Super bingo METROPOLIS – AM CASTIGAT!!!!!

...experienta, caci morala e identica cu invataturile parintilor mei care, din frageda pruncie, m-au invatat ca nu pica para malaiata in gura...niciunui gigel.
Ca si cand n-ar fi fost suficient am invatat apoi, de la Nichita Stanescu, ca „nu trebuie sa crezi ca poti dobandi fericirea printr-un noroc (de altfel fericirea dobandita prin noroc, e falsa) ... numai prin munca cinstita si sustinuta poti sa te realizezi ca om, si ca nu intotdeauna munca coincide si cu placerea... ”.

Am urmarit si eu emisiunea „cu sufletul la gura”, la unison cu vecinii mei care sorbeau poantele lu` Tociu si Palade precum microbistii reluarile la footbal, cu sonorul teveului la maxim, nu cumva sa-i strige unul dintre mascarici numele tocmai cand face pipilica si sa n-auda.

La aceasta editie, domnul Geo a fost inlocuit de un oarecare Popescu, Tociu si Palade au imbatranit in pofida eforturilor de a ramane vesnic tineri, iar romanii traiesc cu sperante ca vor fi plesniti de noroc, insa nu cred in reaparitia dinozaurilor, desi probabilitatile sunt identice.

De ce am cumparat un bilet la super bingo metropolis? Pentru ca sunt roman, pentru ca programul de duminica seara era empty, pentru ca sunt destul de naiv si refuz sa cred ca, dupa o perioada in care norocul m-a scuipat in fata, nu ma va plesni sa nu ma vad. Poate next time, dont you think?!

Acum ca a revenit bingomania, la ce sa ne mai asteptam? La un Caritas reloaded sau vreun FNI se intoarce, caci la cat e de mare foamea pe la noi mancam orice rahat ne e bagat pe gat.

Tot despre disperarea romanilor citeam azi pe Zafox, intr-o „discutie libera”:

„În ce situaţie critică trebuie să ajungi ca să recurgi în ultimă instanţă la un asemenea gest? ”

Super Bingo Metropolis – alternativa muncii in Romania!

Deoarece trebuie sa fii un fel de Ogiga sau pui de sereist ca sa te imbogatesti peste noapte jucand la loto, pe fondul ratei somajului in crestere, alternativa vine din partea profitatorilor pe seama naivitatii/disperarii omului de rand – super bingo metropolis.
Mai exista o categorie, a celor aflati in faza de negare, care nu admit ca sunt naivi ori disperati si isi motiveaza participarea prin faptul ca fac ceva pe un leu saizeci cat costa un bilet de participare la concurs. Printre acestia din urma ma regasesc si eu, asadar mi-am luat un bilet castigator.

Lume, pazea ca ma fac bogat...peste noapte!

Tot despre bani, dar altfel de bani vorbeste si Zafox:

„Am auzit o grămadă de metode de escrocherie dar asta e cea mai cretină şi originală. Cretină pentru că în primă instanţă a funcţionat şi ....”

Campania postarilor aiurea!

Daca cineva a initiat campania comenturilor irelevante, de ce n-am avea si o campanie a postarillor irelevante? Asa de kiki!

Campania asta gigelistica, a postarilor aiurea vine ca o manusa caci taman am scos frigiderul din priza, prin urmare trebuie sa-l dezghet, tre sa dau cu aspiratorul si sa frec una alta prin bucatarie si baie.

Singurul aspect relevant din postarea asta e faptul ca...ca....adica ca.....ma rog, trebuie sa fie ceva.

„Să fiu a naibii, orice discuţie, indiferent care-i tema, trebuie să devieze la discuţii despre... ”

Daca stau bine sa ma gandesc blogosfera asta cam pute de postari irelevante, iar eu cu stoicism si ales destoinicism ma balacesc in ea.
Sa nu uit sa platesc taxele si sa citesc contoarele de apa gaz si curent. Ce luna nasoala!

Sustineti campania si postati aiurea!

Filosofie taximetristica...

Ce faci in prima dimineata dupa ce ti-ai schimbat resedinta?

Cine a raspuns „intarzii sau cel putin esti pe cale sa intarzii” stie despre ce vorbesc, dar stati ca sa va spun.

Conform obiceiului gigelistic imi setez mai multe mobile sa ma trezeasca dimineata, caci e tare neplacut sa intarzii. Zis si facut, insa conform unui alt obicei am oprit alarma dupa alarma si m-am ridicat din pat impins de ceasul biologic despre care nu voi face referire acum.
Pana m-am pregatit sa plec s-a facut tarziu al naibii; nu stiam cat fac pana la serviciu asa ca am sarit intr-un taxi, caci croco e la doftor.

Taximetristul:

- Va fi nebunie azi, toata lumea se grabeste, ca in fiecare zi.
- Pai da, zic eu, si parca atunci cand te grabesti nimic nu iti iese cum trebuie.
- Dom`ne, timpul dom`ne e la fel, numai ca atunci cand se grabeste omul vede lucrurile altfel. Le vede grabit dom`ne, adica nu le mai vede asa cum sunt de fapt. Dom`ne, ce crezi dom`ne, crezi ca timpului ii pasa de noi dom`ne?

Si astfel a torait tot drumul, cu semafoare pe rosu din abundenta, gropi si femei la volan, toate conspirativ pentru a-mi face taximetristul creierii varza de dimineata.

Pe masura ce aprofunda subiectul meditatiei matinale apelativul „dom`ne” a devenit semn de punctuatie.
Recunosc, n-am rezistat pana la capat si am coborat cu doua strazi mai devreme, si le-am parcurs in fuga. Am facut economie si de bani si de nervi. Si nici n-am intarziat.

