent elaborate pe blogul ei, departe de intentia unui interviu, cu atat mai putin gigelistic.