Psihologic: Eastern Promises

Eastern Promises – pentru ca exista violenta; pentru ca exista dreptate si nedreptate; pentru ca exista lumi interlope si victime nevinovate; pentru ca exista virtute dar exista si teama.

Exceptional filmul controversatului David Cronenberg.
Eastern Promises, doar nominalizat la Oscar, ii aduce in prim plan pe Viggo Mortensen, cunoscut din The Lord of the Rings, A History of Violence, Psycho, Daylight si nu numai, si pe Naomi Watts – King Kong, Stay, The Ring Two, The Ring I si multe altele.
Doi actori grozavi care prin interpretarea lor ireprosabila alaturi de Armin Mueller-Stahl – The Peacemaker, The Game, Kafka, in baza unui scenariu inedit si in pofida unor scene de violenta aproape de insuportabil (caracteristice regizorului), dau o valoare memorabila filmului.

Coloana sonora bunicica, decorurile excelente, scenariul grozav, distributia remarcabila. Actiunea usor imprevizibila pana aproape de finalul care, din pacate, e usor previzibil.

Eastern Promises desi este un film impresionant, incontestabil, este recomandabil mai ales celor care apreciaza filmul psihologic.

Ce mai e trendi in blogosfera II

Nimic nu reuseste sa subclaseze popularitatea cacalarilor, manelistilor si a pitipoancelor. Sa fiu sincer, cred ca prefer sa intalnesc – in blogosfera - perversiuni neuronistice, in pofida elaboratelor posturi tampe, cu si despre cocalari si pitipoance.

Trendi sau nu, comentarea subiectului zilei, expunerea exhaustiva a propriilor opinii (uneori de-un patetism cras) a devenit mijloc de comunicare. Cu siguranta si eu ma complac in penibilitatea asta, daca nu continuu, in mod cert uneori.

In acest proces devenit complex - si in mirifica blogosfera - limbajul, modul de adresare este preponderent crema chintesentei a unui post. Cu cat jargoanele, respectiv argotismele, au o conotatie sexuala - eventual - mai intensa, cu atat mai mult esenta articolului blogosferic este mai devorata, iar autorul mai apreciat.

Ca e bine, ca e rau nu are importanta acum. Roadele le culegem mai tarziu. Scapa cine poate.

Am ratat...un bullshit!

As indrazni sa spun ca Earth Day e un bullshit populist dar nu am la indemana argumentele cu care sa sustin afirmatia. Ce pot afirma cu certitudine este faptul ca nu sunt impotriva Zilei Pamantului, dar nici „pentru”. Independent de atitudinea mea Ziua Pamantului a trecut si eu am ratat-o, uitand de ea.

Ziua Pamantului nu are nevoie de o zi anume, speciala. Ar trebui sa fie in fiecare zi. Ar trebui sa fim constienti permanent ca o viata fara poluare inseamna o viata sanatoasa. Avem nevoie de organizatii si zile dedicate pentru a rationa?

Chiar este un bullshit Ziua Pamantului in raport cu ceea ce am putea face in fiecare zi pentru a polua mai putin.

De ce as face-o? De ce as polua mai putin? Ar conta?

Ma indoiesc ca actiunea rezumata la o zi, o ora, ar avea vreo relevanta reala in raport cu atitudinea perpetua, moralizatoare, care i-ar indemna pe ceilalti sa urmeze exemplu...fara tam-tam, fara banere si reclama, fara organizatii insipide si zile dedicate.

Luptand impotriva ipocriziei si snobismului salvam nu numai pamantul ci si constiintele!

Targul National de Imbracaminte Incaltaminte CONFINTEX 2mii9

Cand aude romanul de targ de toale, si mai e si vreme frumoasa afara, acolo e de el. Cu bani potriviti in buzunare, am fost la Targul National de Imbracaminte Incaltaminte Confintex. Ne asteptam sa gasim preturi asemanatoare unicului targ pe gustul nostru: Targul producatorilor de imbracaminte-incaltaminte, care are loc toamna.

Dupa ce am dat o tura completa am constatat ca aproape toata marfa expusa era nepretuita, adica fara pret. Astfel daca te interesa ceva era inevitabil dialogul cu vanzatorii care, fie vorba intre noi, habar n-aveau sa isi vanda produsele.
Singurul lucru care nu costa nimic a fost si de aceasta data proba la cabina, in rest totul era pe bani, caci nu-i asa: „...si lumina costa!” se scuza o duduie.

Am fost dezamagit de gama deloc variata a articolelor de imbracaminte-incaltaminte. Parca target-ul comerciantilor ar fi fost manelarii, cocalarii si pitipoancele. Bine, nu e ceva gresit in asta, dar tot frustrant e.

Am intalnit totusi cateva standuri dragute, printre care unul de incaltaminte, de unde Iubi Iubi si-a achizitionat niste sandalute extrem de dragute (daca nu mentionam asta ar fi fost vai de mine ) iar altul care mi-a atras atentia prezenta niste camasi barbatesti deosebite prin croi, culoare si material. Mai mult, am fost tratati cu profesionalism si respect, motiv pentru care va recomand cu caldura adresa unde ii puteti vizita.

