Mass-media...purtatorul de cuvant al Ministerului Apararii!

8 comentarii
Armata mass-media anunta disparita zeciilor de arme din sleahta M.Ap.

De cele mai multe ori sunt indignat atunci cand iau act de pateticele distorsiuni ale mass-mediei.

Aflu astazi din gura presei ca un sigiliu al unei incinte din comuna ilfoveană Ciorogârla a fost descoperit rupt, miercuri, în respectiva locaţie fiind depozitate şi arme. Tot asa suna si declaratia oficiala a purtatorului de cuvant al Ministerului Apararii pentru agentia Mediafax.

Vizavi de acest subiect am cautat pe google reactiile mass-mediei. Stupoare! Mass-media in incercariile ei carcotase se pare ca s-a izbit, fara drept de apel, de zidul ne-scurgerilor de informatii din partea ministerului vizat. Si pentru ca meseria de jurnalist presupune sa intri pe geam cand esti dat afara pe usa, jurnalistii lui peste au dat buzna pe ferestre fictive, plasmuind scenarii puse in carca surselor de tip elodiene. Ca daca in jurul Cotrocenilor ori al palatului Victoria merge figura, poate-poate devine regula generala. De documentare nu mai vorbesc, deoarece deadtimeul nu permite. Asadar, adio acuratete, adio etica si morala, adio deontologie, adio profesionalism.
Avem breaking news:
Mediafax.ro nu stie ca de multa vreme Ministerul Apararii nu mai este Ministerul Apararii Nationale, dar ne informeaza ca au disparut cateva zeci de arme din depozitul de la Ciorogarla.

Apoi, din lipsa de surse oficiale pune in carca Protv-ului data ultimei verificari a depozitului. Dau search pe protv.ro si in loc de o stire care sa confirme trimiterea aflu ca Michael Jackson e dat din nou in judecata, ca noua vedeta la Promotor e Columbeanca si alte can-can-uri.

De pe antena3.ro aflu ca ei nu au aflat ca paza obiectivelor militare nu se mai executa cu soldati. Wake up guys...de doi ani surogatul soldatului este sgv-istul. Oricum, specialistii in stiri ai antenei3 sunt siguri ca depozitul a fost pradat de hoti. Eu spun ca de teroristi, de membrii crimei organizate si de membrii agenturilor straine. Cine-i mai tare?

In tot acest timp pozitia oficiala a M.Ap. prin purtatorul de cuvant este in continuare ferma. Costi Spânu, a declarat că ancheta în cazul depozitului de arme din comuna Ciorogârla al cărui sigiliu a fost găsit rupt este în desfăşurare, din comisia de anchetă făcând parte reprezentanţi ai Ministerului Apărării, Ministerului de Interne şi procurori militari si nu a precizat dacă s-a constatat că lipsesc arme, spunând doar că ancheta şi inclusiv inventarul bunurilor din depozitul respectiv implică mai multe etape.

Enervata, media intelege altceva. Ziare.com citeaza sursa ziare.com si titreaza ca infractorii, dupa efectuarea jafului, au pus lacatele la loc pentru a nu starni banuieli. Pai cu sigiliul ce-au facut? De ce nu au pus si sigiliul daca au fost atat de smecheri. Nici ei nu stiu, dar ne informeaza ca au disparut cca 50 de arme. In schimb, data ultimelei verificari a depozitului o pun in gura surselor din politie citate de newsin.ro. Sunt penibili.

Ma duc pe newsin.ro si sunt oripilat: ei sunt de parere canu unul, ci mai multe sigilii au fost rupte. De surse din politie nici pomeneala.

In asteptarea confirmarii stirilor ma duce gandul la legea 298/2008.

Experiment: Romania. Cobai: romanii. Concluzii: efectul strabismului ori al astigmatismului.

6 comentarii
Cea mai mare defavoare care ne este servita drept ideologie democratica este acea ca avem "privilegiul" sa ne alegem - prin vot democratic - diletantul, pardon, presedintele statului. Nici o lege, ordonanta sau hotarare nu determina nivelul de baza pe care trebuie sa il aiba veleitarii care acced la cea mai inalta functie publica.

Ca urmare, orice clovn ori mascarici are dreptul sa fie presedinte. Nu stiu cate state de drept, dar mai ales democratice si-au ales drept carmuitor o persoana care are o infirmitate, de natura fizica sau psihica. Noi insa, am gasit oportun sa fim reprezentati de o persoana cu strabism care guverneaza, in loc sa conduca, ca si cand ar suferi de astigmatism. Caci astigmatismul presupune faptul de a vedea deformat ori de a confunda lucrurile.


