Linistea publica mai prejos de avantul meseriasului!

Nu este titlul unui film ci realitatea societatii noastre de consum. Unde-i lege(a 153) (nu-)i tocmeala!  Exista o lege care iti da dreptul sa fii cel mai scandalagiu vecin de pe palier sau cel mai galagios vecin din bloc. Dap, exista din iulie 2010, legea 153 care a modificat legea 61 din 91 care potolea orice focar de galagie. Mai poate primi cineva amenda, pana la 1500 de lei, pentru banalitatea de a ii fi deranjat pe ceilalti locatari? 

Exista o suma de legi care sunt respectate, mai mult sau mai putin, insa nu exista, pentru ca nu s-a inventat, o lege stricta despre bun-simt.

A fost odata ca niciodata o revolutie care a inoculat in mintile oamenilor notiunea de democratie. Dupa ce raul a fost facut au fost deschise magazinele de materialele de constructii, la unison cu comercializarea revistelor de (re)amenajare a cutiilor de chibrituri, numite in continuare locuinte. Atunci a aparut zgomotul si a disparut linistea in orice bloc de apartamente. 

Indiferent unde te-ai muta, si eu am aceasta capacitate mai abitir decat un nomad, este imposibil sa nu dai peste un faras de mesteri treinuiti cu instructiunile de pe sacul de ciment, carora li se rupe de cat de obosit esti tu, si cat de dor iti este de o farama de liniste in umilul tau dormitor. Astefl, flexul si ciocanul definesc notinuea de miserupism iar legea le tine isonul. E voie!

Constituie contraventie tulburarea linistii locatarilor intre orele 22.00 – 08.00 si 13.00 – 14.00, de catre orice persoana prin producerea de zgomote, sau prin folosirea oricarui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare in locuintele persoanelor fizice sau in oricare alt loc din imobile cu destinatie de locuinte ori situat in imediata vecinatate a acestora.

Am impresia ca legea asta a fost promulgata in defavoarea locatarului, intrucat fata de vechiul program (22-06 si 15-17) per ansamblu programul a fost prelungit cu o ora, acesta fiind de 11 ore fata de 10 ore inainte. In schimb, distributia orelor de liniste a fost reconsiderata. Aceasta s-a datorat faptului că, in ultimii ani, a crescut frecventa si durata lucrarilor de modernizare a apartamentelor, iar fixarea repausului in timpul amiezii vizeaza nu atat linistea cetateanului, cat servirea mesei de catre cei aflati la lucru. Fabulos!

Sa inteleaga tot nerodul, carevasazica daca eu ascult muzica la maxim in timp ce soarbe cioba meseriasul incalc legea care ii permite meseriasului sa-mi faca creierii varza cat e ziua de lunga. Exceptional!

Motivarea programului este patetica monser. Cica pastrarea perioadei vechi de liniste, intre orele 15-17, ar fi adus la perpetuarea deselor conflicte intre locatari, obligati la intreruperea lucrului la o ora nepotrivita pentru cei in cauza si obstructionarea activitatii incepute. Mai mult decat atat, cica pentru fluidizarea lucrarilor si scurtarea perioadei de executie s-a luat aceasta masura, monser, oarecum in defavoarea locatarului, care, din pacate, acolo unde se desfasoara asemenea lucrari, nu-si va putea desavarsi odihna de dupa amiaza, oferindu-i-se in plus 2 ore, intre 22 seara si 8 dimineata.

In concluzie, microclimatul de viata civilizat a devinit o puternica si stridenta bataie de joc in fata agresivitatii linistii noastre. Amenda prevazuta de legea 153 din 2010, lol, pentru nerespectarea programului de liniste este cuprinsa intre 500 si 1.500 lei, mai putin decat costa un flex si un ciocan, laolalta.

Cinemateca TIFF: Balada trista de trompeta

Se spune ca cine se scoala de dimineata, departe ajunge! Bullshit! Cine se scoala de dimineata merge seara, mocca, la Cinemateca TIFF! 

