A fi blogger e o moda. Incet-incet devine si un fel de a fi. Iti faci blog pentru ca si altii au, e asa, un fel de prelungire a invidiei romanesti ca ala are si tu nu. A avea blog este, pentru mine, la fel cu a-ti lua masina pentru ca si vecinul are una, a face vin si a pune muraturi si dulceata ca sa u zica babele ca nu esti „de casa”, a sparge peretii bucatariei pentru ca si ala din scara cealalta a facut la fel. Tot asa, vezi ca colegul are blog unde pune poze frumoase sau idioate, da linkuri la piese de pe You Tube, isi da cu parerea despre orice, iar tu nu. Tu nu pentru ca tu nu ai blog. In Sibiu, de exemplu, sunt peste 200 de bloguri. Daca sunt zece interesante intr-adevar, zic ca e enorm.
In rest, blogurile de ministelute locale, care cred ca daca te stie un oras, obligatoriu tot mapamondul trebuie sa ti se inchine, de pozari care pun „”creatiile lor de pe la nunti(ca de acolo pica banu`), de fotografi geniali dar necunoscuti, de coafezi care se cred hair-stylisti, de jurnalisti care cred ca sunt cenzurati de jurnalele lor (si injura in voie pe blog), de jurnalisti fara jurnale, de politicieni si politicience care isi pun parerile politice (adica nu le pun, ca au un fecior de curte care o face) in spatiul virtual, de barbati suparati pe societate, lume si viata (pentru ca nu au femei), de femei suparate si ele pe societate (si mai ales pe barbati pentru ca nu le baga in seama), in fine, ca la Obor, tot ce vrei si ce nu vrei, de la lucruri ca lumea la „doua la zece mii”.
Bloggerii se exprima in si prin blog. Cineva mi-a spus ca sunt ca o secta. Care se inchina la blog, evident. Care cauta sa scrie zilnic pe el, sa dea link la alti bloggeri, sa faca chiar bani cu ele si, periodic, sa faca un blog-meet printr-o pivnita de prin centru, unde sa se intalneasca unii cu altii si sa vorbeasca despre bloguri. Evident ca tu, ca ne-blogger, te vei plictisi si te vei uita pe pereti, iar ei te vor trata ca pe un fel de „freak”, pentru ca tu te exprimi bine cu semenii in lumea reala, vorbesti o romaneasca fara englezisme cretine infiltrate prin ea (ca pe blog, nu?), nu ai chef sa iti faci publice toate
rahaturile din viata personala si nu ai impresia ca societatea este avida sa afle ca te-a lasat „diva”, te lasa rece miile de motive pentru care sa-l fi votat pe Crin, nu ii pasa de ce esti tu ateu(desi ii e mila de tine), ori „de ce iubim muierile” (citat), ori cum poti tu sa faci poze proaste prin Barcelona.
La fel, nu digeram(noi, ne-bloggerii) filozofiile nehormonate despre iubire si sensul vietii, indiferent daca sunt scrise genial ori stupid, ne lasa rece ca tu ai stat intr-un restaurant de fitze si ce frumos se asorta posetuta cu cizmulitele argintii.
OK pentru cei care dau informatie ca lumea, poze care spun ceva, exprima pareri de om normal ori chiar mai sapa dupa chestii mai vechi sau noi. Sunt si bloguri serioase, asa e. Numai ca nu se prea vad de uscaturi. Ceea ce imi aminteste de un text de pe la
Cenaclul Flacara despre care nu stiu nici al cui e, nici din ce cantec face parte: „Nu orice individ ce-si cumpara-o chitara se cheama imediat folkist”. Adica nu orice om cu blog are ceva interesant de spus...
Ceea ce se si vede.
Am vrut sa vad cum se vede lumea prin prisma unui „prost” si mi-a placut ce am vazut in/prin interfata virtuala a unui BLOG DE PROST!
Postări