In virtutea acestei constatari gasesc explicabil de ce presedintele-premier confunda tara cu propriul laborator, iar pe cetatenii Romaniei ii confunda cu niste cobai, atunci cand declara: „nu voi reacţiona negativ dacă Guvernul ar ajunge la o înţelegere cu sindicatele ca pentru şase luni, să vedem ce se întâmplă, cum funcţionează economia, să se îngheţe toate salariile şi pensiile, şase luni.”
Care va sa zica domnia sa nu stie sigur daca aceasta masura este benefica pentru tara, dar este dispus sa riste ca si cand ar fi vorba de barbut sau alba-neagra. Asta in conditiile in care este inconjurat de o sleahta de consilieri presidentiali. Nu inteleg de ce nu solicita ajutorul singurului consilier din partea caruia poate primi cea mai de seama asistenta: consilierul psihologic.


Categoric strabismul si astigmatismul sunt de vina si e recomandabil sa aiba in vedere aceste cauze deoarece starea de sanatate a ochilor depinde de starea mintii si a intregului organism. Odata tratata si vindecata afectiunea ce este recomandabil sa o aiba in vedere, poate va revenii sa declare ca este mai eficient pentru binele natiunii sa inghete preturile alimentelor de baza, ori ca este imperativ sa inghete costurile consumului de intretinere.

Interviu cu mine insumi.

7 comentarii
Interviu cu mine insumi.



Ma intreb: de ce mi-am facut blog?

Imi raspund: in doua cuvinte, deoarece mi-a fost teama ca as putea uita de unde mi se trag frustrarile; as spune ca astfel imi arhivez sursele frustrarilor.
Probabil si din exhibitionism.

Ma intreb: de ce citesc alte bloguri?

Imi raspund: adevarul este ca am prea mult timp liber; din acest motiv fac, uneori, mai multe lucruri deodata, nemultumit ca ziua are doar 24 de ore. Dar nu o sa spun adevarul.
Imi place sa citesc expozeuri inteligibile care nu se inscriu in categoria adevarului absolut, personal sau de turma, fie ea chiar blogosferica.
Nu pot suferi nicio forma de mercantilism asociat sau disociat precum nu pot suferi tendintele globalizarii. Dar imi place sa bat campii si sa citesc multe bloguri in pofida presei scrise, uneori. De asemenea imi place sa comentez, dar nu comentez pentru a-mi exhiba frustrarile.
A-ti exhiba frustrarile, a-ti expune aberatiile dincolo de mediul personal e ca si cand ceri unui necunoscut o batista pentru a-ti sufla nasul cand esti gripat. E neplacut. In cazul injuriilor e ca si cand ai sinuzita si implicit puroi.

Ma intreb: de ce place, in general, sa se comenteze pe bloguri?

Imi raspund: observ ca fiecare are ratiuni personale in legatura cu comentarile pe bloguri - incep sa ma simt ca si cand as fi specialist in bloguri. Ha ha hi!
Probabil ca si blogosfera tinde sa acapareze cat mai mult din viata reala. Precum in viata reala, de cele mai multe ori e mai bine sa te gandesti de doua ori inainte de a actiona. De pilda, neavand la baza pregatire economica sau politica, mi-e tare greu dar ma abtin cand se vorbeste despre elaborarea bugetului de stat. E mai bine sa asculti in asemenea cazuri. Sunt instruit intr-un domeniu, doua, fie trei insa sunt neinstruit in mai multe domenii. Uneori ma trezesc vorbind...aflandu-ma in treaba, dar asta este tipic tuturor. Probabil vanitatea e de vina.

Ma intreb: de ce ar citi cineva G i g e l i t a t e a?

Imi raspund: categoric dintr-o suma de motive subiective – daca le-as insira –
Cert este ca pentru mine este un exercitiu constructiv dar si placut. Incerc ca exhibitiile mele sa fie cat mai logice, cat mai obiective; imi place sa-mi pun la indoiala propriile rationamente, sa le echilibrez, sa le supun testului bunului simt, digerabilitatii si tolerabilitatii. Cel putin...incerc.
Oricine poate sa incerce. Se spune ca nu e greu a se renunta la faptul de a avea o parere mai buna (decat e cazul) despre propria persoana. Probabil de acolo ni se trag afirmatiile cu caracter de adevar universal si absolut ori emiterea afirmatiilor cu caracter de sentinta definitiva. Tot aia e. Uneori este foarte posibil sa fie gresit ceea ce credem noi ca este bine. De fapt, daca doi oameni au pareri diferite nu inseamna ca unul are neaparat dreptate.
Asa imi place sa cred, dar poate ma insel.
Tot ca certitudine accept si faptul ca daca nici macar nu as fi incercat, toate frustrarile ar fi fost de carton, exhibitiile ar fi avut iz de vanitate groteasca, si s-ar fi impreunat de minune cu alte grafomanii ori „diletantisme”.

Iubiti-va pe tunuri II, adica reloaded

0 comentarii
Intr-o lume plina de pasiune, poate fictiv teatrala, exista teama de platitudine. Cu toate acestea, ne inventam eroii din lipsa actelor de eroism, insa niciodata pentru a-i ucide mai apoi!

