Interviu cu Klaus Iohannis – premierimar (ide)al Sibiului!

Pe mine - Gigel - si Klaus ne leaga cel putin un lucru comun: patiseria saseasca Helbing. Obisnuim sa ne cumparam bucate pentru matz, la orele la care romanii se pun in pat cu burtile goale, de la bomba patiseristica din ograda Plus-ului din Gara Mica.

Bastinasii sunt familiarizati cu ea caci, probabil, este locul pe langa care treci doar daca iti permiti sa faci risipa de bale, caci preturile sunt piperate rau.


Ieri seara, neabatut de la program, in patiseria cu pricina m-am pomenit in spate cu tovarasul premierimar, chiar cu Werner patru case, eu pentru a lua la pachet cateva gogosi, iar domnia sa pentru a lua la purtator renumita paine cu dovleac, yummi!
Am profitat de ocazie si l-am rugat, pe pumpkin bread eater, sa-mi raspunda la cateva intrebari de interes...gigelistic:

Gigel: Tovarase premierimar, adica draga her, intru ata-n miezul chestiunii care va tintuieste pe primele pagini ale tabloidelor si pe burtierele tuturor teveurilor si va adresez rugamintea sa ma edificati: se spune ca e bine sa te faci frate cu dracul pana treci lacul, dar nu am certitudinea daca asta se refera doar la cei de etnie romana.
Facand abstractie de alte zicale romanesti care ar parea rautacioase la adresa persoanei matale, precum „Fie sasul cat de prost dar inalt sa fie sa ajunga la slanina!”, cu cine ai bate palma pentru a-ti aseza dosul sasesc in/pe guvernu` Romaniei?
Her premierimarul:

Gigel: Apreciez sinceritatea domnule premierimar, insa se pare ca nu prea sunteti in gratiile mascariciului statului. Aceasta chestiune se datoreaza faptului ca nu aveti aceleasi preferinte in materie de...bauturi? E cunoscut ca presedintele mai trage la masea cate o bere, cate-un vinisor...
Mataluta cu ce obisnuiesti sa iti uzi gatlejul?
Her premierimarul:
Gigel: Mda...sper sa nu ma amendeze ceneaul ca faceti reclama la sicola si rombel. Sa continuam!
Romanii care nu va cunosc, adica aia pe care personal ii consider mai isteti ca nu-si aleg edilul sef cu o majoritate de peste 80%, adica ailalti de nu-s sibieni bre...ce esti turc?, incearca sa isi formeze o parere despre ce-ai in tartacuta, insa nu prea reusesc deoarece esti tare laconic monser, adica her.
Chestiunea e ca multi isi zic in sine ete-l cum „tace ca prostu`!” sau e mut dar „mutul manca untu`!”.
Eu am aflat din surse gigelistice ca prima masura in calitate de premier va fi aceea de a schimba cosurile de gunoi stradal din toata tara desi cum prea bine va cunosc eu va vad stand cu mainile in san.
Tot din surse am aflat ca a doua masura va fi aceea de a sfida criza economica, la fel cum sfidati criza politica...cu mainile in san. Nici nu mai trebuie sa mentionez ca sursele vorbesc ca nu prea aveti cui sa lasati mostenire cele patru case deoarece pana acum ati stat cu...mainile-n san.
Acum eu vin si va intreb: care este atitudinea matale - de her - vizavi de...de...de ce zisei pana acum....turcule!
Her premierimarul:

















Gigel: Gata bre am inteles...doar vorbim aceiasi limba: romana - e drept ca matale doar in Bucuresti ca pe-aci prin Sibiu nu prea ai cu cine ca toti acolitii lu`matale sunt sasi. Uite bre, apropos de asta mai lamureste-ma intro chestiune: este indubitabil faptul ca FDGRul este un partz, o fasaita in politica centrala, motiv pentru care noi astia cu gandirea neingra(ma)dita putem face hartie igienica din ideologia partidului domniei tale de her.
In virtutea acestei chestiuni, zi sincer, dar sincer bre her... ca un politicianist iscusit ce esti...viziunile matale sunt de stanga sau de...dreapta?
Her premierimarul:


Gigel: Ma rog, ca si cand nu era evident.
In sfarsit, pentru ca de fel eu sunt un visator, te rog lasa-te antrenat intr-un exercitiu - gigelistic - de imaginatie si spune-mi cu mana pe biblie, ba nu ca avem biblii diferite, mai bine pe steag, ho bre...nu pe steagul Germaniei... Spune-mi pe cuvant de onoare, nah!, ma rog surogat sau ce ti-a mai ramas din ea, cum te vezi peste cativa ani, tinand cont de veleitatile actuale?
Amu sa te vad...
Her premierimarul:

Interviu cu Traian Basescu – despre greva!