Pentru ca esti matinal/a, pentru ca citesti Citadela Sibiana si pentru ca iti place Cinemateca TIFF, te trimit la film, dar nu orice film! Unul exceptional! Balada trista de trompeta, de la ora 20:00, la Teatru Gong! 

Lasa-mi un comentariu, suna-ti prietenul/prietena si spune-i sa nu-si faca planuri pe diseara! 

O mie nouasute treizeci si sapte. Maimuţele de circ ţipă sălbatic în cuşti, în timp ce afară oamenii ucid şi se lasă ucişi într-un alt circ, războiul civil spaniol. Clovnul cel Prost, recrutat împotriva voinţei lui de miliţia locală, sfârşeşte într-o baie de sânge provocată de macete cu armata naţională, în timp ce încă-şi poartă costumul de spectacol. Şi, astfel, începe o aventură plină de evenimente în care Javier şi Sergio, doi clovni înfiorător de desfiguraţi, se luptă pe viaţă şi pe moarte pentru iubirea ambiguă a unei acrobate, în timpul regimului lui Franco.

Cam asa se incheie Cinemateca TIFF, prima editie din 2012, insa distractia abia incepe! Surprizele, pregatite de TIFF, se vor tine lant pe tot parcursul anului! 
Cinemateca TIFF este organizată de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc cu sprijinul Transilvania Film.

First book - first love! Facebook - second life!

Titlul nu are nicio legatura cu continutul; reprezinta cel mult un joc de cuvinte, (ne)reusit. Mi-l asum! Oricum, alternativa era ”Paradoxuri”.

Citeam Eliade cu stanga si Cioran cu dreapta; cu DEX-ul pe genunchi. Apoi, am descoperit internetul desi nicio trimitere de la ei nu m-a impins. Stiu! Paradoxal.

Eram fascinat de fotografiile cu Cioran. Cioran pe malul marii, Cioran in mansarda, Cioran pe scari, Cioran pe-o straduta imputita din Paris. 

Paradoxal, incercam parca sa observ geniul in alb negru desi el l-a zugravit in cuvinte. 
Cand ma uitam la Cioran, ma uitam.

Castiga o invitatie VIP la conferinta extraordinara Dan Puric!

Umple sali si atunci cand tace, si atunci cand vorbeste. Chinezii i-au spus "Marele mut" prin ceea ce transmite non-verbal, pe scena, dar multi dintre romani il asteapta cu nerabdare, peste tot in tara, sa le vorbeasca despre credinta, demnitate si speranta.

Poti castiga o invitatie dubla la conferinta extraordinara daca raspunzi, primul/prima, corect la intrebarea: despre ce le va vorbi, Dan Puric, sibienilor  in cadrul maratonului teatral “25 de ore de teatru non-stop”, duminica, adica astazi, de la ora 17:00, la sala Thalia?

HANG - FRANCESCO AGNELLO - F.I.T.S. 2012

In urma cu doi ani, la o conferința de presă, Adrian Ciubotaru a aflat de Francesco Agnello care le-a tinut tuturor rasuflarea cand a inceput sa cante la un instrument fascinant numit hang. Un instrument simplu si arhetipal:

„În plină conferinţă de presă, după câteva vorbe succinte, s-a ridicat de la masă, a scos un OZN de mărimea unui lighean – inventat în Elveţia acum câţiva ani – şi când a început să-l atingă am crezut că tot locul s-a lăsat invadat de o orchestră invizibilă. Abia atingea instrumentul cu palmele, iar sunetele ieşeau şi rămâneau suspendate undeva deasupra.

Chinezu era în primul rând şi filma, însă la final când l-am întrebat de filmare, mi-a răspuns că doar a pozat.

“Am făcut o poză”

“Cum aşa? Ai stat câteva minute cu mâna întinsă”

“Când l-am auzit cântând a început să-mi tremure mâna şi-am reuşit să fac doar o poză”

Cristina s-a întors către mine şi mi-a arătat pielea de pe mână.”