Ii mai asteptam, pe unii!

Psihologic: Doubt

Ar trebui sa imi placa Meryl Streep. Grozava, extraordinara, fantastica, nominalizata de 82 de ori, castigatoare a 76 de premii si doua Oscar-uri. Fabuloasa cariera! A performat in nu mai putin de 62 de filme. Pur si simplu fara cuvinte, insa...mie nu mi-a placut decat ultimul film in care a performat: Doubt. Doar ca parca a mestecat tot filmul o guma imaginara in afara dialogurilor. In rest nota maxima.
Baza filmului Doubt este o piesa de teatru castigatoare a premiului Pulitzer.
Ceea ce-i mareste nota filmului, in regia lui Patrick Shanley, sunt dialogurile chibzuite, inteligente dintre protagonistii Streep si Philip Seymour Hoffman, alt nume greu al cinematografiei.
„Ce faci cand nu esti sigur?(...) Indoiala poate fi o legatura la fel de puternica si de intaritoare ca siguranta!”
Cu siguranta merita vazut!

Mai bine tac!

Imi place sa vorbesc. Uneori vorbesc prea mult, alteori vorbesc prea putin. De cele mai multe ori cand trebuie sa vorbesc, spun nimic, si cand trebuie sa spun nimic, vorbesc.
Este cunoscut faptul ca cei care vorbesc mult devin persoane incomode. Oare ce m-ar putea determina sa vorbesc mai putin in conjunctura in care este imperativ sa tac? Daca as vorbi mai putin, ce valoare i-as atribui tacerii? Probabil ca tacerea mi-ar ascunde gandul, intentia, insa pe fondul unui cusur congenital m-ar trada actiunile nedisimulate.
Deoarece imi place sa vorbesc, uneori prea mult, alteori prea putin, as putea reduce dilema gigelistica la sintagmele: „tacerea e ca mierea” si „mutul mananca untul”.

Eba? Who the beep is EBA?

Duduia cu neuronii creti, in intarirea sustinerii ca(n) candidata in-dependenta la E.P., intr-o conferinta de presa sau interviu – nu-mi fortez memoria – declara ca toata lumea ii va recunoaste formularele bla bla care vor fi inscriptionate cu numarul de inmatriculare alea alea.

Parol de gigel ca nu aveam habar ca are masina. Basca, nici nu o credeam in stare sa conduca un autoturism. Cat despre genialitatea folosirii numarului de inmatriculare ca semn, distinctiv, de recunoastere a personalitatii sale complexe...pun ramasag ca o bat la pielea goala dintr-o incercare: ISG – i mean: I Suck Great ar fi fost un veritabil magnet de semnaturi de sustinere.

Vroiam sa mai adaug ceva despre conduita morala a fetei lu`tata dar de invidie mi-am pierdut ideea.

Oricum, daca satisfactia personala a unui tata – presedinte de stat – este aceea de a-si vedea odrasla prima data despuiata pe-un podium de modeling si apoi in calitate de reprezentant al unei natiuni, ma intreb ce satisfactii mai are un parinte normal?

Semnati petitia? Tara geme de prosti!

Petitiile, de regula, merita privite cu o doza mare de scepticism. De cele mai mult ori ele revarsa cu desavarsit aplomb frustrari indelung refulate in constiinta sociala. Ca e bine sau e rau habar n-am, cert e ca sunt astfel defulate.

Cea din urma, cea mai hilar - odioasa petitie pe care am citit-o m-a determinat sa afirm ca tara geme de prosti.

Nu am semnat-o deoarece in acceptiunea semnatarilor, bau-bau-ul care duce tara de rapa e nimeni altul decat FMI-ul. Ideile cretinoide care stau la baza petitiei sunt materializate prin certitudinea unui idiot ca „suntem terminati ca natie” daca....
Vine apoi cu solutia, in urma unei revelatii private probabil, de altfel mai cretinoida decat insasi natura-i umana: „Singura sansa pentru a iesi cu bine din aceasta criza este sa facem economii si sa muncim mai mult”.
Pana aici, imbecilitatea Sa ne vede ca pe niste „terminati”, putori, indolenti in toata regula. Tot imbecilitatea Sa incearca sa ne disculpe aruncand toata vina pe seama hoti-guvernantilor, calificandu-ne drept naivi batuti in cap aflati in dilema, la limita suportabilului. Inclin sa cred ca, calificativul atribuit este un fel de cusur-virtute, caci altfel nu il inteleg.

Revelatiile dobitoc-stimabilului se inlantuie sau dezlantuie, naiba stie, caci l-am pierdut: „Singura solutie este ca puterea din Romania sa revina tinerilor si ei sa isi construiasca viitorul asa cum cred de cuviinta”. Carevasazica prima „singura sansa/solutie” e cea din urma. Pai nu era singura? Ma rog...

