Psihologic: The life before her eyes

0 comentarii
Filmul psihologic este alternativa monitorizarii societatii, o evadare din mizeria ei. Diferenta face ca in filme nu intalnesc tampiti sau cretini, plus avantajul net ca pot opri in orice clipa rularea filmului. De altfel filmul psihologic e singurul gen pentru care merita sa pierzi/sacrifici timpul.

The life before her eyes – este un film enervant de bun. Adesea, exista o tendinta de a eticheta drept film psihologic orice bullshit in care personajele personajele principale sunt sau devin nebune/i. Aceasta este cauza pentru care sunt nevoit sa vizionez o suma de porcarii pentru a ajunge sa savurez un film bun.

The life before her eyes - ecranizarea romanului cu acelasi nume al Laurei Kasischke - suna si incepe ca un chick flick, insa precum in real life aparentele inseala. Un film cu multe amanunte notabile, remarcabile si memorabile – definesc o lume utopica in care frumosul eclipseaza mizeria socio umana - imperativ necesare pentru a pune scenele cap la cap. Filosofia adolescentina plus minusul muzicii fac filmul enervant, plictisitor insa nu-i scad calificativul, in parte datorita Umei Thurman, dar categoric finalului spectacular.
Este o reusita a regizorului Vadim Perelman chiar daca filmul este catalogat drept mediocru.

Mai presus de orice critica ori elogiu, alaturi de un snur alb impletit cu unul rosu poate fi considerat ca martisor...

Z i t t a! Who the beep is Zitta?

9 comentarii
Atunci cand (con)duc gunoiul, menajer, la ghena de gunoi, ma cuprind tot felul de stari contemplativ-meditative! Asta nu este asa dintotdeauna; odinioara, de pilda, obisnuiam sa fredonez slagarul lui Mihai Constantinescu si al Anastasiei Lazariuc – Maria. Acum ma intreb cine naiba-i Zitta...
Astazi, acaparat de „reclamele” Zittei, in drumul meu spre ghena ma obseda intrebarea: Cine naiba e Zitta? Ce-o avea lumea cu ea?
Intr-un perimetru de cativa zeci de metri patrati, Zitta e omniprezenta; pe fatadele blocurilor sau pe lateralele lor. Nimanui nu-i pasa de Zitta...
Zitta e punct de reper! Ce s-ar face fara Zitta? O pustoaica dadea indicatii cuiva la mobil, in timp ce faceam fotografia de mai jos:
„- Iei coltu`dupa farmacie, faci dreapta, mergi un pic si stanga brusc! Vezi ca la intrare-n bloc scrie pe perete – Zitta – c****! Suni la interfon ca acum urc sus.”
Ma rog... Zitta n-are nici o vina, bat-o vina! Acelasi lucru putea fi scris si despre mama lui Mihai Viteazu ori Margioala lu`Fleasca. Oricum, intrebarea ramane: cine naiba este Zitta? Intrucat numai un dobitoc poate mazgali fatadele si lateralele blocurilor, inclin sa cred ca Zitta e un animalut de companie...
Cine stie cine-i Zitta!?

A venit Liiceanu - drum bun! Te mai astept cu bratele inchise...

4 comentarii
...adica-n garda!
Departe de mine intentia de a strica imaginea lui Liiceanu, fiindca reuseste singur, inca mai bine decat as face-o eu.Gabriel Liiceanu nu este nici pe departe atat de pur precum ni se infatiseaza in repetatele sale - apeluri nationale. El a plagiat in cartile sale din operele altora(vezi Heidegger), si-a antedatat texte pentru a-si justifica o disidenta imaginara - intr-un cuvant defineste prin comportament exact tipul pe care il condamna: licheaua.

Ca "mare" filosof, cum se pretinde, Gabriel Liiceanu ar trebui sa fuga ca dracul de tamaie de cuvantul lichea si asta pentru ca, semantic, chiar numele domniei sale s-ar putea sa-si afle originea pe acolo.