Concluzia e cat se poate de simpla: in fiecare dintre noi zace un Socrate, un Platon, un Descartes sau un Pascal, doar ca nu ne putem exterioriza, dom`ne, sau nu gasim conjunctura potrivita.

Daca taximetristul meu a fost filosof, taximetristii intalniti de Zafox au fost fani AC/DC

"Azi am avut parte de al 4-lea taximetrist care m-a întrebat din senin dacă am ascultat ultimul album ACDC. Io nu pricep, se citeşte pe faţa mea că..."

„Iti sparga fata!”

La alimentara:

- Copile, nu mai alerga si misca-n casa ca vin si-ti sparg fata! Mars in casa!

Apoi catre vanzatoare:

- Nu stiu draga ce sa ma mai fac cu el, nu ma asculta deloc!

I-as fi spus ca nici nu-i de mirare dar am preferat pret de cateva secunde sa fac un exercitiu de imaginatie pentru a recunoaste progenitura, in speta, in viitor. Degeaba, probabil nu l-am putut localiza din cauza fetei...sparte!

Zafox insa a schitat in degeabisme o secventa in care orice protagonist cu fata sparta poate performa cu excelenta:

„Aseara pe la 10 fără mergeam spre centru. Eu stiu că atunci când dă întunericul, pe străzi colcăie de cocalari defecţi. Automat, nu am putut ajunge la destinaţie fără să nu-mi contaminez retina cu o scena remarcabilă. Rar vezi atâta ...”

Vinovatul accidentului feroviar!

De doua zile-ncoace gura nu le tace, lor analistilor, si pana sa deschida gura administratia prezidentiala eliberand porumbelul cu legalizarea prostitutiei si a consumului de droguri, moneda se batea pe nenorocitul ala de accident feroviar.

Incolo si incoace, dezbateau, analizau si presupuneau, insa ai dracu nu au gasit nici-un vinovat, si vinovatul zace sub nasul lor.
Pentru accidentul feroviar....Basescu e vinovat, unde va e capul fratilor? Pai cine altcineva sa fie? Pai ce, daca Bush si-a aruncat doua, trei avioane in turnurile gemene, se poate sa ramana Baselu de caruta?

E adevarat ca noi nu avem flota si singurele lucruri gemene in Romania sunt prostia si hotia, dar chiar asa bre dom`presedinte sa desfaci suruburile de pe calea ferata? Nu-ti ajunge bre ca ai pus tara pe butuci?
Oare in marea sa dobitocie, domnia sa presedintiala a aflat ca e criza? Ca e criza, monser, si vorba lui Zafox....e grele!

„...la sfârşitul fiecărei moment publicitar, trebuie musai sa apară un avertisment vis-a-vis de simptomele gripei porcine. Niciodată nu am stat să le ascult, dar acum...”

De lehamite pana peste poate, pun in gura unei prostituate drogate intrebarea: „Domnule presedinte, te-ai tampit bre sau presimtind rezultatele celor doua scrutinuri te pregatesti sa te...lansezi in afaceri?”

Manelistii cu manelistii! Noi singuri...

Am lipsit motivat o zi din blogosfera! Ce face orice om normal, rational si cu bun simt, adica Gigel, cand isi simte amenintat propriul confort de impertinentele mai multor manelisti? Se muta!

Asa am facut si eu, mi-am facut bocceluta, adica m-am imbracat mai gros, ca cei pe mine-i si-n dulap, si dus mi-a fost drumul.

Inainte de asta, in marea mea suparare cauzata de vecinii manelisti, mare mi-a fost bucuria sa constat ca nu sunt singurul lezat in confortul locativ.

Zilele trecute, Zafox a schitat perfect caracterul vecinului nesimtit nevoie mare...

„Am un vecin total. Trei etaje deasupra mea. Tipul se ocupa cu muzica pentru nunti, implicit are o pasiune obsesie de a achizitiona statii si boxe cat cuprinde apartamentul. De asemenea are gusturi muzicale execrabil de variate si nu ezita sa faca o tocanite de dedicatii saptamanal. Este acelasi tip care a lipit...”

Doua concluzii! Unu: intr-o lume nebuna, cretina, tampita, adica in Romania, „manelarii” sunt la ei acasa, si doi, daca va mutati asigurati-va ca v-ati sunat toti prietenii sa va ajute lacarat, nu faceti ca mine care mi-am rupt spatele apeland doar la doi prieteni!

Premiul - PRIMA ZI DE SCOALA - merge la....

Ei bine dragii mei, cu o intarziere justificata de faptul ca nu a fost usor sa decid la cine merge premiul pentru concursul gigelistic PRIMA ZI DE SCOALA, a sosit momentul sa anuntam castigatorul!

Marturisesc, fara pic de complezenta, ca toate postarile celor care au participat au fost foarte interesante, unele amuzante altele emotionante, si din toate am gustat cate un iz cat de cat gigelistic.

Prin urmare, naratiunea cu cel mai acut iz gigelistic, poarta titlul – Prima zi de scoala – si este semnata de Zafox. Felicitari castigatoarei precum si celorlati participanti carora le multumesc frumos ca ne-au impartasit momente unice din inceputurile formarii lor educationale.

Sincer, apreciez foarte mult! Felicitari tuturor!

Zafox este rugata sa aleaga intre:

a) publicitate zilnica, timp de o saptamana, pentru blogul castigator, ce se va materializa prin cate o postare care va face trimitere la cele mai importante postari ale castigatorului;

b) un banner cu link spre castigator, timp de o saptamana, in topul gigelitatii, right langa Gigel.