Tot despre Francesco Agnello scria Cristina Bazavan, imediat dupa aceiasi conferinta:

„Acest domn si OZN-ul sau muzical (Hang) au facut parte din spectacolul Warum Warum – un eseu genial despre intrebarile artistilor. De dimineata, la conferinta de presa, Francesco Agnello a facut demonstratia talentului sau cu mare bucurie.

“-Vreti sa va arat? Am aici linga mine instrumentul”

L-a scos din husa, a inceput sa-l atinga usor cu degetele si a explodat aerul in jurul nostru; la sfirsit a zimbit timid:

“E minunat ca mai putem inventa instrumente muzicale chiar si in aceste vremuri; acest instrument a fost creat in urma cu cinci ani.”

*

Azi toata lumea care s-a intilnit cu muzica lui a exclamat: extraordinar!

Si-apoi… speechless.”

Sper ca in curand sa il vedem cu totii la F.I.T.S.!

Castiga un abonament la festivalul maraton de teatru!

UPDATE: Fiecare concurent, care s-a inscris la concurs printr-un raspuns corect, a primit cate un numar.

Numarul castigator desemnat cu random.org este 3!

Corespunzator numarului 3 este Nora! Felicitari Nora, ai castigat un abonament la toate spectacolele din cadrul festivalului maraton de teatru! :) Te rog sa revii cu un email la adresa gigelitatea@gmail.com pentru a-ti spune cum intri in posesia marelui premiu!

Multumesc tuturor celor care au participat la concurs! Daca nu ati castigat de data asta fiti siguri ca puteti castiga data viitoare. Prietenii Citadelei Sibiene sunt mereu castigatori. 

Maine va spun cum puteti castiga o invitatie dubla la Gala de inchidere a festivalului maraton de teatru, care va avea loc duminica, 25 martie 2012! 

În perioada 24-25 martie 2012 va avea loc, la Sibiu, sub motto-ul “RESPIRĂ. TEATRU”, cea de-a doua ediţie a maratonului teatral “25 de ore de teatru non-stop”. Spectacole, conferinţe, happening-uri, evenimente out-door; toate acestea se vor desfăşura fără întrerupere, timp de mai bine de 25 de ore. 

Va fi o sărbătoare a Artei Teatrului, de Ziua Mondială a Teatrului! 

Manifestările sunt programate a începe sâmbătă, 24 martie, la ora 19.00, şi a se termina duminică, 25 martie, la ora 23.30. Cei care vor să calculeze numărul exact de ore teatrale, sunt sfătuiţi să ţină seama de faptul că în noaptea cu pricina, în toiul spectacolelor, se schimbă ora! (se trece la ora de vară). În prelungirea maratonului teatral, luni, 26 martie, la ora 21.00, în Atrium Cafe se va juca cel mai aplaudat spectacol independent al festivalului. Aşadar, publicul va alege...

Răspunde corect, printr-un comentariu, la următoarea întrebare și poți câștiga un abonament la toate spectacolele din cadrul maratonului teatral „25 de ore de teatru non-stop”: cine sunt organizatorii festivalului maraton de teatru? Câștigătorul/câștigătoarea va fi desemnat(ă) prin tragere la sorți, vineri, 23 martie 2012, ora 00:00!

Maratonul teatral „25 de ore de teatru non-stop”, care se desfaşoară la Sibiu, în 24-25 martie 2012, sub motto-ul „RESPIRĂ. TEATRU”, este o acţiune organizată de Asociaţia Culturală „BIS”, cofinanţată de Consiliul Local Sibiu prin Primăria şi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu. Biletele şi invitaţiile pot fi achiziţionate de la: Agenţia Teatrală, Librăria Humanitas, şi Atrium Cafe.

Cinemateca TIFF: Caravana cinematografica!