Intr-o lume in care dragostea se vinde la colt de strada gatita cu rupturi alese si izuri de penurie, parca nimic nu o mai poate salva. De altfel, in van indemnurile, rugamintile, conjurarile iluzorii ale poetului pentru salvarea sentimentului manjit. Din toate nu vor ramane decat cuvintele. Nu autorul, nu poezia.


Tinerii pot ingropa in sufletele lor - ori poetul, ori cuvintele. Au de ales. Si-n timp ce unul va fi mancat de viermi, uitat, celelalte vor trai vesnic. Ele vor indemna generatiile neinitiate sa conduca nobilul sentiment catre un erotism absolut.

Psihologic: Pi

1 comentarii
Sa vorbim despre – Pi – sau despre ce face diferenta dintre un film grozav si un film exceptional. Oricat m-as invarti tot la bani as ajunge. Parerea mea este ca, cu cat un film are un buget mai mic, cu atat mai mult trebuie sa se inscrie in seria filmelor exceptionale pentru a ramane in memoria cinematografiei.

Pi este un film cu un buget de saizeci de mii de dolari, dar este un film exceptional, datorita lui Darren Aronofsky. Scenarist, regizor si producator Pi este primul din seria filmelor sale de mare succes: Requiem for a dream, The Fountain si The Wrestler.

Despre Pi s-au spus multe, cum ca ar fi un film filozofic, un film cult, un film greu digerabil, un film fantastic – si la propriu si la figurat, un film psihologic, insa la unison i-a fost acordata aceiasi nota: nota maxima.

Pentru mine este un film exceptional cu o muzica execrabila, in care toata actiunea se invarte in jurul unui numar. Plecand de la constanta pi, personajul principal – un matematician genial, dar schizofrenic – crede ca orice din natura poate fi inteles cu ajutorul numerelor, si incearca sa gaseasca „paternul predictibil”, care si-ar gasi utilitate in procese ale cunoasterii, ca de pilda: religie, bursa, etc.

Legea 298/2008 - legea big-brother - legea securitatii

3 comentarii
Legea 298/2008 este justificata. Nu este justificat sa se abuzeze de aceasta lege. Dar asta e altceva.

Sunt indreptatit sa am certitudinea ca ne-a buimacit peste masura toata tura-vura prezentului. Ca e de vina criza crizelor sau efectul singurei crize demne de luat in seama nu ne scuza sa ne crizam din orice motiv.


Acum, gratie faptului ca mai pastram in cugete, simtiri ori in constiinta reminiscente totalitariste am invatat sa ne opunem cand vine vorba de amenintarea vreunei libertati individuale. Asta nu e bine.

Suntem o turma, ne comportam ca o turma dar avem pretentia ca avem personalitati distincte. Asta chiar nu e bine.

Ne-a fost servita legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, si ni s-a bagat pe gat ideea ca asta ne atinge viata privata. Apoi s-a intarit ideea invocand vadita neconstitutionalitate, ori asociind legea cu ex-practicile structurilor de securitate.

De cele mai multe ori sunt tentat sa inghit si eu galusti, dar inainte le adulmec. Acum, mai mult decat din curiozitate am citit controversata lege 298 din 2008. Ca urmare, consider ca legea este buna ca de altfel oricare alta lege care este elaborata minutios.
Conform legii 298/2008, nu este in interesul sigurantei nationale de cate ori ne exprimam iubirea, ura sau frustrarile prin intermediul serviciilor de cominicatii electronice. Aceasta lege vine in sprijinul combaterii criminalităţii organizate; previne şi combate terorismul, precum şi infracţiunile contra siguranţei statului. Mie imi este clar.

Plecand de la zicala: „hotii striga hotii!” ma duc cu gandul la baza manipularii, dar vreau sa ma refer la manipularea maselor. Noi nu strigam hotii, ca nu ne sade-n fire si nici macar nu-i recunoastem. Dar ei, hotii, sub pretextul ca raul este in detrimentul nostru spera sa scape ei insisi de legalitatea urmaririi comunicatiilor electronice. Rationamentul este...fascinant de logic: hotii, media, manipulare, comunicare, mase-> conexiuni(nu am rabdarea sa fac eu conexiunile deoarece ma incurca liniaritatea elaborarii. in fond sunt doar un gigel)

Legea 298/2008 chiar este justificata. Nu este justificat sa se abuzeze si de aceasta lege. Dar cine sa justifice intrebuintarea legii, cat timp nu se aplica, ci se utilizeaza.

Psihologic: Eyes wide shut

5 comentarii
Cu ochii larg inchisi – un film cu un buget de 65 de milioane de dolari. Wow!
In regia lui Stanley Kubrick, Eyes wide shut – infatiseaza cel mai artificial duet pe care l-am vazut vreodata facand ceva. In filme, fireste. Protagonistii nefiresti: Cruise si Kidman.