(R)evolutia din decembrie 1989 - 20 de ani...

...ultima solutie: inca o revolutie!
In urma cu cateva ore povesteam cu un amic. Revoltati pe fondul starii de spirit mizere a romanului de rand, imi spune:

- Ce bine ar fi sa mai fie o revolutie!
- Carevasazica una nu a fost de ajuns, ba mai mult sa fii fost in zadar?

Deja ma vedeam pe baricadele pe care n-am urcat acum douazeci de ani deoarece eram prea scund, dar si fiindca era prea rece cauza si-s friguros din fire; atunci nici nu m-as fi descheiat la haina daramite sa-mi sfasii camasa pentru a-mi dezveli pieptul.
Pedeapsa pentru acea lipsa de atitudine este sa stau acum, alaturi de alti na(t)ivi, pe baricadele unei societati utopice, la bustul gol.
Cu siguranta ca imi voi folosi vocea mai abitir ca pe o arma. Voi rage!

- Acum as sti sa fac si eu ce au facut altii atunci, si uite ce bine au ajuns!...imi franse gandul.
- Pai unii au murit pentru o cauza pentru care nu merita nici ca sa traiesti, altii au stat pe burta langa caloriferele inghetate, iar ceilalti s-au ridicat in picioare atunci cand nu mai exista niciun risc de expunere si au calcat pe toti ceilalti, asigurandu-si astfel un avantaj, m-am scuzat eu cazand din nou pe ganduri.

Un lucru e cert: atunci, in perioada comunista, exista cel putin un motiv pentru care sa merite sa mori. Acum, privind ochii tristi, lipsiti de perspective veridice ai tinerei generatii, ma resemnez cu gandul ca nu exista prea multe motive ca sa traiesti.
Fireste, putem supravietui, caci incercarea moarte n-are!

Leapsa comunista inspirata de Calin te indeamna a spune ce amintiri din epoca de aur pastrezi!

Eu incerc sa le uit...

Teoria stralucirii!

A straluci sau a fi stralucitor, aceasta e intrebarea cu care m-am jucat cateva minute dupa ce am citit postarea Sa stralucim - mademoiselle alle.
Interesant punctul sau de vedere, apreciabil ca start point, insa nu noi facem zilele mai deosebite asa cum nici zilele nu ne fac mai deosebiti, cu coditia sa fim autentici. Altfel spus, sa avem taria sa ne bucuram de fiecare tristete si sa plangem la fiecare bucurie, fara sa fim falsi.

Am convingerea ca este insignifiant sa stralucesti, insa e imperativ sa fii stralucitor.
Daca stralucesti doar, privindu-te in oglinda ai putea sa iti pierzi vederea, insa fiind stralucitor...te vei putea bucura de toata admiratia pe care o meriti.
De pilda, o pitipoanca ce straluceste poate fi la unison cu o persoana stralucitoare?
Aceasta e alta intrebare...

CAMPANIE ANTINESIMTIRE - Nesimtirea are chipul...Coca Cola!

Cand nu stiam nimic despre advertising, brand si publicitate, cand vedeam o campanie violenta de promovare a unui produs credeam ca trebuie ca produsul respectiv sa fie de o calitate inferioara si ca se incearca sa ni se bage pe gat. Ei bine, aveam dreptate.
De aproape o luna Coca Cola, printr-o campanie ce se ridica la cele mai idioate standarde europene, toarna – preponderent – pe gatlejele celor mai prost crescuti, necivilizati, sibieni zama neagra cu bulbuci, incat dupa numarul conservelor aruncate pe strada ma mir ca nu crapa naibi...

Singura atitudine pe care o pot adopta vizavi de nesimtitismul unor concitadini este aceea de a spera cu tarie ca le va muri la intrare, caci societatea nu are nevoie de progenituri care sa urmeze exemplele de mai jos:

Injurati-l pe Gigel!

Nu trebuie sa fii doxa ca sa realizezi ca viata este tot mai grea sau ca omului limitat ii vine sa isi bage picioarele in tot si in toate ca efect al propriei neputinte/impotente.

Nici macar inbox-ul meu gigelistic nu a scapat de injuraturile blasfemitoare ale unor cretini ce vor sa para mai inteligenti decat cei mai tampiti dobitoci.

Ultimul, care in imensa prostie, a vrut sa imi adreseze o injuratura cu trimitere in origini, nu a reusit decat sa ma invite sa i-o trag, caci „du-te in mata” in loc de „du-te in ma-ta” ma indeamna la perversiuni sexuale!

Cu deosebita placere, insa datorita preferintelor mele heterosexuale, il voi satisface cu o coada de topor.

Muchia o voi pastra pentru a-i sparge capul, face to face, daca are tupeul sa foloseasca cratima...

Un’ te duci tu, leule?…

…ma duc dracu, romane! Cam asa ne intrebam si cam asa ni se raspunde de fiecare data cand ne aratam ingrijorati de soarta pretioasei noastre monede nationale.Daca putem ramane ignoranti fata de framantarile social-politice ce au vuit tot timpul anului si se pare ca or sa mai vuiasca in continuare pana dupa alegeri, trebuie sa fie cineva surd ca sa nu auda ragetul leului, tot mai acerb, pe masura ce depaseste...

(Citeste mai mult...)

TOAMNA ASTA SE POARTA: marile reduceri!

Printre stereotipurile omniprezente, fara boala, fara moarte, dar si lipsite de orice speranta concreta, reala, se numara si acela conform caruia daca te imbraci de la reduceri esti lipsit de potential material, adica limitat la punga, altfel spus sarac.