Într-un sătuc izolat din Transilvania, la începutul anilor '60, oamenii duc o existenţă liniştită sub conducerea lui Tănasie, preşedinte la Consiliul local. Însă liniştea lor va fi spulberată de o caravană cinematografică adusă de Tavi, un activist comunist ambiţios, care are misiunea de a proiecta filme de propagandă. E prima sarcină de partid a lui Tavi şi el se luptă s-o ducă la îndeplinire cu succes, chiar dacă ploaia stăruitoare produce inundaţii, iar inerţia sătenilor îl frustrează continuu. Încetul cu încetul, cu toţii fac compromisuri. Între timp, Tavi se îndrăgosteşte de Corina, învăţătoarea, şi, cel puţin la început, atracţia pare să fie reciprocă. În cele din urmă, se pare că proiecţia e gata să înceapă.

Caravana cinematografică, după o nuvelă de Ion Grosan, confirmă obsesia lui Muntean pentru intervenţia forţată, cu consecinţe dezastruoase, a politicului în viaţa oamenilor banali. Culorile pastel prind, încetul cu încetul, nuanţe funebre. Dincolo de naivitatea şi umorul burlesc al situaţiilor, un curent sinistru se insinuează, gradual, iar oamenii din sat, fundamental buni, încep să aibă nu doar frica lui Dumnezeu, ci şi a noului regim.

Sabali means Patience

Un meloman in autobuz!

”Exista personaje atat de interesante si atragatoare incat simti nevoia sa rupi usa si sa fugi atunci cand iti apar in cale. Ce te faci, insa atunci cand stai langa ele in autobuzul unsprezece? Vehicolul cu care tu te deplasezi catre propriul bolovan sisific zilnic, iti da posibilitatea gratuita sa iti intregesti cultura generala, politica, muzicala si alte feluri de culturi pe care le iei de pe scaunul pe care inaintea ta a stat un cetatean de profesie om al strazii.

Dar astazi nu vorbim despre ei, ci despre Meloman sau mai modern zis Za Miuzic Man. 

Tipu asta e o comoara! E tuns periuta, insa nu pe tot scalpul. Are in frunte un smoc pe care si-l vopseste cateodata blond murdar si si-l da cu gel. Are un cercel in ureche si un lant pe care si-l poarta mandru peste tricou, pulover, vesta, bluza de trening si daca ar putea si peste geaca. E mandru posesor al unei perechi de pantofi albi si al unui costum... de trening. Ceea ce il face, insa diferit e setea de muzica. E o sete care il arde, il parjoleste pe interior cu intensitatea unui incendiu la un zgarie nor bucurestean. E atat de intens sentimentul incat si-l potoleste cu... telefonul. Melomanul e in permanenta auditie. Din momentul in care intra in autobuz pana cand coboara asculta (si noi o data cu el), peste 86 de melodii. Dar nuuu, nu tot, doar inceputul piesei. Atunci cand cei din jurul lui (lasa-l pe Meloman neinsotit douj de secunde si se stinge in agonie) isi exprima placerea gen "Koae asta e buna, sa moara taso" sau "Asta fra, asta a lu' Salam ce mi-o placut mie" ori " Pusca si curea lata/ Ce flocoi eram odata" (si el are maxim 17 ani de toti), chiar atunci, dar chiar atunci Melomanul schimba piesa. 

Pentru ca Melomanul e altruist mah! Imparte! Sa stie si altii ce preferinte culinaro-muzicale au altii: Florin Salam, Petre Senvish sau locul de bastina al compatrihotilor nostri: Leo de la Strehaia, Jean de la Craiova, George din Constanta, Gigel de la Mama Dracului si altii si altii si altii.

Astazi mie Melomanul mi-a facut ziua mai buna timp de doua statii daca il intalniti sa ii spuneti ca de maine merg pe jos.”

Aceasta ultima relatare  intregeste trilogia intamplarilor din autobuzul 11 la care a fost martor prietenul meu Cosmin. 

25 de ore de teatru non-stop - Respiră. Teatru.