Dincolo de mercantilism, de regretul regizorului stins cu nemultumirea lucrului bine facut si de neinsufletirea performerilor amintiti, filmul e grozav. Grozav de previzibil: un medic hartuit pe rand de doua manechine, fiica unui fost pacient, o prostituata, minora unui magazin de inchiriat costume. Medicul sub egida geloziei conjugale rezista oricarei ispite, mai putin uneia, care-i poate lua totul: echilibrul, respectul de sine, casnicia, ba chiar viata. Grozav!
In seria laudativelor intra si muzica, de la Mozart la Shostakovich pana la Ligeti(ca orice roman valoros, n
ascut in Transilvania, Tarnaveni, mort la Viena).

Deci...

0 comentarii
Deci...

Mi-e atat de dor de un „deci” care sa concluzioneze o argumentare satios elaborata.
La tot pasul aud cate un „deci”; cel mai adesea il aud la inceputul unei expozitiuni.

Deci...

Nema pungi moca! Ete eco punga!

8 comentarii


Mare mi-a fost indignarea sa constat ca nu se mai dau pungi moca in supermarketuri.

Specialiştii în protecţia mediului au ajuns la concluzia că, aruncat în natură, plasticul poate rămâne chiar şi 400 de ani şi de abia după aceea începe să se descompună. Eu nu contest asta si nici nu sunt impotriva vreunui proiect eco, dar cine spune ca plasticul trebuie aruncat in natura?

Daca specialistii in dezastre feroviare ar ajunge la concluzia ca in cazul unei deraieri, ultimul vagon este cel mai avariat, ce vor propune? Ca nici un tren sa nu mai aiba ultimul vagon? Sa nu se mai ataseze ultimul vagon niciunei garnituri?

Daca punga de plastic e asa de periculoasa pentru mediu, de ce se infoliaza bagajul la intrare in supermarket inca in pungi de plastic?

Este categoric constructiv un proiect care vizeaza mentalitatea ecologica, nu unul populist, vadit comercial cu iz de eco. Nu trebuie sa importam ecologisme, ci sa generam mentalitati! In caz contrar nu ne vom depasi conditia „sacosei de carpa”.

Diversiuni...

0 comentarii
Verva expresivitatii o pun pe seama faptului ca nu ma exprim in mod liniar, explicit, ci fac abstractie de conjuncturi ce consider ca sunt bine insusite de orice caracter.

Este anul mascariciului! Ba nu. Este anul mascaradelor! Nici asta. Este anul diversiunilor. Hmm...aproximativ corect. Este anul crizelor. Criza s-a terminat. Sa inceapa criza.

Uneori am impresia ca anul 2mii9 nici nu a inceput, si ca anul 2mii8 nu s-a terminat inca. Parca s-au legat intre ele, anul vechi nevroind sa plece iar anul nou nevroind sa vina. Poate mi se trage asta de la filmele pseudo-psihologice pe care le-am vazut de curand. Sau poate de la festinul festelor ce le-am digerat in „consecutia timpului”(ce fain suna).

Ma intrebam inainte de alegeri, si acum cand ma gandesc la guvernanti ma oripilez de faptul ca am fost si suntem luati drept prosti, dar cat de prosti am putea fi?
E greu sa raspunda cineva fiindca ar fi ca si cand am recunoaste. Insa ei, cunosc imensitatea simplitatii noastre, fara a depune eforturi, deoarece nerozia lasa urme. Asadar, nu suntem damnati, adica ne meritam soarta atat timp cat singuri ne tragem oprobriul oricui.

Noi suntem minunati si ne putem coordona batzul pe aceiasi manea, dar ei ne vad ca pe o masa de flegmatici, desi mai corect ar fi - ca pe o masa de flegme. Uitandu-ma pe unde calc, deunazi, mare mi-a fost repugna sa vad la fiecare cativa pasi cel putin un scuipat. Cate unu mai mare, altul mai mic, deh, dupa capacitatea fiecaruia de a-si capitaliza balele. In virtutea documentarii si prezentarii acestei constatari, as iesi pe geam sa vad daca nu e vreun scuipat si pe aleea din fata blocului, dar ma ingrijoreaza faptul ca ar putea flegma cineva de sus.
Cu toate acestea, nu ma mir de abundenta balelor ori de provenienta lor. Este vadit ca ni se trage de la faptul ca inghitim orice. Asa cum odinioara am invatat sa ne digeram fecalele, ori sa lingem unde am scuipat. Sau cu astea ne-am nascut? Tot astfel, de ce m-as mira ca regurgitam, fara a pricepe, ce ne-a fost bagat pe gat – ba dreapta, ba stanga, in timp ce noi abia distingem care-i mana dreapta si care ne sunt stangaciile. Daca o mana o spala pe cealalta...care pe care?