In aceiasi ordine de idei - preconcepute - oricine se imbraca, pentru ca-si permite, cu toale de firma, este aspru etichetat ca snob ipocrit, ori manelist coclit. Eh...nici macar treaba asta cu imbracatu` nu este o chestie asa simpla cum cred unii.

Daca este sa va spun parerea mea gigelistica, sincera – cum altfel, as spune ca treaba mai serioasa este sa te dezbraci. Si asta chiar ca nu este o treaba din sfera fasoanelor simpliste. Unde, in ce conjunctura, si asa mai departe...

Tinand cont de aceste aspecte, dar si de altele de complexitate superioara ori inferioara, dupa caz, suntem foarte atenti ce toale ne cumparam, dar mai ales cum ne asortam hantele cu gusturile, exigente de altfel, ale celor din jur.
Din Mall sau din targ, din magazin de fite de pe corso sau din butic de cartier, din tara sau din strainezia, ne intolim in functie de ce ne face placere sa purtam, ce face placere sa purtam, bineinteles fara sa ne coste prea mult, pentru a ne asigura confortul zilnic de a ne simti bine, paradoxal – nu in pielea noastra, in hainele cu care defilam in vacarmul cotidianului.

M-as insela, fara regret, daca exista cineva caruia sa nu-i fii fost lezat sinele liric dupa ce-a cheltuit cateva minute in fata oglinzii pentru a se imbraca, primind feed-back-uri deloc optimiste vizavi de aspectul sau vestimentar.

Concurs - PRIMA ZI DE SCOALA

Aici va puteti inscrie la concursul PRIMA ZI DE SCOALA, pana cel tarziu duminica noaptea, orele 0:00.

PREMII LA ALEGERE!

Narati si castigati!

Interviu cu Mircea Badea – EXCLUSIV gigelistic!

Nu de putine ori am spus ceea ce este arhicunoscut, si anume faptul ca toata lumea il iubeste pe Badea Mircica, deoarece, conform cantecului „Mircea te iubim, ca ca tine vrem sa fim!”, el exprima fara echivoc, prin atitudinea pe care o adopta, vocea romanului dezinhibat dar frustrat. Altfel spus el spune in nici o ora pe zi ce ar vrea sa spuna orice roman caruia i-a ajuns cutitul la os (sa ne intelegem: nu la acel os!).

In alta ordine de idei, cum ar putea sa nu placa Mircea Badea, caci e singurul personaj, neanimat, caruia ii poate pune in gura, oricine, ceea ce vrea, iar el – reactionar din fire – nu numai ca nu se supara, dar chiar isi prinde mintea cu toti...naivii.

Aseara, intamplarea a facut sa il urmaresc pe mute, adica fara sonor, datorita faptului ca cearta manelistilor de deasupra razbatea prin peretii subtiri din beton si mi-a captat atentia totala.

Prin urmare, din ce dadea el din maini pe micul ecran se puteau deduce urmatoarele:

Gigel: Draga Mircica, fiindca tot ne aflam in prag de alegeri, cum crezi ca arata presedintele ideal care va putea sa scoata tara din haul in care sta sa cada?
Mircea Badea:

Gigel: Se zvoneste pr ici pe colo ca Traian Basescu ar fu afirmat in mai multe grupuri restranse ca daca nu va iesi iar presedinte se gandeste sa intre in televiziune. Spune-mi sincer, ce emisiune i s-ar potrivi mascariciului cel mai bine?
Mircea Badea:

Gigel: In ciuda eforturilor tuturor analistilor si specialistilor financiari, nimeni nu a putut sa indice cam cat este de mare criza in Romania. Ai putea totusi sa ne arati cam cat crezi tu ca este criza...de mare?
Mircea Badea:

Gigel: Unii rautaciosi ar spune ca nu ai putea face diferenta dintre o femeie si o vaca. Pentru a infirma asta indica fara a privi in amanunt care-i una si care-i cealalta... Daca nu poti e ok, noi tot te iubim, fireste, ca ca tine vrem sa fim! (am mai zis? :D)
Mircea Badea:

Gigel: In incheiere, te rog sa ne arati cum ai vrea sa ramai in amintirea tuturor ciumpalacilor, cum ai vrea sa isi aminteasca telespectatorii de tine peste....o suta de ani!
Mircea Badea:

Mesaj gigelistic!

Dilema gigelistica!

- Nu te supara, poti sa-mi dai trei lei ca sa-mi iau
un pachet de tigari?
- Nu pot!

Oare ar trebui sa-mi fac procese de constiinta deoarece puteam sa vreau sa-i dau bani de tigari unui pusti?

Boc(ancul) cel pitic si (col)osul prezidential!

In acelasi Parlament in care niste pustani afisau bannere antipresedintiale si in care senatorii si deputatii obisnuiesc sa probeze diverse gadgeturi sau pur si simplu sa se hodine nitel, ieri seara presedintele Romaniei a vorbit peretilor.

Daca pana acum aveam certitudinea ca mitocania sa nu este mai mult decat un mascarici, aseara si-a dat arama pe fata: un autentic manelar, indubitabil desavarsit.

Fara nici un pic de scrupule pentru ceea ce ne-a batjocorit in timpul mandatului sau, demnitatea de cetateni romani, din primele fraze ale cuvantarii in fata camerelor reunite si a tuturor romanilor, a intarit idioteniile premierului – care a sfidat nitel mai devreme Constitutia, prin constrangerea coalitiei de a-si asuma raspunderea pentru trei pachete de legi diferite, facute pe genunchi - si a decretat ziua de ieri drept „o zi importanta! ”.
In virtutea tuturor ratiunilor putem fi de acord cu domnia sa numai daca presupunem ca dupa indelungate eforturi presedintiale a avut o semierectie.

