Unii oameni...

Cred ca avem un nou presedinte: pe acelasi mascarici. Ingrijorator nu este faptul ca va trebui sa il suportam inca cinci ani sau mai putin. Ingrijorator este faptul ca cel putin jumatate, plus unul, dintre cei care au votat au ales acelasi mascarici drept presedinte...
Cu toate acestea nu ma compatimesc ci ii compatimesc!

N-au pic de bun simt...

...pisicile din ziua de azi! Chiar nu stiu sa aprecieze!

Ca si cand nu ar fi de ajuns ca la iesirea din scara imi fac cu ochiul castronasele lor cu resturi de mancare, sa le privesc cum topaie pe vopselele capotelor ma irita pana peste poate, insa cel mai abitir imi vine sa ma joc cu ele pana le-as suci gatul cand isi pun ele in gand sa-mi zgarie masina.
Tot in gand mi-am pus si eu sa le dau un pupic iudaic drept in bot si sa le servesc o ultima cina imbibata cu Diazepam.

Asa nesimtire, sa nu apreciezi, sa iti bati joc de farama de nimic a omului de rand, nu se mai pomeneste decat in politica...caci nu-i asa, cand n-avem guvern in tara, pisicile joaca pe capote!

Sa le moara la intrare...

(R)evolutia din decembrie 1989 - 20 de ani...

...ultima solutie: inca o revolutie!
In urma cu cateva ore povesteam cu un amic. Revoltati pe fondul starii de spirit mizere a romanului de rand, imi spune:

- Ce bine ar fi sa mai fie o revolutie!
- Carevasazica una nu a fost de ajuns, ba mai mult sa fii fost in zadar?

Deja ma vedeam pe baricadele pe care n-am urcat acum douazeci de ani deoarece eram prea scund, dar si fiindca era prea rece cauza si-s friguros din fire; atunci nici nu m-as fi descheiat la haina daramite sa-mi sfasii camasa pentru a-mi dezveli pieptul.
Pedeapsa pentru acea lipsa de atitudine este sa stau acum, alaturi de alti na(t)ivi, pe baricadele unei societati utopice, la bustul gol.
Cu siguranta ca imi voi folosi vocea mai abitir ca pe o arma. Voi rage!

- Acum as sti sa fac si eu ce au facut altii atunci, si uite ce bine au ajuns!...imi franse gandul.
- Pai unii au murit pentru o cauza pentru care nu merita nici ca sa traiesti, altii au stat pe burta langa caloriferele inghetate, iar ceilalti s-au ridicat in picioare atunci cand nu mai exista niciun risc de expunere si au calcat pe toti ceilalti, asigurandu-si astfel un avantaj, m-am scuzat eu cazand din nou pe ganduri.

Un lucru e cert: atunci, in perioada comunista, exista cel putin un motiv pentru care sa merite sa mori. Acum, privind ochii tristi, lipsiti de perspective veridice ai tinerei generatii, ma resemnez cu gandul ca nu exista prea multe motive ca sa traiesti.
Fireste, putem supravietui, caci incercarea moarte n-are!

Leapsa comunista inspirata de Calin te indeamna a spune ce amintiri din epoca de aur pastrezi!

Eu incerc sa le uit...

Edilitatea isi bate joc de banii publici - dominatia johanisciana!

Acesta ar fi indemnul meu! Daca nu o facem noi, putem sta fara nici o grija caci o vor face ei, (in)competentii din administratia publica locala care nu dau nici un fas pe bunurile achizitionate din banii publici. Ca de pilda, cosurile stradale de gunoi.

Citeam intr-un comunicat al edilitatii sale, her tovarasul Johanis, ca primaria a scos din buzunar acum doua luni cca 45 de mii lei fara tva pentru a reamenaja mobilierul stradal si cosurile de gunoi stradal existente.
In Sibiu, cosurile de gunoi stradal reprezinta o afacere grozava, deoarece primarul Sibiului, somitatea sa her Johannis, le schimba dupa cum i se scoala pe chelie, chiar daca nu are...chelie. Data fiind criza nu sunt nici foarte multi bani la bugetul local insa cine se pune cu mofturile edilului sef?

Intr-o stire din 13 noiembrie 2008 aflam de pe sibianul ca primaria a achizitionat 450 de cosuri de gunoi metalice, iar valoarea contractului a fost de aproximativ 260.000 de lei, cu TVA. Matematica primara indica faptul ca edilitatea a platit pentru achiziţionarea şi montarea fiecărui coş de gunoi, 577 de lei.
Hmm...daca impozitul mediu pentru un apartament cu doua camere este cca 80 lei rezulta ca sapte concitadini au contribuit pentru a ne bucura cu totii in centrul istoric de un cos de gunoi metalic.