Psihologic: Stalker - Calauza

2 comentarii

Calauza – STALKER – este considerat un film de referinta al cinematografiei.

Esenta filmului este reprezentata printr-un dialog bogat metafizic in care personajele desi se adreseaza cuiva, incearca sa isi edifice propriile anxietati, constienti de nedesavarsitul propriei fiinte; apoi printr-un simbolism aparent greu de digerat, dar odata patruns, completeaza ideea unitara, ca nu exista motiv de cautare a fericirii indiferent de pret. Paradoxal – fericirea nu trebuie cautata undeva, ci trebuie regasita in noi.

Calauza este ecranizarea romanului „Picnic la marginea drumului” de Arkadi si Boris Strugatki in regia lui Andrei Tarkovsky. Un film exceptional psihologic, in pofida lipsei categorice a oricaror efecte speciale care l-ar fi facut mai accesibil, devalorizandu-l.

Psihologic: Stranger than fiction

0 comentarii

STRANGER THAN FICTION cu o actiune mai mult fictiva dar bazata pe rationamente pertinente, m-a facut sa zambesc sau sa rad uneori.
Mi-e greu sa spun ca a fost film psihologic, comedie su drama cu happy end. Cert e ca psihologicul din film e insesizabil inca de la inceput, apoi dispare fiind scuzat in cateva cadre adnotate spre final. La fel de cert e ca nici prielnica distributie, nici soundtrack-ul antrenant, alaturi de tot ansamblul, nu scoate acest film din sfera mercantila a cinematografiei.

Un film plin de clisee din care lipseste cliseul cliseelor: scena de amor inflacarat; filosofia profund accesibila si meditatia de autobuz nu infatiseaza provocari spirituale sau emotionale, ci sentimentul timpului pierdut.

Psihologic: The bucket list

2 comentarii

Imi amintesc ca am citit pe undeva ca toata viata ne temem de moarte dar ca in acele momente, dinainte, paradoxal, ne temem de viata, deoarece ne-a ramas prea putin de trait. Si nimeni nu vrea sa fie singur cand moare. Ma rog...

Productia lui Rob Reiner(parca) cu Morgan Freeman si Jack Nicholson in – THE BUCKET LIST– incepe ca si cand s-ar termina. Am deprins astfel de gusturi cand eram mai tanar si citeam la dejun, pranz si cina „Cronica unei morti anuntate” si altele de Garcia Marquez.
The bucket list mi-a fost recomandat ca film psihologic. Not for me.
„Stiu ca atunci cand a murit ochii ii erau inchisi iar inima ii era deschisa”.
Dincolo de distributie, decoruri, cadre, costume si alte alea, muzica si tot filmul de altfel e din seria bullshitului hollywoodian cu iz comercial din care ramai cu gustul ca viata e frumoasa si trebuie sa fii mai bun. Ya right!
In plus, multa filosofie ieftina face subiectul mai apetisant si digerabil.

Psihologic: Shining

1 comentarii
Intrigat de ce ai vazut tu de mai multe ori – SHINING – o ecranizare dupa alt roman de Stephen King, am ales varianta anilor 80.

"(...)conversam fara sa deschidem gura absolut deloc. Numea asta "flux"(shining)"

Great movie, cu o actiune, usor previzibila, incarcata cu o coloana sonora tipica acelor ani. Dinspre partea mea putea lipsi.
Nu m-am putut abtine si l-am revazut fara sonor. N-a fost acelasi lucru.
Grozava interpretarea in ansamblu a lui Jack Nicholson; in mod deosebit de-a dreptul remarcabil monologul din sala de aur,
la bar.

Mircea Badea asteapta suspendarea emisiunii

4 comentarii
Daca va fi suspendat, Mircea Badea va organiza un miting, in spiritul „dreptului la protest castigat in 1989”.


Eu nu inteleg de unde si de ce atata aversiune fata de Mircea Badea. Daca spune, injura, scuipa sau da cu pantoful, INTOCMAI cum ne-ar placea noua sa facem, ni se pare ca e huligan si derbedeu. Daca vorbeste prea elevat, prea academic dar coerent si inteligibil, adica asa cum ne-ar placea si noua dar nu putem, ni se pare ca face pe desteptul, ca si cand nu ar fi. Si atunci ne aducem aminte ca a fost candva mascarici matinal si ca facea spagatul.
Daca n-are blog, ii prost ca n-are; daca si-a tras blog, e prost cu blog si se lupta pentru suprematia blogosferei cu zozo ala.
Cand avem chef intram cu bocancii in viata lui privata si spunem ca iubita lui are sanii prea mari sau prea mici, sau ca are fundul mare ori prea mic. Ca si cand ar fi cumva vina lui. Si chiar daca nu i-a vazut nimeni sanii sau fundul iubitei tot sunt mari/mici, mare/mic. Ca nu stim bine ca nu s-a dezbracat in public iubita lui, fireste, din vina lui. Si daca s-ar dezbraca, el ar fi de vina.
Acum a fost iar amendat de CNA, indirect bineinteles, spre deliciul sau „supliciul” nostru. Apoi, daca bine i-au facut sau daca „merita toti banii”...numai noi stim, oricum pe el il doare-n cot atat timp cat noi ii facem audienta.