Cu voce grava, presedintiala dar tremurata, pe alocuri, imbogatita de vreo balba, manelarul statului (fara) de drept, cu deosebit aplomb jegos a amintit, printre alte succesuri, faptul ca ca un adevarat jucator a luat insusi de coarne si a infierat, odinioara, invingator ramasitele sistemului comunist. Dupa care, paradoxal, a expus initial succint, reluand apoi sistematic cu tonuri elaborat-pretentioase, pe unde curge laptele si mierea in patria la carma careia, cu destoicism, sade ca un fat-frumos, desi el e urat ca dracu.
In aceiasi virtute a tuturor ratiunilor, singura concluzie pertinenta pe care o putem deduce este aceea ca domnia sa - demiurgica - a cam lipsit din tara in ultimii cinci ani. Basca, negresit am putea crede ca abia a picat din Luna, drept in Parlament, pe unde fara indoiala curge numai lapte si miere... invaluite in venin!

Deoarece paradoxurile iesite prin mancatoarea (a se intelege gura desi in popor i se spune muian) basesciana s-au tinut lant, cel mai hilar, moment paradoxal fireste, dintre toate a fost cel in care nu s-a jenat sa se laude cu cresterea economica (dar nu numai) din timpul guvernarii lui Tariceanu, pe care, nu-i asa, l-a balacarit de nu i se mai aude numele.
Dincolo de orice virtute si de orice ratiune, lovitura de gratie a expus-o in „punctul culminant” al diareei verbal-basesciene sub forma de repetitie, ca „nu a facut nici un fel de compromis cu sistemul ticalosit” in timpul mandatului sau „nici macar sub forma de tacere”.
As spune „daca tacea...filozof ramanea”, dar se potriveste mai bine vorba aia a romanului: „mai bine manca un cacat!”

Am certitudinea, dar si speranta ca intreaga responsabilitate pentru acest examen, de maturitate al clasei politice romanesti, se datoreaza boc(ancului) cel pitic si al (col)osului prezidential.

No Trace of Grey - Anja Garbarek...

...chiar este un anti-vomitiv dupa ce am facut indigestie din pricina discursului lui Basescu in Parlament:

Concurs: PRIMA ZI DE SCOALA!

Au trecut atatia ani - de la prima zi de scoala - incat daca ma fortez sa imi amintesc banca sau colegii din clasa intai... ma simt batran!

Ce nu pot uita e faptul ca aveam in clasa intai un stilou chinezesc pe care il pretuiam foarte mult, insa nu aveam dreptul sa scriu cu el, ci doar cu creionul in caietul dictando, de exercitii. Doar „pe curat” scriam cu stiloul, caruia de atata drag cred ca i-am pus si nume. :D (faptul ca in prima zi de scoala am facut pe mine de emotii nu o sa spun nimanui, ca doar nu-s prost sa ma fac de ras! Am si eu o varsta, o demnitate... :D)

Pentru ca acum sunt la moda concursurile blogosferice si nu vreau sa pierd trendul m-am gandit sa bag si cate unu, din vreme-n vreme, doar-doar imi mai creste si mie...asta, cum ii zice, traficul.

Prin urmare, pentru a participa la concurs trebuie sa narati pe tema „PRIMA ZI DE SCOALA” si sa o postati pana cel tarziu duminica noaptea, orele 0:00, pe blogul vostru, si bineinteles sa puneti link spre GIGELITATEA.

Apoi ca treaba sa fie oabla ma anuntati printr-un comentariu, ca sa stim cu totii care sunt potentialii castigatori.

Va fi premiata naratiunea cu cel mai acut iz gigelistic de catre obiectivitatea intruchipata, respectiv de subsemnatul.

Premiul, fireste ca exista si premiu! Premiul este la alegere, intre:
a) publicitate zilnica, timp de o saptamana, pentru blogul - blogerului - castigator, ce se va concretiza prin cate o postare care va face trimitere la cele mai importante postari ale castigatorului;
b) un banner cu link spre castigator, timp de o saptamana, in topul gigelitatii, right langa Gigel.

Blog meet Sibiu – tomnatic – ASA A FOST SA FIE...

...adica strasnica intamplare!
La orice intalnire, care nu promite nimic iesit din comun isi anunta intentia de a participa o suta de oameni si participa cel mult zece la suta.

Ei bine la blog meetul nostru - BLOG MEET SIBIAN - a fost altfel. Au fost prezenti aproape toti cei care si-au anuntat prezenta si i-am scuzat, dupa un sfert de ora, pe cei care din motive obiective nu au reusit sa ni se alature.

Discutiile au fost dintre cele mai aprinse pe marginea subiectelor in actualitate, odata ce ne-am deconspirat culorile politice, ne-am expus succint filosofiile personale de viata si am elaborat prismele prin care vedem lucrurile.

In acest fel am trecut cu nonsalanta de la un subiect la altul in cel mai constructiv mod, si foarte important, a existat un singur moment in care a trebuit sa definim o notiune pentru a inlesni procesul comunicational.

Intr-un cuvant, ne-am distrat! Am ras, am baut ceaiuri, cafele si beri, adica am putut abera si defula fara nici-o ingradire, caci n-a fost loc de refulat.