Ei bine, dupa cum se vede din imagine (strada Filarmonicii), eforturile a cel putin sapte contribuabili au fost in zadar.

Daca acum se vor achizitiona inca 300 de cosuri de gunoi, conform aceleiasi matematici simple, peste doua mii de sibieni au platit, sau vor plati, impozitul degeaba. Cosurile de gunoi vor avea soarta celui de mai sus, sau vor fi aruncate naibi in functie de chelia tovarasului Johannis, caci se pare ca toamna asta nu se mai poarta cosurile metalice ci cele din lemn.

Cert e un singur lucru: vorba aceea "ori esti prost ori esti sas!" nu are aplicatibilitate pe timpul dominatiei, pardon domniei, Johannis-ciene!

Imprumutul, FMI-ul, Guvernul si Banca Nationala – pe fondul crizei...

...economice, sociale sau politice?

Desigur e foarte important sa ne concentram atentia asupra fratelui presedintelui care a facut afaceri dubioase cu armata sau cu teroristii, mi-e egal. E foarte important sa ii dam in freza unui ministru care isi exteriorizeaza fantasmele erotice in documente oficiale ale ministerului pe care il reprezinta, la fel cum merita sa-i dam in bot cand il desaleaza pe un biet primar intr-un joc popular precum Zarzarica Zarzarea.

Demn de toata atentia noastra este si spectacolul Madonnei, dar mai ales ce baga pe sub nas, ce scoate pe gura, de cate ori faci pipi si ce consistenta au excrementele vedetei.
Toate acestea precum si multe alte lucruri care ne atrag atentia sunt extrem de importante pentru individul care vrea sa fie bine informat.

Atat? Nu il influenteaza deloc? Ii ating in vreun fel nivelul de trai? Ii este afectata capacitatea de supravietuire a omului de rand?
Nu...dar se amuza copios, se distreaza pe cinste.

Pai atunci...iarasi ma gandesc ca ne meritam soarta, caci orice are legatura cu imprumutul de la FMI ne afecteaza deja si ne va durea de vom face pe noi. Poate atunci vom mirosi cat de imputita ne este conditia si ne scoatem nasul din excrementele altora. Si cine stie, poate, asa scarbiti, vom mai avea taria sa luam atitudine.

Asta a fost atunci...iar acum, altfel stau lucrurile:

Băsescu: Discut cu FMI posibilitatea ca cea de a doua tranşă din împrumut să meargă la buget

FMI ia în calcul finanţarea deficitului bugetar al României din a doua tranşă a împrumutului

V.Blaga: A doua tranşă de la FMI, către salarii si pensii

Romania este un stat manelizat!

Daca spun ca ma doare-n fund de ea, de tara mea, mi-ar sari in cap toti taranii, desi ei se poarta in conformitate cu afirmatia mea.

Chiar poti sa faci ce vrei, cand vrei in tara asta...caci nu-i asa Romania este o tara manelizata.
Pentru afaceri ilicite, murdare, adica de tot rahatul, exista precedent; macar daca s-ar face si de acum inainte prin intermediari, persoane care nu ar starni nici o suspiciune. In cel mai rau caz ar putii de la o posta, si atat.

Sa ai tupeul sa te ... "asta in jurul casei" este frustrant, impardonabil si e de condamnat. Nu de justitie ci de valori, de bun simt si de ratiune.

In tot acest timp, de sub apartamentul meu urla un Guta, iar de deasupra ma coplesesc ritmurile populare. E week-end, miroase a mici si ragaieli. Romania traieste, romanii fac ce e mai important: pun de-un bairam numa ca acum se zice party. De bunul mers al tuturor se ocupa altii, fie ce-o fi, numai sa nu fie mai rau ca acum. Oftam intre un cuplu de beri, ranjim fasolea si intr-un blank manelistic spargem tacerea cu gravitate: "Mergem inainte, ca inainte era mai bine!"

Elena Basescu va face puscarie?

Eba, in sfarsitul razboi pentru europarlamentare, a implicat haina militara in actiuni politice, intr-un miting electoral, la Cluj.

Elena Basescu a defilat cu manecile hainei militaresti suflecate, cu vestonul militar innodat sic, dezgolindu-si buricul, cu pantaloni si bocanci identici cu cei in care militarii romani au jurat sa-si verse sangele pentru patrie.

