In urma cu o saptamana am fost anuntati de niste prieteni din Portugalia ca ne vor onora cu placuta lor prezenta.
Wow...so exciting, ne-am spus, la fix, in plina criza cand - basca - mi-au taiat 25 % din leafa.
Una peste alta ca nu era timp de pierdut am strans cureaua si am mancat doar o data in zi pentru a pune cateva pitule la ciorap cat sa ne ajunga de-o gogoasa in eventualitatea ca ne vom plimba cu ei pe corso si ne vor curge balele pe la vreo terasa.
Zis si facut, au ajuns cu bine si s-au aratat super entuziasmati de beatitudinea orasului de care s-au indragostit la fel de repede cum ne-am indragostit noi unul de celalalt, odinioara. Precum era de asteptat in ultima seara ne-am plimbat pe corso si noroc cu banii de la ciorap. La gogoserie era coada si dupa ultima experienta cu gogosi ne-am cam pierit pofta asa ca ne-am multumit sa servim cina (adica sa bagam ceva la mat...sa inteleaga toti manelistii) pe una din prafuitele terase de pe main street, la Gallery.
Abia am atins cu partea dorsala perna din piele ca s-a proptit langa masa noastra o fecioara imbracata regulamentar cu fusta neagra, de blugi (adica jeans...sa inteleaga toti cocalarii si pitipoancele) si ne-a inghesuit pe o masuta patru meniuri.
Dupa marimea meniurilor ne-am dat seama ca masa ar fi trebuit sa fie cu cel putin 50 de centimetri mai lata dar n-am carcotit nimic de fata cu oaspetii, doar nu era sa le stricam buna impresie despre batranul oras. Nu au trecut decat 30 sau 40 de secunde de cand ne adusese meniurile si ne-am pomenit ca fecioara (imbracata regulamentar cu ceva negreala, un soi de praf intre degetele de la picioare si pe la calcaiele ce depaseau forma unui silap incaltat la repezeala) s-a proponit langa noi.
Ne-a intrebat ce dorim. Imediat am realizat ca e super isteata si ne-am intrecut pe noi insine spunandu-i ca ne dorim pacea mondiala si sa-l vedem pe Basescu facand bungee jumping cu o coarda „pregatita” de noi. Nu stim ce i s-a parut amuzant dar ne-a aratat fasolea de proasta calitate.
Cred ca a excitat-o bancul nostru (facut pe prostia ei) atat de tare incat a inceput sa gesticuleze ca neroada pana a varsat apa minerala pe masa, pe pernuta din piele , dar mai ales pe picioarele noastre. Fara sa zica nimic, descreierata, a zbughit-o de langa noi care ne scuzam in locul ei pana s-a intors cu un brat de servetele galbene. Avem martori: un brat de servetele....galbene! Abia atunci am inceput sa banuim ca toanta s-a prins ce impresie frumoasa au prietenii nostri despre Sibiu si tantaluta, care probabil e printre putinele, care a inteles principiile de promovare a turismului romanesc elaborate de Nuti (adica Udrea...sa inteleaga toti deontologii), s-a hotarat sa le-o schimbe si ne-a luat comanda: patru supe si niste zgarciuri la felul doi si dusa a fost...ca pana a revenit ne-am terminat povestile. Ba chiar am eliminat prin toti porii lichidele ce au scapat de tentaculele varsatoarei de apa minerala, gesticulatoarei aratatoare de fasole ce pune botul la bancuri facute pe seama prostiei pe care o afisa involuntar.
A revenit abia cand a avut ceritudinea, probabil, ca ni s-au lungit gaturile de foame si de la cat i-am urmarit slalomul de gazela, printre mesele mult prea inghesuite, de care se freca cu chestia pe care o considera fund dar arata altfel, ciudat, parol.
Daca vreodata sunteti tristi mergeti sa mancati acolo! Bineinteles mancarea e proasta insa pun ramasag pe inca 25 % din chenzina ca o sa va distrati pe cinste. Ziceam ca a revenit zapacita din Gallery cu supele pe care le-a impartit pe principiul jocului alba-neagra; doua supe semanau la suprafata si pentru a-si da seama care e de perisoare si care e de vacuta a luat o lingura si a facut research in amandoua castroanele (ma intrebam daca nu suntem naibi la un soi de candid camera) Fericita ca a scos-o la capat ne-a mai aratat inca o data fasolea.