Acestea fiind spuse le multumesc tuturor pentru participare, in ordinea sosirii la intalnire: Calin - cunoscut ca activist in comunitatea locala; Ada - a carei ultima postare, super pertinenta, mi-a amintit ca avem cruci de aur si inimi de lemn; Pancu - din punctul meu de vedere un adevarat dezvoltator de idei; Andy - a avut bafta sa stea langa stalpul de sustinere a umbrelei (pe terasa) din interiorul careia se auzeau sunete ciudate; Vladimir - care nu se dezminte, intervenind de fiecare data scurt si la obiect; Kolcs - ale carui recenzii le gasiti pe Sibiu100%, a cerut o bere cold si a primit una rece la halba (asta a fost super fun); Mihai - e singurul care a venit cu agenda, dar fara creion :D; alaturi de el, Pancu si Ada am stat pana la 11 noaptea, ora la care am declarat blog meetul inchis, si am creat/dezvoltat idei care probabil vor ramane la stadiul de proiecte. Sau poate nu!; Lucian - al carui obiectivism se bazeaza pe ratiunea cetateanului care vrea sa traiasca liber intr-o tara civilizata; Carmen - care in ultima postare semnaleaza abuzurile care se intampla in interiorul Spitalului Judetean din Sibiu, un subiect care ar trebui mai amplu mediatizat.

A cazut TWITTERul...

Ciripesc si eu de cateva saptamani pe Twitter si cand ciripeam mai bine m-am pomenit ciripind la bec, deoarece in twitterland se ciripea peste masura si...a cedat. La una ca asta am fost invitat sa ciripesc cateva momente in punga si apoi sa revin.

Daca as fi fost de alta nationalitate probabil ca asta m-ar fi iritat, insa ca un nativ roman, mi-am umflat plamanii cu aer si-am executat ca la carte un oftat perfect. Din frageda pruncie m-am familiarizat cu coada la lapte, painea pe cartela, unt pe ratie si untdelemn conditionat cu ulei de soia.

De altfel cam asta e starea de spirit pe la noi. Nu de putine ori m-am prezentat la un ghiseu si mi-am expus succint problematiunea, am fost lasat sa termin expunerea pentru a fi intrebat ce vreau de fapt si cum ma numesc. Dupa care fost-am apostrofat de ce n-am zis asta din capul locului...

Asta n-are nici o legatura cu Twitter-ul, dar ma leg si eu de toate porcariile pentru a defula in voie. Cine are curaj sa dea cu piatra?...

Blog meet - editia de toamna - Sibiu 2009

Au mai ramas cateva ore pana la intalnirea blogerilor sibieni. Pentru cei care au deschis calculatoarele mai tarziu, blog meetul sibian va incepe la orele 17:00 si va avea loc in Amber Caffe, Piata Mare nr. 14, in separeul din stanga.

NEW Entry: Sa-l schimbam pe Basescu! Cu cine?

O serie de evenimente petrecute in ultimul timp intarasc ideea ca domnia sa, tovarasul Traian Basescu, se duce la fund ca un marinar destoinic.
Fireste ca acest aspect nu poate decat sa ma bucure, dat fiind faptul ca timp de cinci ani a trebuit sa il suport cu stocism, alaturi de voi toti. L-am suportat cu rele si cu rele, am plans si am plans de fiecare data cand a terfelit in picioare ratiuni in care ne placea sa credem.
Acum, la un pas de prezidentiale il vedem cum primeste...

Citeste in continuare pe Podul Minciunilor

To Gigel...

Sarut mana frumos!

Birthdayfobia gigelistica!...

Urasc petrecerile surpriza deci nu vreau asa ceva de ziua mea! After-shave-uri nu folosesc deoarece tenul meu gigelistic, care nu suporta alcoolul, face front comun cu organele interne.
Pentru masinute sunt nitel cam mare; m-am decis sa consider orice jucarie-cadou drept ofensa la adresa personalitatii mele distincte si complexe.
Nu vreau toale caci port numai ce-mi place, si-mi place numai ce-mi cumpar; fireste ca-mi cumpar ce-mi permit.

As putea continua, dar in numele comunicarii blogosferice si al interactivitatii bla bla bla, provoc toti gigelistii la concurs, mare concurs!

Concursul incepe azi si se va termina peste o luna, respectiv pe 11 octombrie.
Marturisesc, sucit din fire, adica Gigel, este foarte greu sa primesc un cadou pentru care sa nu ma bucur complezential si sa bat din palme ca e...ecsact ce mi-am dorit! Prin urmare premiul concursului va fi un cadou pentru ziua mea. De nastere!

Va invit sa imi spuneti ce anume mi-ati face cadou daca maine ar fi ziua mea. Sau poimaine...si tot asa pana peste o luna.

Dintre toate cadourile propuse imi voi alege cadoul care imi place cel mai mult, mi-l voi cumpara si ma voi bucura de el ca si cand ar fi din partea celui/celei care l-a propus.

Hint: daca ar fi sa imi fac un cadou mi-ar placea sa fie un portret de Schiele, dar maestrul a murit! :(

Schiele - autoportret

De profesie - supravietuitor, prin excelenta!

Inca de cand eram mic am stiut ce vreau sa fiu cand voi fi mare! Cum as putea uita vreodata cum ma strangeau niste cotoharle de obraz in timp ce ma intrebau „Ce vrei sa te faci cand cresti mare, puisor?”, iar eu ca sa scap din ghearele lor le raspundeam „...din ala care scoate rahatul cu lopatica din canale...”, la care ele radeau ca tampitele amuzate de raspunsul meu.

Da, mi-am gresit vocatia si m-am facut bugetar.

Am vrut sa vad ce job mi se potriveste mai bine si am cautat pe bestjobs, increzator ca imi potrivesc aia un job pe masura numelui: Gigel, si mai bine nici ca se putea. Fara felicitari mi-au spus ca jobul meu ideal este acela de: suprevietuitor!

Parol monser, astia au gura aurita! Ma poate contrazice cineva?