Conform art. 241 din Codul Penal „purtarea, fara drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.”, insa Elena Basescu, ca intr-o sceneta a absurdului, astazi este europarlamentar.

Purtatorul de cuvant al M.Ap.N. A declarat ca „uniforma arata la fel cu cea purtata de militarii romani in teatrele de operatiuni din Irak si Afganistan. Ecusoanele de pe piept, cele cu RO. ARMY sunt ale Armatei Romane. Portul militar este legal doar pentru militarii activi sau pentru cei trecuti in rezerva, dar atunci numai cu specificatia expresa a ministrului dar si aceasta numai pentru anumite activitati ”. Pe de alta parte, intr-o declaratie telefonica, data in direct la postul Antena3, acelasi purtator de cuvant al M.Ap.N. a declarat ca „gestul Ebei nu reprezinta o infractiune”.

Este firesc, deoarece in fruntea Ministerului Apararii este un „membru” al pedeleului.
Cat timp mai este in fruntea M.Ap.N.-ului acelasi „membru”, de ce naiba nu imbracam in uniforme militare toti pedelistii, toti nebunii, toti tampitii si toti cretinoizii?

Justitia e prea oarba pentru a vedea bataia de joc a fiicei presedintelui, iar romanii cei mai redusi au condamnat-o la 5 ani in surghiunul Bruxelului.
Noi, ceilalti, ne meritam soarta!

EBA si-a schimbat masina! Din nou?

De ce ar fi asta masina Ebei? Deoarece, in marea ei nimicnicie, cand si-a anuntat insemnul electoral EBA, cu toate ca brandul fusese luat atat in tara (Brandul EBA apartinea deja unei firme private, EBA Design, care produce mobilier unicat, pe comanda. Firma detine atat adresa www.eba.ro, cat si domeniul de mail@eba.ro ) cat si in afara tarii (Exclusive Buyer's Agent, o companie implicata in tranzactii imobiliare, care detine site-ul http://www.eba.com/), a adaugat "e si numarul meu de la masina!". Faptul ca Elena Basescu credea ca "toata lumea din oras" o cunoaste dupa numarul de la masina este o inca o dovada de nimicnicie, caci nu-i asa, cat de cretin trebuie sa fii incat sa crezi ca lumea se invarte in jurul masinii tale?
Prin urmare, daca pana acum tovarasa Elena Basescu avea un harb de masina, o Dacie carosata, odata cu statutul si-a tras masina noua. Saraca o fi uitat in ce an s-a nascut sau vrea sa para mai in varsta, ca si cand ne-ar putea pacali ca e mai inteleapta. Fie vorba intre noi, nu e de mirare ca doar nici tatal sau, ditamai prezidentu, nu a stiut cati ani are progenitura lui: „Am văzut abordări de genul tatăl ei e vinovat, de ce nu o opreşte. Măi oameni buni femeia asta are 28-29 de ani. [...] ” a declarat mascariciul prin martie.

La cat o duce capul nu m-as mira sa ca urmatoarea achizitie a Ebei sa fie un tractor. Sau un ifron.

Monica Iacob-Ridzi a demisionat. Boc ne baga pe gat o alta Placinta, pedelista!

Ridzi si-a dat demisia, sa ii fie de bine, dar cu banii cu ramane? EU m-am saturat de tactica asta vin-dau-tunul-fura-banii-si-apoi-pleaca! Nu ma interesa daca ramanea ministru tovarasa Ridzi la fel cum nu ma incalzeste nici demisia ei. Important ar fi ca cei care se fac responsabili de cheltuirea banilor sa plateasca.

Daca Monica Iacob Ridzi pleaca cu coada intre picioare ar fi bine sa i se blocheze conturile si sa i se puna sechestru pe bunurile ei si pe cele ale familiei, pana la gradul al cincilea de rudenie. Daca nu se gaseste alt vinovat, sa i se impute ei cheltuielile bermudice. Tot astfel sa se procedeze cu oricare membru al guvernului...

Din pacate nu va fi precum as vrea; Boc ne-o baga pe gat pe Sorina Luminita Placinta, probabil o alta tuta in cardasie cu Eba, alias Elena Basescu, ori cu clanul pedelist. Ei sa fie sanatosi ca de noi ne purtam singuri de grija!

Eba, alias Elena Basescu, si-a luat masina noua!