Bogdan Sărătean, presedintele asociatiei culturale BIS, coordonatorul festivalului maraton de teatru de la Sibiu ajuns la a doua editie, explica in cateva cuvinte ce inseamna cele 25 de ore de teatru non-stop:

"A fost un vis, un gând nebun al Trimbulinzilor. Ei au vrut să Respire Teatru, de Ziua Mondială a Teatrului. Ei au căutat să creeze lumi, să comunice cu ceilalţi prin emoţia cea vie pe care doar actul teatral o posedă.

Festivalul nostru a fost un gând nebun, îndrăzneţ, care acum începe să crească, şi să trăiască.

Horaţiu Mălăele, Dan Puric, douăzeci de spectacole şi evenimente care de care mai îndrăzneţe. Nouă secţiuni, şapte locaţii, actori tineri de pe două continente cam asta va însemna a doua ediţie a maratonului teatral „25 de ore de teatru non-stop”. Am crescut şi creştem într-un oraş cu tradiţie culturală, cu tradiţie teatrală.

Ne-a inspirat anul 2007, care nu întâmplător este anul înfiinţării trupei de teatru tânăr Trimbulinzii; ne-a inspirat şi ne inspiră enormul şi sublimul Festival Internaţional de Teatru al Sibiului; şi nu în ultimul rând, ne inspiră acest oraş minunat, cu un public atât de valoros şi de receptiv, cu străzile lui, cu cafenelele lui, cu aerul lui.

Vrem să dăruim publicului câte ceva din bucuria noastră de a fi.

Şi iată că oraşul ne primeşte, ne îmbrăţişează.

Mulţumim, Sibiu."

In the mood for sea!

Abia astept sa merg la mare si sa... sa... sa alerg pe nisipul care se va incinge sub talpile mele, iar palmele...palmele mele vor desface valurile si voi...voi imbratisa marea! 
Cat timp ea ma va imbratisa eu ii voi sopti cat de dor mi-a fost de ea si ii voi povesti ca n-am uitat-o niciodata...

Cinemateca TIFF: Whisky, la Humanitas!

Viaţa lui Jacobo este micuţa sa fabrică de ciorapi. Majoritatea timpului şi-o petrece bodogănind tot felul de ordine umilei şi loialei sale asistente, Marta. Relaţia lor nu depăşeşte niciodată limitele unei munci eficiente şi fără cuvinte, cot la cot.

Rutina zilnică a lui Jacobo este ameninţată de o vizită neaşteptată a fratelui său înstrăinat, Herman, care trăise mult timp în străinătate. Surprinzător, Jacobo îi cere Martei să se dea drept soţia lui pe perioada şederii fratelui său. Marta acceptă şi cei trei, aproape străini, încearcă să depăşească situaţia jenantă.

Iubitor de distracţie, Herman propune o excursie la mare pentru ciudatul trio. În ciuda personalităţii lor rezervate, Marta şi Jacobo sfârşesc prin a descoperi unul celuilalt lucruri pe care nu şi le-ar fi imaginat niciodată. E timpul ca ei să pozeze, să zică „whisky” si să zâmbească. 

Whisky, un film plin de zambete si de speranta in regia Juan Pablo Rebella şi Pablo Stoll; o comedie tragica, premiata la Festivalul de Film de la Cannes din 2004, in aceasta seara in cadrul cinematecii TIFF, incepand cu orele 20, la Libraria Humanitas.

Suflet de femeie - Viata ca o arta!