In acel moment eram convins ca nu ii voi lasa bacsis pentru servicii ci pentru entertainment. Probabil a ghicit smintita caci in timp ce sorbeam cu pofta ultimele linguri de zama ne-am pomenit cu ea langa masa, ma rog masuta noastra. Venise cu blidele cu zgarciuri, felul doi, si aratandu-ne fasolea din nou s-a scuzat ca a crezut ca am terminat de sorbit si ne-a asigurat de stinghera ei prezenta pana terminam de lins castroanele.
Ei bine, acela a fost punctul culminant in care am inceput sa ne improscam oaspetii in incercarea de a le explica intr-o engleza cu gura pana la urechi plina cu supa si dumicati de pita. Astora nu le venea sa creada si atat ne-am fortat atat de tare sa ii convingem ca nu e vreo farsa ci ca fata e cretina pur si simplu incat mai aveam un pic si ne scapam pe noi, pe ditamai pernitele albe din surogat de piele.
Dupa ce ne-am potolit nitel am intrebat-o pe toanta ce sa facem cu blidele de supa ca sa facem loc celor de la ea din brate. Zapacita atat a asteptat ca sa se scape de ele ca bag seama ca erau cam grele si a stat nitel incordata si cu fasolea belita pana ne-am prapadit noi de ras. Nici una nici doua ne-a pus la fiecare in brate cate un blid si din patru miscari a eliberat masa facandu-ne loc. Inainte sa ne zica pofta si chestii din acelea a precizat ca oricat ne-am chinui nu vor incapea toate blidele pe masa si ca avem de ales: ori mancam pe rand ori riscam sa spargem blidele care costa de doua ori mai mult decat zgarciurile in sine.
Noi, gazdele, ne-am inteles din priviri si am invitat oaspetii sa se lafaie pe masa asigurandu-i ca noi in urma unor experiente cu niste deosebiti japonezi ne-am obisbuit sa manacam dupa obiceiurile lor, cu blidul in mana, cat mai aproape de mestecatoare si ca sa intarim argumentul am simulat ca bagam pe sub nas folsind niste chop-sticks (adica bete pt mancat...pt necizelati).
Pentru ca m-am lungit cu povestea cam cat s-a lungit...aia, pseudo-chelnarita, peste masa incat mi-a lipit de cateva ori sanul ei drept de obrazul meu stang, o chestie mai transpirata ca alta....bleax, trec direct la nota. Fiind cu spatele spre main street si fata spre usa in care se proptea belitoarea de fasole nu mi-a fost greu sa ii surprind privirea vrajitoarei si politicos am fluturat mana ca si cand as fi scris ceva (adica semnul conventional pentru: Fa nota tuta naibi!).
Netam nesam alienata vine intr-un suflet cu un pix si o foaie de hartie! Stupoareee! Si iar ne-am pus pe ras, ca tampitii, si ea ne intrecea caci vazandu-ne considera probabil ca suntem de-ai ei. Mega distrati, abuzand de naivitatea nefericitei am lasat-o sa auda ca vrem sa o intindem fara sa platim...siiii pana aici ne-a fost, ca ne-a pierit toata pofta. Netoata a scos de undeva mobilul dar habar n-am de unde ca n-avea buzunare, am vazut-o formand...si sunandu-i telefonul colegei care ii tinea locul in usa, la fel de proptita.
Colega, uimita cand a vazut probabil apelul de la zapacita care era la nici sase metri de ea...a raspuns totusi, la care:
- "Fata, du-te tu si fa totalul la astia ca eu stau langa ei ca i-am auzit vorbit in inglis ca vor sa se tireze fara sa achite nota!"
Ei bine dragii mei, la ora aceea terasa a fost plina. Yap! Precum afurisita s-a folosit si de tonurile joase si de cele inalte simteam ochii celor de la celelalte mese cum ne cercetau din cap pana in picioare. Am auzit doar cateva remarci la adresa noastra: „ntz...ntz...ntz...ce oameni!”, „nu le e rusiiineee!”, etc.
Oaspetii nostri zambeau tamp, neintelegand o boaba...neintelegand situatia! Noi ne-am scuzat ca suntem albi la fata probabil incercati de vreo indigestie.
Zapacita a stat proptita langa noi precum o statuie antica pana i-am achitat ultimul leut, fara tips.
Dezamagita, ne-a aruncat o privire demna plina de dispret fara sa ne mai arate fasolea de ramas bun insa am auzit-o scapand printre...sa le zicem buze: „Fir-ati ai dracu`de ingleji!”
Atunci cand auziti ca urmeaza ca cineva sa isi serbeze ziua primul gand care va trece prin minte este acela de a felicita sarbatoritul, asadar primesc cu draga inima toate urarile de LA MULTI ANI!
+se+casatoreste+sibiu.jpg)
Postări