Cat despre veleitatile tinerilor, sper ca nu se referea la categoria celor care nu stiu pe ce lume traiesc, a celor care fiindca nu stiu sa se lege la sireturi poarta mocasini cu fermoar, ori a celor pentru care condusul se refera la "blana" si oprirea in copac sub forma de armonica (am amintit doar trei categorii din care banuiesc ca face parte mitocan-petitiatorul).

Pe masura ce am terminat de citit mi-am intarit convingerea ca initiatorul petitiei este, fara indoiala, unul dintre cei care se face vinovat de situatia lamentabila a tuturor. De altfel, tuturor celor care au semnat petitia le plang de mila.

Nu contest faptul ca imprumutul de la FMI ne va ingreuna traiul, insa in urma unei analize - nu a unei revelatii – a ratiunilor semnatarilor care au comentat petitia, sunt indreptatit sa trag singura concluzie pertinenta: denota abjectii crase.
Singurul NU pe care trebuie sa il spunem este cel impotriva prostiei! Ma rog, ar mai fi cate unul impotriva cretinismului, dobitoceniei...

Petitiile reprezinta forul, dreptul de veto, vocea natiunii prin care cetatenii trag de maneca, impropriu si inutil fireste, guvernantii.

Datorita tontonelilor (tontonei sau tontoneli) initiatori de astfel de petitii si a semnatarilor care bat campii, valoarea tuturor petitiilor devine nula.

Psihologic: Mind Hunters

In Mindhunters geniala este ideea de baza a actiunii. Daca ar fi sa il descriu in cateva cuvinte acestea ar fi: gandeste de doua ori, gandeste repede dar gandeste corect...sau mori!

Mindhunters s-a incadrat intr-un buget destul de mititel – cca.30 mil. $ - , tinand cont ca a avut o distributie destul de bunicica – printre care Val Kilmer - si o suma de efecte speciale. Foarte spectaculoase performarile actorilor care maresc doza de imprevizibilitate de la inceput pana la sfarsit.

In regia lui Renny Harlin (Die Hard II, Exorcist-The Beginning) filmul nu se indeparteaza de cadrul psihologic prin secventele fortate de actiune sau violenta intinsa la extrem.

Mindhunters desi nu este un film premiat ramane un film memorabil; asadar apreciabil dar cu nota scazuta, merita vazut.

Neologismul erei basesciene!

Dintotdeauna am asociat neologismele cu formarea cuvintelor care definesc notiuni, concepte, valori noi. De pilda ma straduiesc din rasputeri sa ma exprim „gigelistic”, si fie vorba intre noi habar n-am ce inseamna asta, dar timpul este ingaduitor si cu mine.

Cum ii placea lui Pruteanu, etimologic vorbind, neologismul este cuvantul nou aparut intr-o limba. Cine crede ca romanul s-a nascut poet este un tampit. Nu o spun eu ci este o constatare nationala: romanul se pricepe la toate, asadar printre altele este si poet, avocat, economist si de ce nu lingvist?
Roman fiind, de ce n-as aduce si eu – Gigel - in discutie „succesurile” tovarasei Elena Basescu, doar asa ca sa ma umplu de succese.

Desi in urma cu cateva zile tovarasul Basescu a recunoscut public gafa propriei progenituri, mult-prea-lingvistii Academiei Romane, in urma unor analize de-o sobrietate debordant-caracteristice, au ajuns la pertinenta concluzie ca forma cuvantului „succesuri” este corecta intr-un anumit context de fraza(Realitatea).
Pana una alta, DEX-ul aparut sub egida Academiei Romane contine o singura forma de plural pentru cuvantul succes, si anume succese.

Cusur sau virtute, limba a evoluat si prin greseli care datorita generalizarii au devenit regula unanim acceptata, dispozitie, norma, integrandu-se in lexic. Complacandu-ne in penibilitate, prin repetitia greselii, vom corecta forma inventata indicand-o ca norma.

Valorile, conceptele pe care le promoveaza mitica Elena Basescu sunt indubitabile - prin formarea/inventarea „succesurilor”. Plecand de la premisa ca la inceput a fost cuvantul, succesurile au marcat, probabil, inceputul unei ere noi, basesciene.

Pana acum trebuia sa suportam doar strabism-bestia, acum se da in stamba si frumoasa suferinda de strabism verbal, dar ea nu vrea sa conduca Romania(multumim Doamne ca tinem post) ci vrea sa ne reprezinte. Pai daca-i cum zice, de ce nu contacteaza revistele pentru barbati...

Nu l-as abandona...

Drept raspuns la intrebarea retorica a Adelei si a abordarii subiectivate, eu nu l-as abandona!