Florin Piersic - mijlocitorul securitatii - un pueril mod de deviere a atentiei opiniei publice.

0 comentarii


„(...) Să spui despre mine că am colaborat cu securitatea, e ca şi cum mi-ai spune că sunt homosexual, iar eu m-am iubit numai cu femei. N-am văzut funduri de bărbaţi decât la ştrand şi pot să spun că nu mi-au plăcut deloc (...)”.

Ilustrul nostru guvern in frunte cu ditamai presedintele, am impresia ca se afla in proximitatea ananghiei cauzata de „surprinzatoarea” lor incompetenta si amatorism. Astfel mi-am explicat tertipul devierii atentiei opiniei publice de la siragul de gafe si balbe basesc-bociene, cu pretul ponegririi demnitatii personale si familiale a celui mai mare actor, Florin Piersic.
Sa il acuzi taman pe Florin Piersic ca a colaborat cu securitatea...hmm, pare a fi o treaba serioasa, adica grozav de grea chiar si pentru niste experti. Dar trebuia o gogonata colosala care sa acopere prostia deciziilor politice exprimate prin legi si ordonante grabite. Basca, sa acopere si gogonatele ante si post electorale. Si cum nu puteau sa il faca peste noapte colaborator al securitatii, au gasit potrivit sa ii puna in carca niste crime ale odiosului comunism, in care el, si-ai lui, au fost mijlocitori.

Pana acum s-a dovedit ca am inghitit tot ce ne-a fost bagat pe gat, dar am increderea ca pe asta nici nu o vom mesteca.

Nota: Cotidianul e proprietatea S.O.V.; Jurnalul National apartine coalitiei...Intact. Conexiunile intre media si putere sunt simple.

Gluma zilei - Isarescu

3 comentarii
La terminarea intrevederii cu premierul Boc, guvernatorul BNR intrebat fiind daca au discutat despre evolutia leului, a ,,recunoscut'' ca ... ASTA-I BUNA !
Gafa, adica balba lui Videanu ne-a costat ieri continuarea deprecierii leului.
Azi...un euro era egal cu 4.1385 lei. Asta-i buna!
E chiar haios!

My bad! Trecusem initial valoarea unui euro care corespundea nevoilor mele.

Psihologic: Camera 1408

1 comentarii
De la inceput pot spune ca am recunoscut de-a lungul timpului doua feluri de filme psihologice: filme cu un caracter pur psihologic si filme catalogate drept psihologice, in mod denaturat. Nimeni nu e expert in materie.

Despre filmul - camera 1408 - se spune ca este ecranizarea dupa un roman inspaimantator bla bla bla si este considerat horror thriller si alte bullshituri. Eu il gasesc ca pe un film cu multe elemente psiho si mai putine logice. Nu e genul de film pe care vrei sa il revezi, sau in care te identifici cu vreun personaj, insa e plin de replici pe care le poti memora usor.

Merita vazut tot filmul sau cel putin trailer-ul.

Starea de urgenta...in tara lui videanu voda!

3 comentarii


Intrebare: cine instituie starea de urgenta? Raspuns: orice Tzontzonel cu rang de ministru.

In tara lui papura voda probabil ca este posibil sa fie instituite starile de urgenta, de asediu sau de razboi de catre orice tzontzonel.
Dar nu si la noi care avem pretentia si vrem sa avem si siguranta ca traim intr-un „stat de drept, democratic si social” conform Constitutiei, in care respectarea acesteia, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie, conform aceleiasi Constitutii.
Potrivit Constitutiei, adica potrivit cartii noastre de capatai, "presedintele Romaniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta, in intreaga tara ori in unele localitati, si solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia".
Pai daca asa ar trebui sa fie, ori Romania este tara lui papura voda, ori ministrul Videanu e doar un tzontzonel care nu a citit Constitutia ori Legea privind regimul starii de asediu si cel al starii de urgenta.