Cu to(n)tii stim ca Eba, alias Elena Basescu, a primit carnetelul de parlamentar(easa) european. Banuiesc ca atat de mare i-a fost bucuria incat si-a tras masina noua: o Dacia carosata, si fireste ca a inmatriculat-o SB 04 – EBA ca sa imi faca mie in ciuda.

E limpede de ce a ales acest model: pentru a dosii in carosata toata prostia din capul ei cu care isi va oripila colegii in P.E. Macar daca ar fi luat pe locul din dreapta, al mortului, nitica prostie din tara asta a noastra.

Cu siguranta ca Eba a noastra e bine intentionata si va vrea sa faca o treaba mare, acolo, in Parlamentul European. Prin urmare, daca vom simti un iz pestilential dinspre Strasbourg vom sti ca a vorbit Eba.

Daca ceea ce va face va fi pe masura incompetentei, prostiei si habar-n-am-ismului cu care ne-a incantat pana in prezent, astfel si doar astfel se va ridica la nivelul cretinoid al tatalui ei.

Ma gandesc sa ii scriu un mail, asa ca lui Mos Craciun, prin care sa o asigur de toata consideratiunea, sustinerea si respectul de care (nu) sunt capabil. Nu in ultimul rand o felicit ca si-a tras masina noua, autohtona, probabil ca sa (nu) uite de unde a plecat...

Basescu, Ilie Sarbu si romanii – niste prosti Doamne! Prosti toti!

Nu stiu cum sa numesc asemenea atitudini: lasitate, lipsa de raspundere sau recunoastere a incapacitatii... ce stiu este ca pe zi ce trece ne/imi este sfidata inteligenta, fara scrupule.

Basescu ne-a surprins astazi cu declaratia ca se va retrage din politica daca rata somajului va atinge/depasi doua cifre; la randul lui, Ilie Sarbu, ministrul muncitorimii declara ca daca Basescu isi da demisia si-o va da si el.

Acum vin eu si declar ca daca Sarbu isi da demisia daca isi da demisia Basescu, doar daca se va intampla asta imi voi da si eu demisia din functia de...gigel, voi demisiona din functia de „cetatean” al acestei tari careia ii doresc sa o manance Gaia. Asta le doresc si celor care nu doresc sa spele putina.

Avertisment gigelistic – ziua barbatului!

Doar prietenii stiu de ce era nevoie de o zi speciala a barbatului. Eu nu voi incerca sa conving pe nimeni de asta si nici nu voi milita pentru o zi libera.

Premisele care stau la baza initiativei/campaniei maimutaristice (cretinoide si ingrate) sunt: „fiecare barbat conteaza” si „fiecare vot este un pas inainte”! Spre ce? Ca sa nu zic sa moara ala care-a spus-o primul...

Ma rog, prin fotografiile pe care le atasez nu fac decat sa imi exprim dreptul de veto vizavi de acest demers pur mercantil care imi repugna pana-n...autocenzura.


Oare acest fenomen social merita substituit prin tehnici persuasive, anulat prin puterea ratiunii sau promovat in continuare?

(...) ridic o statuie (...)

„Intr-un oras, oamenii erau asa de buni ca fiecare avea cel putin o statuie.
In marea lor bunatate isi ridicau unii altora, vecin la vecin, ruda la ruda, prieten la prieten, statui, care de care mai impunatoare! Eu...ma grabesc. Sa nu spuneti nimanui: ma duc sa-mi ridic o statuie din partea voastra!” - Ada Milea.

Citeam pe ce merita ca „oamenii sunt invidiosi din fire, romanii, din educatie” si ca „proverbul – sa moara capra vecinului – e ridicat la rang de arta la noi in tara”.

De ce am fi mai buni? Plecand de la premisa ca e mai lesne sa faci rau decat bine, luand in considerare faptul ca mediocritatea are avatare precum barfa, invidia, facerea de rau si altele asemenea, si toate acestea pe fondul crizelor...de ce am fi mai buni?

Am ratat...un bullshit!

As indrazni sa spun ca Earth Day e un bullshit populist dar nu am la indemana argumentele cu care sa sustin afirmatia. Ce pot afirma cu certitudine este faptul ca nu sunt impotriva Zilei Pamantului, dar nici „pentru”. Independent de atitudinea mea Ziua Pamantului a trecut si eu am ratat-o, uitand de ea.