Apoi, afacerea Humanitas il transfigureaza pe Liiceanu, infatisandu-ni-l ca pe un autentic patron, atentie, patron cultural. Departe dedomnia sa virtutiile unui autentic om de cultura. In sanul afacerii sale regasim carti editate acum un deceniu pe care le comercializeaza conform actualelor preturi de productie, ma rog, de editare.

Basca, managementul ilustrului librar-cultural stinks, i mean sucks, dupa cum ar spune americanii. Volumele nevandute ale unor editii mai vechi, sunt vandute la pretul initial -de colectie- nicidecum la un pret redus, cum ar fi logic, ca un chilipir... Ma rog!

Mi-e si lehamite sa mai vorbesc despre cea mai atroce afacere pe care o gestioneaza fara scrupule: Humanitas - Cioran, in care inca o data, ar trebui sa oripileze, pana si pe cel mai din urma fan al sau; nu spun cititor deoarece ar suna a compliment.

Zitta = c**** mare! Fam. Balint - neam de betivi!

4 comentarii
Am plecat de acasa grabit sa-mi cumpar tigari, adica vitamine. Ies din bloc si la cativa pasi dau bot in bot cu o baba, care mi se adreseaza:
-Dragul meu, ce scrie acolo, pe peretele acela?
-Ma uit spre zidul blocului, ma prefac ca...citesc, si spun, e reclama mamaie!
-Aaa...paru srprinsa batranica, e reclama! exclama cu juma de gura. Te-as intreba la ce e reclama domnisorule, ca vad ca esti bun si-ti pierzi timpul cu mine...
-Daca nu ar fi fost iarna as fi putut sa ma scald in lacrimile ce licareau in ochii bunicii. Ii spun: reclama reprezinta spiritualitatea si mentalitatea - exhaustiva - a concitadinilor nostri.

Am fost "lepsuit", deci voi "lepsui"!

2 comentarii
Am primit leapsa de la Ada; voi raspunde intr-un mod, fara indoiala, gigelistic; mai bine, deoarece sunt pe buzele a bilioane de oameni, ii las pe altii sa va spuna despre mine, caci lauda de sine...nu miroase a bine!
Actori, politicieni de marca, oameni de succes ori simpli admiratori spun totul despre Gigel, AICI. Prin urmare, ""lepsuiesc" pe toti cei care au citit aceasta postare.

Psihologic: Salò o le 120 giornate di Sodoma (1975)

1 comentarii
Salo...
Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei

Poet, eseist, scriitor, dramaturg si regizor: Pier Paolo Pasolini este asasinat la scurt timp dupa ce semneaza regia filmului care-l va fi facut celebru: Salo. In prezent nu se stie cu certitudine daca a fost ucis datorita filmului sau datorita convingerilor politice.

Salo este o ecranizare dupa Scoala libertinajului de Marchizul de Sade, parintele sadismului in literatura.

Plecand de la premisa ca - omul nu roseste niciodata cand este singur – dupa cum considera Sade, putem considera atat filmul cat si cartea ca fiind fabuloase; cu toate acestea nu trebuie pierdut din vedere faptul ca Sade a lasat cu limba de moarte sa fie ingropat mai rau ca un caine, fara cruce la capatai, cat mai adanc, iar mormantul sa ii fie acoperit cu natura moarta – dorind parca sa-i fie stearsa existenta...

Atat filmul cat si cartea sunt digerabile daca este inteles Sade. Doar ignoranta le poate izola sub pretextul decentei...







Licitatie: Zippo - the end

0 comentarii
Georgescupaul este castigatorul licitatiei - Zippo pentru cultura. Pretul adjudecat a fost de 31 Ron si constituie obiectul unei donatii. O sa revin cu informatii legate de acest aspect.

Felicitari castigatorului si multumiri celorlalti participanti!
Update: rog castigatorul sa-mi lase la gigelitatea@gmail.com o legatura de contact.