Frica de autoritate vs neprofesionalism

2 comentarii
Frica de autoritate
Posted: January 6th, 2009 under video.Tags: , admin at 6 January 2009 : 9:48 am
-->
M-am tot intrebat de ce majoritatea jurnalistilor locali nu scriu de rau sau critic la adresa autoritatilor. Fie el Primarie, Prefectura, dar mai ales Politie, Jandarmerie sau Pompieri. De ce le e frica?
Ieri in Sibiu, in plin centru, a fost un incendiu. Tragic. Cineva si-a pierdut casa. Putea si foarte tragic, pentru ca zona este predispusa pentru intinderea rapida a unui incendiu de la o casa la alta. Ziarele au laudat interventia ultra-rapida a pompierilor. Dar … pe youtube a aparut un film care critica si arata slaba coordonare a pompierilor. Tergivesarile, lipsa de eficienta in abordarea incendiului. Priviti mai jos….



Ca urmare, consider ca este de-a dreptul simplu, reconfortant dar penibil sa simplificam o actiune la valoarea absoluta a opticii personale sau de masa.
In alta ordine de idei, probabil presa locala e privata de ceea ce foloseste o anumita parte a mass mediei(adica...balls) care se intersecteaza uneori cu ceea ce denota jurnalismul, in genere. In virtutea acestei idei, jurnalistii locali nu se impun prin trasaturi distincte in frontul celor care detin aceiasi titulatura datorita unei diplome universitare. Iata de ce o parte a presei locale descrie apreciativ actiunea pompierilor la stingerea incendiului de pe Balcescu, adica altfel decat vociferarile neatestate ale opiniei publice; fireste, in timp ce se omite intentionat, tot de catre media locala, afacerea prin care a crescut mansarda pe acea cladire cu valoare de monument istoric, sau combinarea materialelor de constructie folosite(ma refer la izolatie). Dar stim de unde se impute pestele.
Vociferarile privind taraganeala si presupusa eficienta minora in abordarea incendiului sunt alarmante, dar in alt sens. Consider ingrijoratoare, chiar de neacceptat, ignoranta procedurii de actionare in vederea stingerii unui incendiu, care ar trebui sa faca parte din bagajul de cunoastere al fiecarui individ. Nu mai vorbim de complexitatea normelor de stingere a incendiilor ppe care le aplica specialistii ISU, care nu presupun (nici pe departe) stropirea focului pana se stinge.

Ca (si) cand...

0 comentarii
Ca si cand as fi nostalgic...inainte scriam pe vinilin...piele, si mi se rupea. O pereche pe an, cred, ca nu-mi amintesc prea bine.
Azi am scris pe soia...carne! Oare de cate ori trebuie sa mesteci, ma intrebam mergand...inainte.
Sunt vegetarian. Ca (si) cand...

ACTUALITATEA GIGELISTICA

0 comentarii
Actualitatea gigelistica: Boc - „primele sase luni vor fi foarte grele”; militar roman ranit in Afganistan...


Am deprins un obicei prost, sper sa nu il transform in viciu, sa citesc titlurile actualitatilor si sa le comentez cu cineva. Cand nu am cu cine, de dragul scrisului – ca sa nu il uit – , imi notez undeva comentarile vizavi de ce e in actualitate. Ma rog...asta mi-a ramas acum depasind faza in care ma imaginam te miri ce super erou ce trecea prin foc si alte alea pentru a salva lumea.


Am aflat ca in timp ce Europa sufera din cauza afacerii gazului rusesc, cica se cauta masuri profilactice in eventualitatea unei crize a gazului. La altii poate, ca noi stam bine, afirma specialistii care ne linistesc ca noi depindem de gazul rusesc doar in proportie de 30%. Daca ne asigura specialistii eu sunt linistit. Noi nu stim sa spunem „vai!” sau „hopa” atat timp cat ne place sa urlam „aoleooo” sau „auuu”! E mult mai eficient sa ne facem griji pentru cea mai geroasa zi a saptamanii, pentru cea mai geroasa zi a lunii si daca ne mai ramane timp sa ne framantam din cauza celei mai geroase zile a anului. Nu cumva sa inghetam. Aia ne-ar mai lipsi sa ne inghete creierele, si le-am avea pe toate.


In timp ce un militar roman a fost ranit intr-un teatru de operatii, premierul nostru se uita-n visteria tarii asa cum privesc multi romani in punga - aproape goala - dupa ce-si platesc darile. De apreciat totusi ca ne anunta, acelasi premier, ca urmatoarele sase luni vor fi foarte grele. Hm...de-a lungul timpului am tot strans cureaua pana ni s-au bulbucat ochii, dar tot ochii ni s-au scos. Tot de-a lungul anilor am iesit in strada, dar nu din vanitate, ci datorita faptului ca nu aveam nici unde sa ne ducem, nici cu ce plati un acoperis deasupra capului, in timp ce altii au cate un acoperis, parca, pentru fiecare formatiune neuronala. Pai si acum, in aceste sase luni ce se anunta a fi foarte grele, cum sa ne mai lamentam? Tot ca pana acum? - „Las` maica ca Dumnezeu i sus si-i vede!” sau cu „Deh, nici aia nu iau mai mult de patru scanduri cand s-or duce!”. Fie si asa, macar acolo un`s-or duce sa ii ajunga bombanelile noastre!