Ziua Pamantului nu are nevoie de o zi anume, speciala. Ar trebui sa fie in fiecare zi. Ar trebui sa fim constienti permanent ca o viata fara poluare inseamna o viata sanatoasa. Avem nevoie de organizatii si zile dedicate pentru a rationa?

Chiar este un bullshit Ziua Pamantului in raport cu ceea ce am putea face in fiecare zi pentru a polua mai putin.

De ce as face-o? De ce as polua mai putin? Ar conta?

Ma indoiesc ca actiunea rezumata la o zi, o ora, ar avea vreo relevanta reala in raport cu atitudinea perpetua, moralizatoare, care i-ar indemna pe ceilalti sa urmeze exemplu...fara tam-tam, fara banere si reclama, fara organizatii insipide si zile dedicate.

Luptand impotriva ipocriziei si snobismului salvam nu numai pamantul ci si constiintele!

Semnati petitia? Tara geme de prosti!

Petitiile, de regula, merita privite cu o doza mare de scepticism. De cele mai mult ori ele revarsa cu desavarsit aplomb frustrari indelung refulate in constiinta sociala. Ca e bine sau e rau habar n-am, cert e ca sunt astfel defulate.

Cea din urma, cea mai hilar - odioasa petitie pe care am citit-o m-a determinat sa afirm ca tara geme de prosti.

Nu am semnat-o deoarece in acceptiunea semnatarilor, bau-bau-ul care duce tara de rapa e nimeni altul decat FMI-ul. Ideile cretinoide care stau la baza petitiei sunt materializate prin certitudinea unui idiot ca „suntem terminati ca natie” daca....
Vine apoi cu solutia, in urma unei revelatii private probabil, de altfel mai cretinoida decat insasi natura-i umana: „Singura sansa pentru a iesi cu bine din aceasta criza este sa facem economii si sa muncim mai mult”.
Pana aici, imbecilitatea Sa ne vede ca pe niste „terminati”, putori, indolenti in toata regula. Tot imbecilitatea Sa incearca sa ne disculpe aruncand toata vina pe seama hoti-guvernantilor, calificandu-ne drept naivi batuti in cap aflati in dilema, la limita suportabilului. Inclin sa cred ca, calificativul atribuit este un fel de cusur-virtute, caci altfel nu il inteleg.

Revelatiile dobitoc-stimabilului se inlantuie sau dezlantuie, naiba stie, caci l-am pierdut: „Singura solutie este ca puterea din Romania sa revina tinerilor si ei sa isi construiasca viitorul asa cum cred de cuviinta”. Carevasazica prima „singura sansa/solutie” e cea din urma. Pai nu era singura? Ma rog...

Cat despre veleitatile tinerilor, sper ca nu se referea la categoria celor care nu stiu pe ce lume traiesc, a celor care fiindca nu stiu sa se lege la sireturi poarta mocasini cu fermoar, ori a celor pentru care condusul se refera la "blana" si oprirea in copac sub forma de armonica (am amintit doar trei categorii din care banuiesc ca face parte mitocan-petitiatorul).

Pe masura ce am terminat de citit mi-am intarit convingerea ca initiatorul petitiei este, fara indoiala, unul dintre cei care se face vinovat de situatia lamentabila a tuturor. De altfel, tuturor celor care au semnat petitia le plang de mila.

Nu contest faptul ca imprumutul de la FMI ne va ingreuna traiul, insa in urma unei analize - nu a unei revelatii – a ratiunilor semnatarilor care au comentat petitia, sunt indreptatit sa trag singura concluzie pertinenta: denota abjectii crase.
Singurul NU pe care trebuie sa il spunem este cel impotriva prostiei! Ma rog, ar mai fi cate unul impotriva cretinismului, dobitoceniei...

Petitiile reprezinta forul, dreptul de veto, vocea natiunii prin care cetatenii trag de maneca, impropriu si inutil fireste, guvernantii.

Datorita tontonelilor (tontonei sau tontoneli) initiatori de astfel de petitii si a semnatarilor care bat campii, valoarea tuturor petitiilor devine nula.

Neologismul erei basesciene!

Dintotdeauna am asociat neologismele cu formarea cuvintelor care definesc notiuni, concepte, valori noi. De pilda ma straduiesc din rasputeri sa ma exprim „gigelistic”, si fie vorba intre noi habar n-am ce inseamna asta, dar timpul este ingaduitor si cu mine.