Sibiu Twestival 2009

Se intampla multe lucruri in Sibiu insa nu toate sunt demne de luat in seama. Dintre evenimentele care au loc in acest sfarsit de saptamana va recomand, cu caldura gigelistica, un eveniment local deosebit - Sibiu Twestival 2009 – care va avea loc astazi incepand cu orele 19:00 in Club Oxygen.

„În data de 11 septembrie 2009, Clubul Oxigen va fi gazda unui
eveniment unic la nivelul oraşului. Seara va fi organizată de Twitter, împreună
cu voluntari din oraşul Sibiu, şi va avea ca scop strangerea de fonduri pentru
un ONG din Judeţul Sibiu. Organizaţia nonprofit „Prietenii berzelor” din Cristian este
cea care a fost aleasă de sibieni, prin vot electronic, să devină scopul
întâlnirii.
Activitatea se încadrează într-o serie de evenimente desfăşurate
simultan la nivel mondial, în perioada 10 – 13 septembrie 2009, pentru
strângerea de fonduri şi susţinerea proiectelor locale ale organizaţiilor. Anul
acesta, Sibiul a fost ales, alături de Bucureşti, pentru a reprezenta România.
Prietenii Berzelor este o organizaţie nonprofit din Cristian, care se ocupă
de protejarea Berzei Albe, dar şi de protecţia mediului şi proiecte educative.
Datorită lor, până în acest moment, în Capitala Berzelor din România au fost
amplasate cuiburi special amenajate care au dus în ultimii doi ani la creşterea
populaţiei de berze care vin în această zonă.”

Dincolo de aspectul caritabil (biletele se pot cumpara de la intrare, ele reprezentand o donatie intre 7 si 100 de euro - cu plata in lei, bineinteles - cat doreste fiecare ) veti avea parte de multe surprize din partea organizatorilor, asadar distractia este garantata!

UPDATE: Biletul de intrare, respectiv donatia minima, va fi de 15 lei, jumatate fata de cei 7 euro prevazuti initial.

Alo!...unu, unu, doi?

- Unu, unu, doi! Care este urgenta dumneavoastra?
- Urgenta mea este sa caftesc niste vecini, manelisti prin excelenta!

Dupa cateva secunde de ras infundat mi se adresa o voce amuzata:
- Aoleo! Va rog sa-mi spuneti adresa dumneavoastra! Venim si noi!

Se intampla azi noapte la miezul noptii cand am fost trezit de Iubi Iubi (sarut mana Iubi, te iubesc! :) ), enervata peste poate:
a) ca eu dormeam ca porcu si visam pe ritmurile vecinilor manelisti;
b) ca ea nu putea adormi din cauza manelelor la maxim.
Ca atare, concentrat inca la inamicii pe care ii chilaream ca Rambo, in vis, pun mana pe mobil, cel de pe care pot fi identificat (ce fraier) si formez 112.

- Va rog sa imi descrieti ce se intampla, mai exact!
- Doamna draga, zic eu, e miezul noptii si se pare ca vecinii mei, manelistii, au pierdut notiunea timpului.
- De unde se aude muzica, de la ce apartament?
- De peste tot doamna, de peste tot, ne invaluie, de sus, de jos...dracu sa-l ia de bloc de beton.
- Spuneti-mi numele dumneavoastra si trimit un echipaj la dumneavoastra si veti stabili impreuna cu colegii mei, sursa....

A fost randul meu sa zic „Aoleo!” Deja imi vedeam masina, parcata in fata blocului, drept victima a razbunarii manelist-cretinoizilor.

- Doamna, inganai eu, eu sunt anonim doamna draga, ca-s tanar, am masina si o iubita frumoasa si asa vreau sa ramana si de-acum incolo!
- Imi pare rau domnule, asta e procedura...

Constrans de procedura, zic strada, zic blocul, zic apartamentul...aluia de-l banuiam eu ca-i responsabil de toata tarasenia.

Nu i-am zis unde sa isi bage procedura dar i-am zis multumesc pentru sprijin, si-am asteptat.

Dupa cateva fumuri de tigara si-o gura de cafea, rece, am auzit sunand interfonul aluia de-l banuiam de manelo-volumism-maxim-nocturn. Am lipit un ochi de vizor taman cand s-a umplut cu doi indivizi in uniforma.

Venise politia, si odata cu prezenta lor la usa vecinului a inghetat si maneaua. Dupa ce au lamurit ca nu el - vecinul manelist - a solicitat sprijin la 112 (el trebuia doar luat de urechi), oamenii legii au plecat bombanind, scuzandu-se - CULMEA - in fata manelarului, ca l-au deranjat in urma unui apel din partea cuiva... pus pe glume.

In momentul urmator eram sigur ca voi fi sunat inapoi de catre cei de la 112, ca deh, au aparatura aia, europeana, data dracu ce identifica orice gigel.

Nu mi-am terminat gandul ca suna mobilul. Raspunsei:

- Alooo...daaa!

- Domnul...Gigel?

- Aha...adica eu sunt! Cine ma cauuuttaaa? inganai eu cu un nod in gat, caci vecinul manelistul exact in acel moment a dat drumul la manea la maxim. Din nou.

- Domnu...Gigel, faceti misto de noi? Stiti ca misto-ul se pedepseste de catre lege?

In zadar i-am explicat omului ca procedura lor imi unge fundul cu vaselina pentru a mi-o trage ceata de manelari care victoriosi dansaluiau deasupra pe aceiasi manea tampita, pusa pe repeat!

Mi-am cerut scuze pentru lasitatea de a ma feri de scandal si-am multumit inca o data pentru sprijin, iar ei m-au asigurat ca asta e datoria lor: sa vegheze si sa asigure zi si noapte siguranta si linistea cetatenilor.