In timp ce o adolescenta de 13 ani s-a sinucis, din dragoste, una de 14 ani s-a catarat pe cel mai inalt vulcan din lume. As spune ca amandoua au avut acelasi target: cerul. Ma intreb care a si-a atins obiectivul.


Remarcabil este ca in timp ce fostii parlamentari isi vor primi indemnizatiile inca trei luni, bugetarilor s-au lins pe boc, pardon, bot, de bonuri de masa. Pe tot anul, printr-o ordonanta de urgenta. Foarte bine. La ce le-ar trebui bugetarilor bonuri valorice cat timp au paranghelioane si se bucura de circ la tot coltul?


Datorita crizei, cica un milion de romani vor ramane someri in anul 2mii9. Tot datorita crizei, somerii bulgari invata limba romana. Somerii romani ce vor invata?


Datorita traficului de cosmar unii participanti la trafic au luat-o la sanatoasa pe contrasens. Eu pe astia ii numesc: tampiti, cretini, prosti si dobitoci. De altfel si premierul Boc a luat-o la sanatoasa...pe contrasens.

La multi ani! restul e can-can!

0 comentarii
Am vrut umor de calitate, dar se pare ca umorul a murit - sau s-a sinucis - satul de bascalia asta groteasca. Adica triviala.

Am asteptat cu mare interes sa se termine anul pentru a incepe un an nou. E amuzant pana la ridicol modul complezential prin care ne dorim unul altuia ba sarbatori fericite, ba an nou fericit, ba alte alea alea. Patrunsi de spiritul de sarbatoare pana-n oase, nu numai ca nu ne mai recunoastem pe noi insine, dar aproape ca nu-i mai recunoastem nici pe ceilalti. Cotoroanta de la parter care zbiera la mine sa las usa blocului sa se inchida singura mi-a urat toate cele bune...s-un sincer la multi ani.

Imi amintesc ca atunci cand eram mai prostut, micut fireste, imi pierdeam cate patru cinci ore, in ajun de sarbatori, sa trimit zeci sau sute de sms-uri „la cumpana dintre ani...”. Apoi, datorita celui de-al treilea principiu al mecanicii imi pierdeam alte ceasuri sa citesc sms-urile „fie ca sfintele sarbatori...” cu valoare de raspuns. Surpriza era atunci cand primeam - in schimb - urarile pe care le-am facut cu multi ani inainte, cand am pierdut alte ore bune pentru a fi original. Oh...ce fericiti eram....bleax

Oricum, traindu-mi copilaria in plin regim totalitar, mesajele mele preferate au fost cele din partea mai marilor conducatori. Sa fiu sincer, dar sincer nu gluma, nimic nu s-a schimbat in ceea ce priveste discursul retoric cu care am fost si suntem, inca, intoxicati.
Mai demult, utilizarea limbii de lemn, ca substanta a acelor mesaje, permitea puterii totalitare mascarea si mistificarea realitatii cu scopul de a ne manipula si de a ne anihila propria gandire si vointa, inducandu-ne modurile de gandire conforme cu ideologiile socialist-comuniste.
Acum, mesajele din discursurile retorice au evoluat intr-atat incat au devenit ingrediente fundamentale ale activitatii discursive politice, paradoxal, pentru a ne induce moduri de gandire conforme cu, si aici apare paradoxul, interesele celor ce poseda puterea politica. Adio ideologii, adica, cu alea sa se intoxice mass-media.

But who the fuchs gives a shit on them? De fapt pe mine ma doare ca nu l-am vazut pe nea Marin de revelion. Asta-i of-ul meu si am ajuns sa vorbesc de sensurile paradigmatice ori sintagmatice ale discursului. Mai aveam nitel pana la valorile distructive ale retoricii. Ha ha hi!

Nu am vrut paranghelioane ori te miri ce revelioane magice facute exclusiv cu scopul de a face bani, adica reiting, adica bani, adica reiting... M-am saturat sa vad tot felul de specimene despuiate ori batute in cap, ori si una si alta cu bonus - maneaua cea de toate zilele. E drept ca prostia e mare, dar chiar sa o punem pe primul loc? Adio morala! Rupe-te Corneliaaaa!!! Adio scara de valori. Lu-piiiii bahhhhhh!!! Adio principii! Fara numar...

Ce bine ca nu urmaresc decat emisiunile informative si documentare la teve, ca as fi stanjenit sa urmaresc o emisiune de divertisment impreuna cu familia.
Am vrut umor de calitate, dar se pare ca umorul a murit - sau s-a sinucis - satul de bascalia asta groteasca. Adica triviala. Adica naspa!
Copyright © C i t a d e l a. . .S i b i a n ă - Blogger Theme by BloggerThemes & newwpthemes - Sponsored by Internet Entrepreneur