Cum ii placea lui Pruteanu, etimologic vorbind, neologismul este cuvantul nou aparut intr-o limba. Cine crede ca romanul s-a nascut poet este un tampit. Nu o spun eu ci este o constatare nationala: romanul se pricepe la toate, asadar printre altele este si poet, avocat, economist si de ce nu lingvist?
Roman fiind, de ce n-as aduce si eu – Gigel - in discutie „succesurile” tovarasei Elena Basescu, doar asa ca sa ma umplu de succese.

Desi in urma cu cateva zile tovarasul Basescu a recunoscut public gafa propriei progenituri, mult-prea-lingvistii Academiei Romane, in urma unor analize de-o sobrietate debordant-caracteristice, au ajuns la pertinenta concluzie ca forma cuvantului „succesuri” este corecta intr-un anumit context de fraza(Realitatea).
Pana una alta, DEX-ul aparut sub egida Academiei Romane contine o singura forma de plural pentru cuvantul succes, si anume succese.

Cusur sau virtute, limba a evoluat si prin greseli care datorita generalizarii au devenit regula unanim acceptata, dispozitie, norma, integrandu-se in lexic. Complacandu-ne in penibilitate, prin repetitia greselii, vom corecta forma inventata indicand-o ca norma.

Valorile, conceptele pe care le promoveaza mitica Elena Basescu sunt indubitabile - prin formarea/inventarea „succesurilor”. Plecand de la premisa ca la inceput a fost cuvantul, succesurile au marcat, probabil, inceputul unei ere noi, basesciene.

Pana acum trebuia sa suportam doar strabism-bestia, acum se da in stamba si frumoasa suferinda de strabism verbal, dar ea nu vrea sa conduca Romania(multumim Doamne ca tinem post) ci vrea sa ne reprezinte. Pai daca-i cum zice, de ce nu contacteaza revistele pentru barbati...

Frica de autoritate vs neprofesionalism

Frica de autoritate
Posted: January 6th, 2009 under video.Tags: pompieri, presaadmin at 6 January 2009 : 9:48 am
-->
M-am tot intrebat de ce majoritatea jurnalistilor locali nu scriu de rau sau critic la adresa autoritatilor. Fie el Primarie, Prefectura, dar mai ales Politie, Jandarmerie sau Pompieri. De ce le e frica?
Ieri in Sibiu, in plin centru, a fost un incendiu. Tragic. Cineva si-a pierdut casa. Putea si foarte tragic, pentru ca zona este predispusa pentru intinderea rapida a unui incendiu de la o casa la alta. Ziarele au laudat interventia ultra-rapida a pompierilor. Dar … pe youtube a aparut un film care critica si arata slaba coordonare a pompierilor. Tergivesarile, lipsa de eficienta in abordarea incendiului. Priviti mai jos….

Ca urmare, consider ca este de-a dreptul simplu, reconfortant dar penibil sa simplificam o actiune la valoarea absoluta a opticii personale sau de masa.
In alta ordine de idei, probabil presa locala e privata de ceea ce foloseste o anumita parte a mass mediei(adica...balls) care se intersecteaza uneori cu ceea ce denota jurnalismul, in genere. In virtutea acestei idei, jurnalistii locali nu se impun prin trasaturi distincte in frontul celor care detin aceiasi titulatura datorita unei diplome universitare. Iata de ce o parte a presei locale descrie apreciativ actiunea pompierilor la stingerea incendiului de pe Balcescu, adica altfel decat vociferarile neatestate ale opiniei publice; fireste, in timp ce se omite intentionat, tot de catre media locala, afacerea prin care a crescut mansarda pe acea cladire cu valoare de monument istoric, sau combinarea materialelor de constructie folosite(ma refer la izolatie). Dar stim de unde se impute pestele.
Vociferarile privind taraganeala si presupusa eficienta minora in abordarea incendiului sunt alarmante, dar in alt sens. Consider ingrijoratoare, chiar de neacceptat, ignoranta procedurii de actionare in vederea stingerii unui incendiu, care ar trebui sa faca parte din bagajul de cunoastere al fiecarui individ. Nu mai vorbim de complexitatea normelor de stingere a incendiilor ppe care le aplica specialistii ISU, care nu presupun (nici pe departe) stropirea focului pana se stinge.

Tovarase Johannis, cine e obraznic?

„Ceea ce nu au reusit comunistii sa darame in 50 de ani, ati facut-o dumneavoastra in cateva minute!”, spuse o tanara arhitect, preocupata de soarta Sibiului.

Acestea au fost cuvintele care au incheiat sedinta consiliului local de astazi. Ultima, cum imi place mie sa zic, fara substrat fatidic.