Linistit, in cele din urma, m-am reintors in dormitor si-am spus victorios: "le-am aratat eu Iubi Iubi!".

Iubi Iubi nu m-a auzit, caci isi astupase urechile din cauza manelarilor de deasupra care la unu noaptea dantaluiau in voie.

A mai trecut o noapte linistita intr-un cartier linistit, in centru. Nu vreau sa imi imaginez o noapte la periferie...

Noutati despre blog meet sibian

Ca un eveniment special de mare importanta nu puteau sa lipseasca produsele promotionale la bloog meetul sibian. Asa ca, am personalizat tricouri (ca a trecut sezonul estival si le-am prins la reduceri) si cani cu sigla bloog meetului.

Pe motiv de "poate ploua" si "s-ar putea sa fie frig" am aranjat sa nu fim deranjati in separeul din Amber Caffe care va fi amenajat special pentru acest scop. Alt atu ar fi acela ca suntem feriti de bliturile paparatilor.

The Venus in Furs - Ladytron - Velvet Goldmine...

...sau despre senzualitate.

Gee...trebuie sa vedeti asta pentru a va dori sa vedeti tot filmul.

Vreau sa mor? Vreau sa mor! Mai bine caut pe google...

....si m-a gasit, un gigelist din Pascani, Iasi acum vreo ora si jumatate. Dupa ce am vazut Velvet Goldmine mi-au mai ramas cateva momente de luciditate nocturna in care regasesc puterea sa fiu alaturi de cei care cauta motive de sinucidere pe Google.

Un lucru e cert: daca vrei sa te omori nu cauta motive pe google caci, Google-ul nu incurajeaza astfel de activitati insipide, te trimite la...la naiba...pe trilulilu. Alternativa...GIGELITATEA!

Hint de sinucidere: nu cauta pe google, ci mergi intr-un club de manelisti si intreba-i...habar n-am, ceva ce i-ar scoate din sarite. Ce dracu ii enerveaza pe manelisti?

Manifest – recurs la romania (cu „r” mic)

„Suntem mai mult ca oricând copleşiţi de nefiresc, de fenomene dăunătoare, care tind să devină normă: manele, playback şi cântăreţi la laptop, piţipoance, cocălari, kitsch, corupţie, şpagă, politicieni şmenari sau curve politice, opţiuni electorale doar între rău şi mai rău, pseudovedete sau pseudomodele, mitocănie, tupeu, ipocrizie, ignoranţă, băieţi de bani gata şi poponeţi de Dorobanţi, milionari de carton ai României cu apartamente pe Coasta de Azur, dispariţia curiozităţii, incompetenţă, superficialitate, Ştirile de la ora 5, răsturnarea scalei de valori, comoditatea mediocrităţii, mizeria din spitale, românii care ne fac de râs în Italia, tineri care vorbesc doar cu lol, brb, 10x, pentru că au ajuns să concureze 1,3 candidaţi pentru un loc la Medicină şi 0,25 la Inginierie Electrică, dar 14 pentru un loc la Geografie, profesori demotivaţi de salariile mici. ”

Acest aliniat e singurul, aliniat sincer, din cele multe manjite de Tuca, Marius Tuca, in editorialul de azi din Jurnalul National.

Am inceput sa citesc cu voce tare articolul si pe masura ce citeam imi scadea vocea, imi tremura glasul...de rusine. Mama-mare toca ceapa la trei lungimi de lingura de lemn, mai colea, vorba ei, cand m-am pomenit apostrofat: „Maica, tie chiar iti place sa mesteci cactul aluia?”.

N-am raspuns nimic! De rusine. Aveam gura plina...

Dreptul la replica, penibila!

Intr-o tara democrata orice gigel trebuie sa propovaduiasca spiritul democratic, cu legile, axiomele, principiile si virtutiile care deriva. Pentru ca sunt Gigel si traiesc intr-o tara democrata ma conformez, insa cu o mentiune la adresa cretinoizilor, prostilor si dobitocilor: „stati acasa!”, caci asa suna o vorba din batrani „daca esti prost stai acasa!”.

Din pacate prostul daca nu e fudul nu e prost destul, caci conform altei vorbe din popor „prostul trebuie sa semnalizeze!”, si nu intelege ca „daca tacea...filozof ramanea”.
Las in suspensie teoria prostului pentru a raspunde magazinului militar caruia se pare ca i-am lezat sinele liric. Am primit un comentariu la postarea Showroom - echipamente militare din partea unui (eu il consider prost) Magazin Militar care cu o impertinenta neo-comunista ma asigura ca „pentru a cumpara grade sau echipamentemilitare cu insemne trebuie sa DOVEDESTI ca lucrezi in institutia respectiva!”, basca ca „Asa ca nici o legatura cu EBA !”.


Pai...singurul lucru care nu are legatura cu Eba este faptul ca, autorul comentariului, este prost cu valuri. Si cu spume.
Sa mori tu si toate afacerile magazinelor care comercializeaza echipamente si accesorii militare daca le puneti in vanzare numai cu dovada din partea cumparatorului ca lucreaza in institutia respectiva.

Aaa...si inca ceva: „SA ITI MOARA LA INTRARE!”, monser, caci personal, in luna iunie, am cumparat din magazinul de pe Morilor nr.40 o pereche de pantaloni, un tricou, o sapca si grade militare pentru a le face cadou unui amic de departe.
Dovada pe care am facut-o m-a costat cam 95 de Ron pentru pantaloni, 25 de Ron pentru tricou, s.a.m.d.

Na ca te-am dovedit, comunistule. Vorba aia, comunista: „Fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi!”.