Tendinta omului non-pragmatic, devenita life-style, este aceea de a incepe o actiune fara a banui care este cursul desfasurarii actiunii; cat despre deznodamant...cui ii pasa daca va avea unul, cat timp este imprevizibil? In aceiasi ordine de idei, intrigile si punctele culminante capata conotatii de predestinare.
Actiunea se numeste viata persoanei (sub)mediocre. Dupa modelul unor pseudo-elite, acestia incearca pe tot parcursul sa aduca actiunea pe un fagas cat de cat normal prin tot felul de ajustari ori rectificari, nereusind decat sa se afunde in propriile promiscuitati.

Imi este greu sa cred ca conditiile de subzistenta au stat la baza migratiunii spre tarile in care cainii aveau covrigii-n coada(fireste obiectivismul meu nu are valoare de principiu unitar acceptat). Am convingerea ca la baza migrarii, in masa, a stat dorinta de imbotatire peste noapte. Aceasta dorinta este realizabila, poate fi materializata de catre un segment redus al populatiei, care devine model.

Mentalitatea eronata pleaca de la premisa, de la intrebarea: de ce nu as avea si eu ce are celalalt, ba mai cu mot? Lipsa personalitatii a condus la intarirea ideii, devenita principiu, ca scopul omului in viata este de a construi un palat, castel sau cel putin mosie, in care progeniturile sa invete ca nu numai lumea lor le este la picioare.
Dintr-o apatie tangentiala repulsiei mi-e greu sa mai descriu atitudinile si veleitatile mediocritatii din care fac sau nu fac parte.

Una peste alta, cert este ca asa cum nu-i poti pretinde magarului sa se comporte ca un armasar, sau precum nu poti culege crini unde ai semanat neghina, este nejustificat sa ai pretentia de a regasi adevarate caractere acolo unde banalitatea/mediocritatea/platitudinea este stare de spirit.

Festivalul International de Nunti si Gastronomie

Festivalul Internaţional de Nunţi şi Gastronomie ar fi trebuit să se numească, justificat, făcătura Simba, cu Simba în rol principal, secundar şi figurativ!

După ce în prima zi a „festivalului” nu le-am găsit şatra, adică cortul (exprimare intenţionată), ne-am hotărât ieri să le mai dăm o şansă, călcându-le magherniţa.
Fireşte prima dată am păşit - cu foamea-n dinţi - în salonul gastronomic care sună ca un fel de mâncare dar arata groaznic: o sumă de mese, goale, aranjate ca la pomană „prezidate” de trei mese bufet: una alcoolică, alta cu mâncare tradiţională, adică chinezească dacă excludem tochitura cu mămăligă, iar altă cu cărnuri fripte şi cîrnaţuri, care mai fripte care mai picante.

Cu gândul la concursul de înfulecat sarmale (cred că moca) pe care îl voi rata mai mâine seară – în cadrul, mă rog, festivalului - dar şi traditionalist-nationalist din fire, am ales tochitura cu mămăliguţa pe care am încărcat-o, fără zăbavă, cu un cârnat picant. Dintr-un dialog cu trei replici, aşa ca-ntre bucătar şi consumator, am priceput că porţiile nu au un gramaj anume, lesne de afişat. Unitatea de măsură fost-a ochiul, dar nu ochiul meu. Nu mă plâng! Cert este că am fost foarte inspirat cu cârnatul picant. Tochitura arăta ca lătura, mămăliga rece şi fără să exagerez, singurul gust pe care l-am simţit a fost... cel picant.
Frigul frig, ca-n cort iarna, fără pernuţe pe scaunele îngheţate din plastic, una peste alta singurul plus a fost amabilitatea cu care am fost serviţi şi degetul duduii care a servit, care s-a scăldat pentru o clipă în tochitura mea, pe care am savurat-o cu gândul că nu a făcut vreo indecentă cu mâinile în prealabil.

Amabilitate însă nu am mai găsit în salonul de nunţi. Încă de la intrare am fost pricopsiţi – sec – cu fly-ere cu pitipoanca - gatita de nunta cu expresie de priveghi - şi ăia cu feţe de alcolisti de pe toate afişele care ne-au mânat într-acolo.
Prăjiturile cumpărate cu rol de a ne tăia greaţa, după explorarea salonului în douăzeci de paşi, ne-au fost servite grămadă – la pachet.
La plecare am simţit lipsa sutului în fund, motiv pentru care abia aştept ediţia a doua!

Ingrijorari gigelistice!

Motivul serios de ingrijorare pentru orice gigel, bulanel, cocalar sau pitzipoanca este imprumutul de la FMI.

Personal nu mi-e frica de bau-bau, dar daca bau-bau -ul este FMI-ul?
Este suficienta citirea pe diagonala a ziarelor pentru a ajunge la concluzia certa ca se intentioneaza gasirea unui bau-bau. Mica publicitate contine anuntul: presedinte si guvern angajam bau-bau!