De fiecare data cand particip la o sedinta a consiliului local imi pare rau ca dreptul de vot se dobandeste odata cu implinirea varstei de 18 ani. Doare sa vad ca indolenta con-citadinilor, manifestata intr-un fel sau altul la alegeri, se intoarce impotriva noastra, a tuturor.

Oricine e catusi de putin interesat de soarta Sibiului cunoaste modul in care s-au desfasurat pana in prezent sedintele Consiliului Local. Primarul propune proiecte avand in vedere propriul interes, sau si le insuseste pe cele care reprezinta interes pentru unul sau mai multi consilieri. Toata lumea e multumita. Multumit este si norodul caruia i se scoate ochii cu un cuplu de proiecte de umplutura. In fond, cui ii pasa ce se intampla in aceste sedinte atat timp cat se fac fantani arteziene. Se vede ceva in urma lui. Ce nu se vede ramane intre peretii salii de consiliu.

Daca ar exista transparenta aceste sedinte ar fi inregistrate pentru a fi vizionate de oricine e interesat. Dar cine ar vrea sa vada niste maimute care imita intocmai veleitatile tovarasului herr? Cine ar vrea sa-l vada pe insusi herr care reproduce scene de comedie ieftina, afisandu-si dispretul vadit fata de orice oponent? Nu stiu cine, dar atat timp cat statul este condus de un mascarici, orice circar, indiferent de etnie, poate face pe dictatorul la el in stadt.

(ma uit pe geam si vad un distins tanar cum scrie pe carosata unui camion super prafuit: „Elodia e aici!”, si semneaza: Fane.)

Ho tii! Jos ma fia! Jos Ta ri cea nu!

STATUL ROMAN VS COMISARIATUL PENTRU SOCIETATEA CIVILA!

Parca totul se invarte in jurul psihologicului. In timp ce benzina cade sub pragul psihologic, euro sare peste pragul psihologic, iar creditele s-au blocat...tot psihologic. Tangential, pana si taxa auto a suferit modificari de natura psiho-logica!

Dis de dimineata, am plecat la alimentara sa cumpar "teitei" si m-am trezit in iuresul con-citadinilor revoltati datorita O.U.G. nr. 208/2mii8. Pana sa ma dezmeticesc am ajuns in parcarea salii Transilvania unde era adunat, deja, cioporul. M-am dat jos si am facut de cateva ori click surprizand liderii turmei imbarcati in „nave de lupta” insemnate cu sloganuri ce au fost mai apoi scandate la adresa guvernului.

Liderul grupului s-a desemnat ad-hoc prin inmanarea unei porta-voce, care, cu ideile bine organizate pe o foaie, a reamintit turmei sa nu se comporte ca niste animale, care ar bloca traficul. A adus la cunostinta ca miscarea de protest este autorizata cu incepere de la orele 11 si se va desfasura pe itinerariul prestabilit de maria sa imparatul, adica primarul; tot la cunostinta a adus faptul ca: „statul roman a fost actionat in judecata de catre Comisariatul pentru Societatea Civila” pentru ilegalitatea de a adopta legea care facea obiectul „insurectiei”, si ca este increzator ca e doar o chestiune de timp pana se va reglementa situatia. Turma, dupa luarea la cunostinta a ideilor expuse, aprobator sau dezaprobator a raspuns in stilul caracteristic, prin scandarea de onomatopee: „Jos Ta-ri-cea-nu!”, „Ho-tii!”, „Aveti grija pe unde calcati, ca veti plati ta-xa!”, „Plea-ca fran-ce-zu`!”, „Jos ma-fia”, dar MAFIA nu a fost acolo...

S-au intocmit liste impotriva ordonantei 208, am semnat si eu, doar nu a durut. Am auzit voci din partea "organelor" care ne-au indemnat sa ne manifestam nemultumirea in spiritul legi; ne-au reamintit traseul bine stabilit si ne-au asigurat ca: „avem tot sprijinul politiei pentru ca manifestarea sa se desfasoare in bune conditii”. Dar turma-i turma. Era atat de revoltata incat nu mai distingea care sunt hotii, si ca sa nu ramana vreunul pe dinafara, turma i-a bagat pe toti in aceiasi oala.

Ma urc in masina cu gandul la "teiteii" mei si cand sa plec ma intreaba unul: „-Pai bine frate, dar tu ce cauti cu Dacia aici?” N-am stiut ce sa-i raspund altceva, dar i-am spus ca eu protestez impotriva scumpirii "teiteilor". Ador cocalarii cu manifestari de idiotenie dobitoceasca! Cine nu-i iubeste?