Am prins mascariciul intre doua nunti, doua festivaluri, o sezatoare si o conferinta de presa, motiv pentru care nu mi-a putut raspunde la mai multe intrebari, dar iata ce a(r fi) raspuns la cele pe care s-a(r fi) facut ca nu le aude:

Gigel: Domnule presedinte, pentru inceput, cum comentati greva declansata astazi in intreg sectorul bugetar?
Mascariciul:

Gigel: Ma rog, vad ca vi se pare amuzant...

Totusi, ce sentiment va starneste nemultumirea maselor, tocmai in prag de alegeri?
Mascariciul:

Gigel: ...va prapaditi de ras. Hmm...tataie, va simtiti bine? Sa nu crapati acum, asteptati pana veti fi linsat.

Se pare ca va binedispun intrebarile... Ce sa va dau sa va reveniti? Trageti ceva pe nas? Oh...sunteti cu masina, atunci merge o bere, doua...doar nu vreti zece...

Mascariciul:

Gigel: Sa revenim! Sa lasam naibi actuala stare a Romaniei.
O sa va intreb altceva: vorbiti-mi va rog despre flota tarii noastre, iar mai apoi despre implicarea domniei voastre in Ciorogarla aia.
Este adevarat ca vroia sa vi se puna in coaste nenea ala de la SMFA? Si daca tot am atins acest subiect, e adevarat ca fratele matale a facut...comert cu armament? Zi sincer bre...da sincer...
Mascariciul:


Gigel: Aha, deci este adevarat: sunteti obtuz si inchis dialogului.

Din complezenta va mai intreb doar atat: cum va vedeti peste...cativa ani?
Mascariciul:

Interviu cu Mircea Badea – EXCLUSIV gigelistic!

Nu de putine ori am spus ceea ce este arhicunoscut, si anume faptul ca toata lumea il iubeste pe Badea Mircica, deoarece, conform cantecului „Mircea te iubim, ca ca tine vrem sa fim!”, el exprima fara echivoc, prin atitudinea pe care o adopta, vocea romanului dezinhibat dar frustrat. Altfel spus el spune in nici o ora pe zi ce ar vrea sa spuna orice roman caruia i-a ajuns cutitul la os (sa ne intelegem: nu la acel os!).

In alta ordine de idei, cum ar putea sa nu placa Mircea Badea, caci e singurul personaj, neanimat, caruia ii poate pune in gura, oricine, ceea ce vrea, iar el – reactionar din fire – nu numai ca nu se supara, dar chiar isi prinde mintea cu toti...naivii.

Aseara, intamplarea a facut sa il urmaresc pe mute, adica fara sonor, datorita faptului ca cearta manelistilor de deasupra razbatea prin peretii subtiri din beton si mi-a captat atentia totala.

Prin urmare, din ce dadea el din maini pe micul ecran se puteau deduce urmatoarele:

Gigel: Draga Mircica, fiindca tot ne aflam in prag de alegeri, cum crezi ca arata presedintele ideal care va putea sa scoata tara din haul in care sta sa cada?
Mircea Badea:

Gigel: Se zvoneste pr ici pe colo ca Traian Basescu ar fu afirmat in mai multe grupuri restranse ca daca nu va iesi iar presedinte se gandeste sa intre in televiziune. Spune-mi sincer, ce emisiune i s-ar potrivi mascariciului cel mai bine?
Mircea Badea:

Gigel: In ciuda eforturilor tuturor analistilor si specialistilor financiari, nimeni nu a putut sa indice cam cat este de mare criza in Romania. Ai putea totusi sa ne arati cam cat crezi tu ca este criza...de mare?
Mircea Badea:

Gigel: Unii rautaciosi ar spune ca nu ai putea face diferenta dintre o femeie si o vaca. Pentru a infirma asta indica fara a privi in amanunt care-i una si care-i cealalta... Daca nu poti e ok, noi tot te iubim, fireste, ca ca tine vrem sa fim! (am mai zis? :D)
Mircea Badea:

Gigel: In incheiere, te rog sa ne arati cum ai vrea sa ramai in amintirea tuturor ciumpalacilor, cum ai vrea sa isi aminteasca telespectatorii de tine peste....o suta de ani!
Mircea Badea:

Interviu gigelistic – NO BINE

No bine, dar despre cine-i vorba? E vorba despre Claudia pe care am cunoscut-o acum vreo trei ani, parca, inainte sa plece de la Crucea Rosie Sibiu unde zic eu, si nu numai eu, ca a facut o treaba grozava.
In prezent este implicata in mai multe proiecte, dar nu le stiu pe toate.