Aflati in ingrata conjunctura, sensibila de altfel, de iminente alegeri prezidentiale pe fondul crizei mondiale si a incompetentei congenital guver-nationale, solutiile sunt pe masura prostiei ce se va pune in aplicare; in primul caz, strangem cureaua, reducem cheltuielile bugetare si ne dam peste mana ori de cate ori avem intentia sa cheltuim mai mult decat se-ntinde plapuma. Asta presupune sa intram cu bocancii acolo under se duc majoritatea banilor din sectorul bugetar: in administratie, unde nu s-ar mai vorbi mult timp de cresteri salariale si sporuri. Data fiind iminenta greva sindicala... e un punct sensibil.
Prin urmare, a ne gospodari exemplar rugandu-ne sa nu se devalorizeze leul suna ridicol de absurd la nivel central, dar ar fi o actiune curajoasa si demna, as spune.

Alternativa?
Un imprumut din surse europene cu garantii si conditii din partea FMI-ului, care in prima faza va face loc speculatiilor valutare care vor fi tinute in frau de Isarescu.

Ce se va intampla cu banii imprumutati?
Banii imprumutati pe carca FMI-ului - in nume propriu nu am avea sanse sa imprumutam in conditii avantajoase datorita indicelui/ratingului de tara - vor intra integral in visteria Bancii Nationale. BNR-ul ii va pune deoparte cu valoare de rezerva pt zile negre(apropiate), si va incepe sa jongleze cu garantiile bancilor comerciale, care inasprind conditiile de acordare a creditelor au blocat circulatia banilor.

Ca vor intra intr-un circuit functional acei bani... nu ma indoiesc, insa ma ingrijoreaza directiile prin care se vor scurge o parte dintre ei!

Gala desenului animat

Cateodata imi vine greu sa cred ca am crescut cu o ratie de cinci minute de desene animate, motiv pentru care nu condamn generatia counter strike. Dar nici nu o inteleg!

Mi-am gresit vocatia

Majoritatea actiunilor de cuplu, sau de familie, au devenit subiectele emisiunilor tv cu audiente apreciabile, in pofida subiectelor de actualitate care ar materializa starile de fapt ale maselor.

Ce atitudine ar putea lua audienta? Cea mai pertinenta se reduce la indemnul adresat producatorilor pentru a scoate de la dospit niscai nasteri cu complicatii, in direct, cateva crime si violuri - pe ora - in exclusivitate, si de ce nu, la ore de audienta maxima, spre supliciul unora si deliciul altora - cum se da un ''tun'', redat cu slow motion!

Ar fi trebuit sa ma fac ''producator''!

Donatie - Zippo pentru cultura: misiune indeplinita

Licitatia blogo-culturala, adica organizata pe blog in beneficiul – simbolic – spatiului cultural, si-a atins scopul. Intrucat nu am reusit sa stabilesc un contact cu asociatia culturala anuntata la inceperea licitatiei, nici cu revista Profil cultural – care nu s-au sinchisit sa imi raspunda la mail-uri, probabil datorita sumei simbolice – am hotarat sa donez banii grupului SCHIMB DE CARTI Sibiu.

Obiectul licitatiei a fost o bricheta Zippo si castigatorul licitatiei a fost Paul, care mi-a oferit 50 Ron desi pretul adjudecat a fost de 31 Ron, prin urmare suma de 50 Ron a fost donata grupului sibian SDC.

Multumesc inca o data participantilor, grupului SDC pentru ca au acceptat donatia; pe Paul il felicit si ii multumesc pentru gestul de solidaritate.

Intentionez ca aceasta licitatie sa fie prima dar nu ultima care sprijina, chiar simbolic, spatiul cultural.

Legea-i lege, nu-i tocmeala!

Trebuie sa fii naiv sa crezi ca nimeni nu este mai presus de lege. Deoarece nu ma numar printre naivi, abia ieri am batut la usa biroului de tamponari pentru a lamuri odata treaba asta cu busitura de miercuri. Pana ieri mi s-a updatat asigurarea ce-mi expirase cu doua zile inainte de ziua ghinionului, ca nu sunt eu prostul satului – corect / cinstit.

Prin urmare, dupa o analiza exhaustiva cu cel a carui masina am lezat-o(sa-i dea Dumnezeu sanatate) am declarat „accidentu`” nitel mai departe decat locul in care s-a produs pe bune, adica in parcare la supermarket.

Pierzand vreo trei ore la biroul tamponari am constatat ca acolo se produc majoritatea accidentelor. Probabil asta au constatat si super agentii intrucat desi am invocat circumstante atenuante ca - carosabil acoperit cu zapada si gheata pe fondul ploii – tot m-au pocnit cu patru puncte. Ma rog, sa le traiasca familia!