"Şi dacă s-ar scrie în fiecare zi câte un rând despre femeie,tot nu cred că ar fi suficient pentru a descrie măreţia unei asemenea făpturi.Există însă o singură zi cu adevărat dedicată femeilor din lumea întreagă,când fiecare dintre noi avem timp să ne îndreptăm gândurile spre minunatele prezenţe feminine din viaţa noastră.Atunci ne amintim cu adevărat să preţuim fiinţa cea mai importantă de pe pământ pentru sarcina minunată de a oferi viaţă.Dacă ne facem timp o secundă să ne gândim la ce înseamnă o femeie,chiar şi cea mai impietrită inimă va simţi fiorul unei emoţii de respect,apreciere şi iubire pentru cea care cu dăruirea ei i-a făcut posibilă existenţa.Un suflet atât de mare într-un corp atât de firav.O inimă plină de iubire,răbdare şi forţă pentru atâtea încercări la care viaţa o supune.Ea nu renunţă niciodată.Femeia,mama,îşi depăşeşte limitele de atâtea ori doar pentru a da şi cere de fiecare dată atât de puţin.În sufletul ei încap toate speranţele din lume,tandreţea şi toleranţa,dezamăgirile care îi împânzesc faţa cu riduri şi durerile care îi cer lacrimile.Un suflet pe care nimeni nu ar trebui să-l rănească nici din greşeală dar care strânge cu resemnare decepţii şi totuşi nu uită să zâmbească.Femeia obosită de atâtea solicitări e cea care are timp să fie şi frumoasă pentru cei dragi,are energie de unde doar ea ştie să facă atâtea şi se mulţumeşte cu atât de puţin.Cere infinit mai puţin decât e dispusă să ofere şi o ia de fiecare dată de la capăt pentru că nu cunoaşte renunţarea.Fiecare avem şansa cel puţin o zi pe an,să cinstim sufletul de femeie.Cei care preţuiesc cu adevărat femeile din viaţa lor fac asta de câte ori îşi amintesc că trăiesc şi zâmbesc datorită lor.Priviţi-le cu alţi ochi,mai calzi şi mai blânzi şi spuneţi-le doar atât:Îţi mulţumesc că exişti! şi vor fi atât de încântate.Spuneţi-i cât de importantă e pentru voi şi cât de goală v-ar fi viaţa fără prezenţa ei,spuneţi-i c-o iubiţi şi apoi nu îi mai spuneţi nimic,doar priviţi-o cald până în străfundul sufletului ei şi veţi vedea acolo comoara ei pe care nu se teme să o împartă cu voi.Oferiţi-le o zi din viaţa voastră femeilor de lângă voi şi ele vă vor oferi pe tavă fără regret viaţa lor întreagă!"

Gandurile inedite de mai sus care, cu siguranta, au determinat pe oricine le-a citit sa vibreze de emotie, apartin Anielei Minu. 

In numele meu, dar si in numele vostru, ii voi multumi si pe aceasta cale Anielei pentru generozitatea de a impartasi cu noi ganduri atat de frumoase.

Aniela, impreuna cu Libraria Humanitas, au fost ieri gazdele unui eveniment deosebit, si anume, lansarea/reeditarea cartii "Viata ca o Arta", o culegere inedita de ganduri si repere pentru a trai frumos, in armonie cu noi insine si cei din jurul nostru, din care putem invata sa fim recunoscatori si sa ne bucuram pentru tot ce primim fara a ne lasa coplesiti de nemultumiri, griji sau nelinisti. 

Asadar, cei care au ratat intalnirea de ieri de la Libraria Humanitas pot intalni cele mai frumoase si pline de substanta ganduri ale Anielei in cartea "Viata ca o Arta"!
La multi ani, cu drag, tuturor femeilor!

Alcoolul este viata si viata e alcool!

Dupa intamplarea cu babele, din autobuzul 11, iata alta intamplare inedita, cu trei protagonisti omniprezenti in viata socio- culturala din cuprinsul plaiurilor mioritice, narata, fireste, de Cosmin:

"Daca saptamana trecuta am fost prins in plin delir religios, astazi am asistat la tehnicile de antrenament fizic, si posibil moral, al muncitorilor din constructii. 

A, B si C sunt de mult cunoscuti de ai mei, nu o data nimerind pe scaun langa ei (prefera locurile din spate). Desi se cunosc, de cele mai multe ori lucreaza separat, insa, asemenea practicantilor de Tai Chi isi efectueaza antrenamentul de dimineata impreuna.