Gigel: Dincolo de faptul ca blogul reprezinta o cale, in voga, de comunicare ce reprezinta pentru tine nobine.wordpress.com?
Claudia: Acesta este un blog personal; recunosc că uneori bunul meu simț cenzurează anumite idei personale, care au o doză extrem de mare de subiectivism; cu toate acestea sunt suficient de dezinhibată și capabilă de a-mi transpune opiniile și emoțiile sub o formă scrisă electronică, în funcție de context și moment. Este o modalitate de comunicare cu mediul meu extern sau pur și simplu o modalitate de a gândi în scris și de a arhiva pentru viitor anumite stări prin care trec.

G: Cei mai multi, in incercare de a face acelasi exercitiu de care vorbesti reusesc in mica masura sa isi pastreze minimul de autenticitate care ii definesc, de altfel, in afara mediului virtual. Pe de alta parte, tu...
C: ...încerc să nu fiu ipocrită – asta înseamnă să fiu constantă în ceea ce susțin și mai înseamnă că nu fraternizez cu inamicul (asta înseamnă că nu o să accept sponsorizări de la CET sau Kronospan).

G: ...hmm...ai putea sa elaborezi nitel?
C: Cred că în viață fiecare își găsește calea de a se simți bine în pielea sa. nu sunt perfectă, nu caut perfecțiunea și sufăr de sindromul ideilor fixe pe care le promovez cu oarecare obstinație. Teoretic tolerez orice fel de comportament al celor din jur atâta timp cât nu îmi limitează rațiunea de a exista… în caz contrar, intrăm în conflict. Si mai cred că e valabilă zicala: ce ție nu-ți place, altcuiva nu-i face…

G: Nu de putine ori cred ca ai avut impresia ca parte din cei din jur depun eforturi considerabile pentru a nu le fi bine nici lor nici celor din jur. Gasesti oportun sa ii ignori sau sa ii apostrofezi, sperand in indreptatrea lor?
C: Cred că decât a pocni pe cineva pe stradă, e mai sănătos înjuratul pe blog. Nu doar că detensionează (și transmite o anumită stare capabilă să trezească reacții), ci în anumite situații, este indispensabil (mai ales în acelea în care concizia e vitală…)

G: Vorbeste-ne in cateva cuvinte despre tine, despre felul tau de a fi, despre cum vrei sa fii perceputa, despre ce iti place si ce nu, despre cum ai vrea sa fie si despre cum e.
C: Am anumite deformații profesionale care mi-au intrat în sânge. Visez cu ochii deschiși și nu îmi place să fiu adusă la realitate cu șuturi în partea dorsală… susțin comunitatea glbt, mă simt bine în comunități multiculturale, îmi plac gramatica și matematica, cred că cea mai inutilă instituție este biserica, că intervenția statului în economie ar trebui să fie minimă, că inovația în educație și cercetare ar trebui să ajute la menținerea independenței individului pe tot parcursul vieții sale și că ar trebui să îi învățăm pe copii că viața este prilej de bucurie și nu o mizerie. Si mai cred că a fi eco nu înseamnă să consumi produse cu etichetă verde, în timp ce ești îmbrăcat cu un tricou din latex, pe care scrie: sunt eco…

G: Ce vei face de acum incolo prin prisma actiunilor derulate pana in prezent?
C: Până acum mă pot lăuda că am făcut multe lucruri. Incă nu am fost în Africa, nu am crescut castraveți, nu am regizat filme, n-am făcut copii și n-am devenit ministru. Mai am timp…

G: Sunt sigur ca foarte multi gigelisti se intreaba daca l-ai gasit pe printul fermecat...
C: ...ah, da și îl caut pe Zmeu, că de Feți Frumoși sunt sătulă!