Tot asteptand la rand alaturi de alte vreo zece persoane, agentul constatator – unul de i se zice Marin – nu s-a jenat sa-si intrerupa activitatea ori de cate ori ii taraia celuloiul. Conversatia despre accidentul de pe strada Luptei a ramas preferata mea. Era vorba despre un cetateam francez, din cate ne-am dat seama, care a intrat cu masina intr-o casa, cea cu nr. 2. Vecinii nervosi l-ar fi asaltat cu reclamatii pe nea agentul care fusese mai devreme la fata locului, reclamatii referitoare la conduita francezului, insa precum acele reclamatii nu faceau obiectul faptei de resortul accidentelor rutiere el se scuza la mobil ca nu il intereseaza. Tot cu voce tare, cu dezinvoltura notabila si fara menajamente a mai precizat ca normal ca nu l-a retinut pe francez, ca nu s-ar fi putut intelege cu el, ca abia se tinea pe picioare. Cu toate acestea il linistea pe apelant ca vor rezolva totul a doua zi, ca doar tot el ar fi de serviciu, asigurandu-l ca a scos „ceva de la francez” retinandu-i si pasaportul si talonul.

Amuzant sau nu a fost faptul ca toti eram complici la afacerea lui. Dupa terminarea convorbirii, sub forma de gluma un baietas din rand l-a intrebat pe nea agentu` daca nu s-ar fi cuvenit sa ii retina si permisul francezului...
Ajuns la rand, baietasul a ramas fara permis...cu dreptul de a refuza semnarea procesului verbal intocmit si contestarea acestuia, caci unde-i lege nu-i tocmeala!

A treia intalnire...

Dintotdeauna mi-am dorit ca prima intalnire sa fie de fapt a doua...si am intalnit prima data sdc la capitolul doi, ocazie cu care am intalnit oameni interesanti si foarte prietenosi.

Chiar daca nu citesc la fel de mult precum majoritatea, e o placere sa ii asculti vorbind.

Asadar nu pierdeti capitolul 3(detalii in afis)

Felicitari - Pilot la volan!!!

In ultimele zile nu am avut nici o problema in tafic. Totul merge struna poate deoarece masina sta-n parcare, amintindu-mi ca nu m-am nascut cu piciorul pe acceleratie.

Basca, m-am gandit ca fac si eco-nomie, ca tot sunt crizat. Aiurea! Banii pe care nu i-am dat pe benzina i-am aruncat pe detergent automat pentru a-mi spala pantalonii, ca am un stil de a merge de ma stropesc pana sus. Oricum cred ca am iesit mai ieftin, si-n fond oamenii care merg corect se stropesc! Cand e ud pe jos, fireste...

Dificultati am avut in a-mi organiza timpul: una e cand bagi cheia in contact si pleci, alta e cand iei troleul ori mergi pe jos; din principiu cred ca doar oamenii comozi apeleaza la taxi. Ha, ha, hi!

Hotarata treaba de maine imi reiau vechiul obicei, si asa cum fac de fiecare data inainte de a ma urca la volan(barbi) am facut un chestionar; un altfel de chestionar auto.

Excelent! Dupa terminarea chestionarului a iesit o mana din monitor si m-a felicitat pentru abilitatile de care am dat dovada.

Ce mi-au mai spus? Iata:

Incredibil! Faci parte din specia rara de soferi care chiar stiu ce trebuie sa faca la volan. Nu iti asumi in general riscuri pe care nu le poti duce (tu sau masina), si desi esti preponderent precaut stii totusi cand trebuie sa apesi pe pedala de acceleratie.

Iei deciziile rapid si bine gandit, chiar daca unele erori de judecata s-au lasat cu mici botiri ale masinii. Stii sa te strecori prin traficul urban aglomerat, fara insa a jena pe ceilalti pasageri in trafic.

Ai respect fata de ceilalti, tot atat cat vrei ca si ei sa te respecte pe tine. Totusi, uneori iti dai drumul la adevarate torente de injuraturi si te exaspereaza nesimtitii si habarnistii din trafic.

Tu vei ajunge de multe ori mai rapid la destinatie, desi ai un ochi atintit si asupra consumului. Iar la drum lung esti cel mai bun soferi din cati exista, pentru ca stii cum sa faci din calatorie o experienta placuta si relaxanta, fara insa ca pasagerii sa adoarma de plictiseala.

Nu mergi excesiv de tare, nu ajungi intotdeauna primul la destinatie, insa iti place sa o calci in zonele unde stii ca nu iti asumi riscuri inutile facand asta.Atunci cand faci prostii in trafic iti dai seama imediat, si chiar daca ai o strangere de inima cand incalci legea stii ca uneori trebuie sa 'mergi cu traficul' si sa faci ca ceilalti. Totusi, ai vrea ca si ceilalti sa respecte legea intr-o masura mai mare, cel putin tot atat cat o respecti tu.

Au fost situatii in care ai mers 'ca nebunul' dar acestea nu te definesc catusi de putin. Pentru tine sofatul este o placere, dar nu uiti latura utilitara a acestei ocupatii. Ai fi un excelent sofer de drive-teste. Nu vrei un job?

Psihologic: Changeling

Changeling – nu stiu daca gresesc dar filmul poate fi considerat ca fiind un docu-film, adica un film...marturie. Changeling este filmul despre care nu se poate spune: „E ok, insa cartea e mai buna”, deoarece are la baza un caz real.