A)Oltean, slabut, atlet in arta dezacordului, abuzeaza de perfectul simplu incat ajungi sa te indoiesti de existenta perfectului compus in limba romana

B)Ardelean, mai barbos ca Dromichete, criptic in exprimare, pare adancit in permanenta in ceva altfel nu se intelege de ce raspunde cu doua intrebari in urma, mare prieten al vietuitoarelor vii asa explicandu-se gandacul de bucatarie care i se plimba intr-o dimineata pe „shalopeta”

C)Moldovean, din Roman, poarta aceeasi sapca de cca 9 luni, vorbeste si se foieste pe scaun de parca ar fi pe amfetamina, a avut ceva dinti in exces de aceea a renuntat la unii de jos, partea stanga.

Autobuzul 11, dus

A)Si ia zi Ionica fuseshi acasa, te-ntorseshi repede, ai? Aduseshi ceva, io fusei da’ venii doar cu nishte tuica, ca vin’ nu ma lasa muierea sa iau.

B)Ie, mah! Am fo, mah. Luat.

A)Luashi ce? Luashi tuica, luashi vin, luashi palinca. Ce luashi, mah?

B)Palinca.

A)continua sa vorbeasca vreme de doua statii despre alcool, perioada in care B) ca sa nu piarda caldura raspunde prin interjectii si cuvinte scurte. Urca C) dar nu urca singur. Omul duce dupa el un miros care te duce cu gandul la bautura si un alt miros definitoriu pentru cei ce poarta un necontenit razboi de gherila in autobuzele patriei cu sapunul.

C) She fashetzi, hai? Shezi ghinishor acolo pi locul tau Ionica ca nu stau.

B) Merem tot la Trans Agape sa luam?

C)She sa luam? Am io cu mini doi litri di Albacher sa ni-ncalzim asha di-nsheput.

Sfarsit! A trebuit sa cobor si nu e un mister ca oamenii au inceput ziua de munca cu bautura si o termina probabil tot asa. De obicei in grupul lor apar si altii, insa ei sunt constanti si am fost uimit de diferentele intre ei dar de subiectul comun, bautura. 90 la suta din discutiile lor sunt despre asta."

Babele

Daca va asteptati sa cititi ceva despre cojoacele babei Dochia, nu ati nimerit bine. Mai jos este o situatie care imi place tare mult, povestita de Cosmin, un prieten drag care ar trebui sa-si faca blog, caci spune fain ce spune; sper sa nu se supere pentru ca am pus intre ghilimele intamplarea din autobuz, inainte sa-l intreb. Sper sa va placa! 

"Din anul 2005 merg la locul de munci cu aceeasi linie de Tursib. In fiecare aud ceva si de multe ori si vad ceva. Unele dialoguri sunt intr-un fel si simt nevoia sa le auziti si voi. Prezint doar fapte nu si consideratiile mele. Pe acestea le tin ca egoistu' pentru mine.

Dimineata, A 11, la dus:

A) Batrana imbracata in blana, neoprotestanta (ea nu blana), fata ii exprima convingere, tonul e extrem de ridicat, eu o aud perfect de la 7 scaune - Biblia noastra e mult mai buna ca a voastra! 

B) Alta batrana, tot imbracata, ortodoxa, poarta proteza dentara, vorbeste incet - Fiecare cu credinta lui, dar eu nu cred ca Biblia voastra de la secta voastra e mai buna!

A) Urland, profund jignita de cuvantul secta, evident nu stie ce inseamna dar probabil l-a mai auzit prin alte autobuze la adresa ei - Voi (ne-a inclus pe toti???) sunteti pacatosi, eu m-am pocait in fata Domnului nostru IIsus Hristos si ii sunt mireasa.

B) Nu e adevarat, noi de cand suntem aici suntem crestini. Asa ne-a zis noua parintele. Voi, nici macar nu aveti preoti.

C) Copil aproape emo, un cercel in buza, doi in ureche, ii suna telefonul era Him pe melodie _ Da! Ce? Stai fra ca urla doua senile. Da bah! Ne vedem in fata la Bruk!

Sfarsit, a trebuit sa cobor!"