Well, acestea fiind spuse ii multumesc Claudiei care mi-a permis sa inventez intrebarile si nu s-a suparat sa folosesc raspunsurile, independent elaborate pe blogul ei, departe de intentia unui interviu, cu atat mai putin gigelistic.

Am fost "lepsuit", deci voi "lepsui"!

Am primit leapsa de la Ada; voi raspunde intr-un mod, fara indoiala, gigelistic; mai bine, deoarece sunt pe buzele a bilioane de oameni, ii las pe altii sa va spuna despre mine, caci lauda de sine...nu miroase a bine!

Actori, politicieni de marca, oameni de succes ori simpli admiratori spun totul despre Gigel, AICI. Prin urmare, ""lepsuiesc" pe toti cei care au citit aceasta postare.

Interviu cu mine insumi.

Interviu cu mine insumi.

Ma intreb: de ce mi-am facut blog?

Imi raspund: in doua cuvinte, deoarece mi-a fost teama ca as putea uita de unde mi se trag frustrarile; as spune ca astfel imi arhivez sursele frustrarilor.

Probabil si din exhibitionism.

Ma intreb: de ce citesc alte bloguri?

Imi raspund: adevarul este ca am prea mult timp liber; din acest motiv fac, uneori, mai multe lucruri deodata, nemultumit ca ziua are doar 24 de ore. Dar nu o sa spun adevarul.
Imi place sa citesc expozeuri inteligibile care nu se inscriu in categoria adevarului absolut, personal sau de turma, fie ea chiar blogosferica.

Nu pot suferi nicio forma de mercantilism asociat sau disociat precum nu pot suferi tendintele globalizarii. Dar imi place sa bat campii si sa citesc multe bloguri in pofida presei scrise, uneori. De asemenea imi place sa comentez, dar nu comentez pentru a-mi exhiba frustrarile.

A-ti exhiba frustrarile, a-ti expune aberatiile dincolo de mediul personal e ca si cand ceri unui necunoscut o batista pentru a-ti sufla nasul cand esti gripat. E neplacut. In cazul injuriilor e ca si cand ai sinuzita si implicit puroi.

Ma intreb: de ce place, in general, sa se comenteze pe bloguri?

Imi raspund: observ ca fiecare are ratiuni personale in legatura cu comentarile pe bloguri - incep sa ma simt ca si cand as fi specialist in bloguri. Ha ha hi!

Probabil ca si blogosfera tinde sa acapareze cat mai mult din viata reala. Precum in viata reala, de cele mai multe ori e mai bine sa te gandesti de doua ori inainte de a actiona. De pilda, neavand la baza pregatire economica sau politica, mi-e tare greu dar ma abtin cand se vorbeste despre elaborarea bugetului de stat. E mai bine sa asculti in asemenea cazuri. Sunt instruit intr-un domeniu, doua, fie trei insa sunt neinstruit in mai multe domenii. Uneori ma trezesc vorbind...aflandu-ma in treaba, dar asta este tipic tuturor. Probabil vanitatea e de vina.

Ma intreb: de ce ar citi cineva G i g e l i t a t e a?

Imi raspund: categoric dintr-o suma de motive subiective – daca le-as insira –
Cert este ca pentru mine este un exercitiu constructiv dar si placut. Incerc ca exhibitiile mele sa fie cat mai logice, cat mai obiective; imi place sa-mi pun la indoiala propriile rationamente, sa le echilibrez, sa le supun testului bunului simt, digerabilitatii si tolerabilitatii. Cel putin...incerc.
Oricine poate sa incerce. Se spune ca nu e greu a se renunta la faptul de a avea o parere mai buna (decat e cazul) despre propria persoana. Probabil de acolo ni se trag afirmatiile cu caracter de adevar universal si absolut ori emiterea afirmatiilor cu caracter de sentinta definitiva. Tot aia e. Uneori este foarte posibil sa fie gresit ceea ce credem noi ca este bine. De fapt, daca doi oameni au pareri diferite nu inseamna ca unul are neaparat dreptate.

Asa imi place sa cred, dar poate ma insel.
Tot ca certitudine accept si faptul ca daca nici macar nu as fi incercat, toate frustrarile ar fi fost de carton, exhibitiile ar fi avut iz de vanitate groteasca, si s-ar fi impreunat de minune cu alte grafomanii ori „diletantisme”.