In excelenta regie a lui Clin Eastwood se pastreaza aproape in totalitatea sirul evenimentelor care fac subiectul. Scenariul, regia, decoruri, muzica, sunet...toate excelent imbinate pentru a atribui o cota mare, mai putin distributia. Multe no-name-uri alaturi de o Angelina Jolie care interpreteaza rolul ca la carte, insa nu se poate spune acelasi lucru despre ceilalti. Singurul aspect care i se poate reprosa Angelinei este faptul ca datorita machiajului excesiv oboseste ochiul privitorului(rujul rosu care ii acopera parca toata fata).

Changeling in cateva cuvinte este un film remarcabil, usor fortat uneori de catre personaje, alteori de catre suprapunerea scenelor de mare intensitate. Oricum toate sunt eclipsate de genialitatea de ansamblu care poarta amprenta lui Eastwood.

Zitta si cretinii

Nu am aflat cine e Zitta. Nu am aflat cine este frustratul mazgalitor de fatade, insa mi s-a confirmat – prin comentariile pe care nu le-am publicat – faptul ca si cretinii au evoluat.

Succint, am aranjat intro fraza chintesenta exprimarii lor desuet-imbecila, in semn vadit de sprijin si incurajare. Prin urmare, in incercarea lor tampit-dobitoceasca de a ma edifica, cativa idioti, au sugerat ca Zitta este sora lor, ba chiar ziua de 8 martie; alt nerod care zice ca Zitta e blogerii – el insusi fiind bloger – sugereaza ca Zitta e societatea romaneasca intro permanenta tranzitie. Nu-i condamn, viata este grea!

In alta ordine de idei, imbucurator este faptul ca incet incet mazgaliturile sunt sterse, dar de data asta nu ma mai intreb: „cine?”.

8 Martie nu este Ziua Femeii

De ce au nevoie femeile de o zi numai a lor? Sau mai bine zis, mai au nevoie femeile de o zi speciala? In fond, fiecare zi este ziua lor. Fireste barbatii conduc lumea, insa este bine stiut faptul ca barbatii conduc lumea asa cum vor femeile. In semn de recunostinta si profunda admiratie le dedicam o zi de primavara in loc sa luam atitudine.

Tot in locul atitudinii, suntem pe cale, sau, ne-am inventat si noi barbatii o zi speciala. Intrucat un barbat nu simte nevoia unei zile dedicate sunt indreptatit sa cred ca tot femeile au fost cu initiativa ca barbatii sa aiba o zi numai a lor.

Huooo...jos 8 Martie! Jos 8 Martie! Huooo....
Femeile nu merita sa le dedicam o zi numai pentru ele. Femeile nu merita sa se simta iubite si adorate si respectate de 8 Martie. Femeile merita mai mmult. Femeile sunt demne de toata veneratia noastra in fiecare zi. Pe fondul culorii rosii de la semafor ar trebui scris: iubeste femeia! Etichetele sticlelor de bere ar trebui sa poarte si indemnul: respecta-ti femeia!

8 Martie nu este ziua femeii! 8 Martie este ziua in care femeile se simt asa cum ar trebui sa se simta in fiecare zi!

Psihologic: Blindness

Blindness in regia lui Fernando Meirelles, cunoscut dupa prea cotatul City of God, este un film usor imprevizibil, in sens peiorativ.

Realizat, in pofida originii regizorului, parca dupa metodica cursului de regie americaneasca, pe tot parcursul filmului exclamam genialitatea scenelor dar cu sentimentul ca ceva lipseste. Minusul resimtit s-a dovedit a fi originalitatea.

Multi critici de-adevaratelea, nu pseudo ca mine, acuzau obscuritatea scenelor si mai ales faptul ca nu trebuie sa primesti un pumn in nas pentru a realiza ca violenta exista. Iritant, frustrant chiar este si faptul ca fiecare personaj exagereaza pentru a scoate in evidenta „realitati ale umanitatii”.

Blindness poate fi considerat un film pacifist, gratie retetei de regie de care vorbeam la inceput, fara discriminari sociale, rasiste ori de alta natura.
Daca sunetul si coloana sonora incearca sa mareasca valoare de ansamblu, finalul brusc distruge totul scotand in evidenta dilentantismul.

Blindness in cateva cuvinte: negrii, violuri, doctor, prostituata, asiatici, scelerati, sotia perfecta, crima, inocenta infantila, nuditate, putere, camin, sex, demnitate stuff, egoism, altruism conditionat, limitate pe rand in umanitate, individualitatea constiintei umane si de grup, societati limitate.

Psihologic: La Sconosciuta - The Unknown woman

La Sconosciuta – The Other Woman – The Unknown Woman, un film de referinta al lui Giuseppe Tornatore.