Traseul s-a respectat intocmai, cu mici demonstratii auto-soferistice demne de a fi nominalizate pentru cocalarul anului. De precizat ca in momentul trecerii coloanei prin fata casei imparatului, pardon primarului, herr ne-a salutat din poarta cu lacrimi in ochi de emotie, aratandu-ne ca i se falfaie...batista. Glumesc! Mai incolo nu stiu ce-a mai fost, si nici nu-mi pasa. Dar mi-am cumparat teitei!

Sunt roman, adica luxos, dar ma tratez!

Subiectul crizei economice a devenit ca un fel de salut. Cu mic, cu mare, toata lumea vorbeste despre aceasta criza mondiala, si mai ales, despre cum crede fiecare ca va fi influentata situatia economica a tarii noastre si propriul nivel de trai. Ca si cand i-ar pasa cuiva, de-adevaratelea, de starea deplorabila a Romaniei.

Am mai spus-o dar imi place sa ma repet, sportul national al romanilor este aruncatul cu privirea peste hotarele tarii. De aici pana la prostul obicei de a invata numai ce este nefolositor e doar un pas. Ar fi bine daca totul s-ar rezuma numai la asta, dar nu. Nu numai ca invatam, parca, numai ce este prost, de prin vecini, dar noi, cu o "acerba perseverenta" ne insusim in mod categoric aceste deprinderi proaste.

Suntem fuduli. Putin spus. Ieri, stand la coada la teitei, trag cu urechea si il aud pe unul spunandu-i amicului sau ca desi castiga cat sa-si cumpere o paine si un iaurt, "a facut economie" mancand seminte si faramituri ca sa isi cumpere un super, mega, extraordinar telefon de lux, care nu face nici seminte, nici paine deci nici faramituri.

Mai tarziu, un amic de-al meu ma intreaba daca nu vreau sa facem o afacere. Nu sunt afacerist din fire dar l-am ascultat; astfel, imi spune ca ma multumesc cu putin desi merit mai mult, alea alea si bla bla-uri, si ca s-a gandit ca mi-ar sta minunat intr-un Renault, al lui, ca si cand Dacia mea mi-ar stirbi look-ul. Si-mi propune sa-i dau lui Dacia mea si el sa-mi de-a Renault-ul lui, cu conditia sa duc leasingul la cap, si capul leasingului il vedeam peste 10 ani. I-am taiat-o!

Tragand cu urechea la unii si ascultandu-i pe altii de o vreme incoace, indreptatit pot concluziona ca suferim de febra luxului. Luxul, nu-i asa, prin definitie este ceva care nu iti face trebuinta, dar pe care trebuie sa il ai, pentru pentru a-ti mentine o asa zisa "aura de raritate sau de exclusivitate". Din punctul meu de vedere, luxul este cel care mentine o distanta semnificativa intre un grup restrans de oameni si marea masa a oamenilor. Astazi, sau pana mai ieri, datorita unei ...democratizari a "elegantei exclusiviste" dar si datorita cresterii puterii de cumparare, foarte multi nechibzuiti au fost sedusi de "fascinatia luxului". Salariile sunt atat de mici incat ar putea fi inscrise pe timbre filatelice. Cu toate acestea, daca ii trebuie cuiva o masina, e musai sa fie scumpa, noua si de marca neaparat, probabil pentru a fi folosita drept carte de vizita de catre cei lipsiti de personalitate sau incredere in sine. In aceiasi ordine de idei, le trebuie un mobil extravagant, de super lux, si ca imaginea sa fie completa, un lant cat mai gros la gat, de aur fireste, cu o cruce agatata drept zgarda, si neaparat de purtat la vedere. Nu conteaza ca masina aia scumpa si de marca e greu de intretinut, ba mai mult ca te tine dator chiar un deceniu, sau ca mobilul ala extravagant, prin complexitatea aplicatiilor, face ditamai costul suplimentar... Nimic nu mai conteaza atunci cand bati din palme tamp si fredonezi acelasi refren:"Le vreau, le vreau, le vreau!", ca si cand ti le-ai fi permis de la prima bataie din palme.

Sunt increzator ca vor exista clipe care sa merite sa fie traite, odata ce vom renunta sa ne insusim numai defectele altora. Si de ce nu, cum spune proverbul, poate vom deveni mai intelepti, si ne vom intinde cat tine plapuma!