La Sconosciuta incearca si reuseste sa ilustreze aspectele - mizeriei umane - care sunt ascunse de societatea pe care ne-o imaginam perfecta. Astfel este foarte bine colorat prin scene de violenta fizica si psihica, excelent incadrate de coloana sonora a lui Ennio Morricone, care scot in evidenta interpretarea de zile mari a Kseniyei Rappoport putin cunoscuta pe la noi(poate din Anna Karenina -1997- lui Bernard Rose). Ocazie de al revedea pe comisarul Cattani din La Piovra, greu de recunoscut datorita rolului pe cat de negativ pe atat de controversat.

In cateva cuvinte, filmul este un mix de flashback-uri care in virtutea ingeniozitatii il fac foarte previzibil. Nici nu s-a dorit a fi un film imprevizibil, astfel pe fondul actiunii sunt „gratios” prezentate problemele imigrantilor, est europeni, din Italia care poarta vina infractionalitatii si terorii dar si situatiile in care acestia sunt victimele traficului de fiinte umane, prostitutiei, proxenetismului, in care crimele, violurile, torturile psihice si fizice sunt ingrediente principale.

Asadar, La Sconosciuta poate fi considerat ca fiind un apel la toleranta si moralitate, un apel catre cea mai ramas, curat, din constiinta umana.

Psihologic: The Game

The Game – despre Michael Douglas si Sean Penn performand impreuna se poate spune un singur cuvant: extraordinar. Un film despre care pot vorbi doar la superlativ, desi nu e capodopera cinematografica.

Despre The Game se mai poate spune ca este regizat de David Fincher care se face „vinovat” de Black Hole, The courios case of Benjamin Button, Zodiac, Panic room, Seven si „complice” pentru Being John Malkovich.

Nu este vorba despre un film care face viata cuiva...mai distractiva, ci despre cat de distractiva poate fi viata cuiva, privind din afara fireste. De altfel menirea filmelor nu este de a marca existenta cuiva.
Dar jocul??
Un joc care poate incepe fara sa stii, fara sa vrei, continuand fara a putea sa te impotrivesti.
Un joc...poate schimba viata cuiva?

A fi sau a nu fi jurnalist!

Resortul mercantil a acaparat in totalitate sfera sociala. Nimic nou, insa cand factorii reprezentativi ca puteri de stat adera, cu nonsalanta, ramane intrebarea: ce mai e de pierdut?

Am intalnit in mass-media locala, dar si in cea nationala, o noua tendinta a exprimarii jurnalistice. Nu apartine nici unui stil jurnalistic, iese din sfera eticii si deontologiei profesionale. Tendinta gazetareasca de pilda, prin limbaj, mod de adresare si penurie de argumente jurnalistice , prinde un usor iz de claca. Un fel de „gura satului”...

Incerc in zadar sa inteleg ratiunile politicilor redactionale, cunoscute doar indirect, intrucat nu am profesat niciodata. Departe gandul si intentia. E suficient ca in anumite conjuncturi sunt constrans sa-mi declin cu rusine profesia de baza.

In urma rasfoirii catorva gazete locale, frustrat datorita lipsei de scrupule gazetaresti des intalnite, ma gandeam totusi ca daca as face parte din colectivul redactional, fara tagada, mi-as da demisia. Mai mult, in calitate de cititor indignat de afacerile de culise gazetaresti, as depune eforturi - complacandu-ma in penibilitatea lor – pentru a face parte din redactie, si apoi mi-as da demisia. Apoi, prin tertipuri asemanatoare exprimarii din gazete i-as determina sa ma angajeze din nou. Fireste, apoi as demisiona...
Nu vreau sa-mi imaginez ce-as face daca – a fi jurnalist - ar fi tot ce as avea, tot ce mi-a ramas...

Ce e bine? Cand e bine? Ce e cel mai bine? Cand e foarte bine...

In ultima vreme mi-au iesit in cale mai multe persoane in varsta.

Azi, grabit sa cumpar snurulet impletit, ca-s prea zgarcit sa arunc banii pe martisoare, am „obstructionat” un batran, neintentionat, fireste. Si zic:
- Imi cer scuze, sunteti bine?
Batranu-mi zice:
- Ce e bine? Mai bine m-ai intreba cand mi-e bine...
Deja-mi parea rau ca mi-am cerut scuze, dar m-am conformat si l-am intrebat:
- Cand va este bine?
- Imi este bine cand mi-e bine; cand mi-e cel mai bine...mi-e foarte bine.
Il pierdusem. Eu ma grabeam doar sa cumpar surogat de martisoare, zgarcit fiind.
- V-am pierdut, am balbait eu ca pe o scuza.
- Imi este bine cand mi-e foame! Cand mi-e foame, mi-este bine! Cand mi-e bine, mi-e foarte bine! Cand mi-e foame....mananc! Atunci mi-e foarte bine!
- Aaaa....am cascat eu gura, ranjind! Pai de ce nu ziceti asa de la bun inceput, ca si eu ma grabesc...
- Tinere, nu te mai grabi! Vei avea mai mult timp! imi zise batranelul...