Astazi, un batran a schitat un gand...

3 comentarii
"Mereu ma uit...la stiri! Pe societatile mizere le-asteapta vremi turburi..." spunea, ca pentru el, batranul-cersetor intalnit la intrarea in bloc.
Sub un brat avea niste cutii de carton si intr-o mana isi tinea casa: mai multe pungi...
Ma simt incapabil sa-i deplang depresivitatea. Gandul lui schitat, ma bantuie.

Licitatie: Zippo pentru cultura

0 comentarii
Licitatia este deschisa pana duminica 15.02.2009, ora 12 a.m.

Mary-Joe a oferit pretul de pornire, respectiv 10 lei.

Lucian nu o oferit nimic, dar considera interesant articolul licitatiei.

Calin a oferit 11 lei - pentru nuantare...

Mary-Joe a revenit oferind 15 lei, ridicand stacheta...

Georgescupaul liciteaza 31 lei considerand ca Zippo emana distinctie si determinare.


Cine da mai mult?

Psihologic: Irreversible

2 comentarii
Un film recomandabil pentru Valentine Day!
Se spune despre - Irreversible - ca este un film deranjant, chiar ca face parte din top ten most disturbing movies.
Alte voci spun ca este un fel de capodopera datorita faptului ca este bazat pe fapte conforme realitatii. Chiar daca este un film controversat a obtinut cote destul de mari: 7.3 din 10, sau 4.5 din 5, ba chiar doua premii si cinci nominalizari.

Spiritul meu critic il gaseste fascinant. E un film care se termina cu inceputul, evident incepe cu sfarsitul. Nu e un film puzzle ci este un film marcant. Incepe destul de obscur - cu o filozofie de gradinita: timpul distruge totul, dar se coloreaza pe parcurs, pentru ca in final sa te rogi sa nu ti se intample niciodata sa fii nevoit sa iti faci singur dreptate. Sau...ai putea lasa in grija autoritatilor prinderea unui poponar care ti-a violat/sodomizat cu bestialitate iubita/sotia(insarcinata), desfigurand-o?
Luand in calcul aceasta premisa – Irreversible – e un film bland. Ma abtin sa ii dau o nota, deoarece as acorda o nota mare.

Nu este un film comercial ci este un film...strasnic cu Monica Bellucci.
Fabulos este filmul pe care il voi recomanda de Valentine...





(pentru cei slabi de inger, Irreversible making off - nu a murit nimeni)

Psihologic: Deception

0 comentarii
Daca as fi vazut - Deception – cand as fi avut zece ani as fi spus ca e un film marfa; daca l-as fi vazut la douazeci de ani as fi spus ca e un film misto; acum, vazandu-l, consider ca este un film senzational; cum l-as fi apreciat la patruzeci de ani?
Filmul pare un joc sau jocul e parte din film? Regulile stabilite se respecta: far
a nume, fara discutii de afaceri, fara duritati...but, initiatorul este raspunzator pentru camera. In spatele jocului oamenii sunt mai mult decat par a fi. La baza jocului stau aranjamentele economice, adica - intimitate fara probleme.
Fara nume sonore in distributie, regie, scenariu, muzica ori decoruri – nepremiat - doar senzational; nuantele mercantile apar sub forma unui erotism cald, digerabil, aproape sublim – nefortat, chiar placut.
Deception - merita a fi vazut inainte sau dupa Valentine. Ziua Indragostitilor merita...dar inca nu e Valentine!








Licitatie blogosferica: Zippo pentru cultura

9 comentarii
Pentru astampararea sinelui meu liric, organizez o licitatie de proportii reduse – blogosferica.
Scopul vadit al acestei actiuni este de a atrage atentia spre spatiul cultural(nu pentru a face bani de paine).

Suma adjudecata va fi donata unei asociatii aleasa aleator: Asociatia Transilvaneana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman.

Obiectul licitatiei este o bricheta Zippo – originala – fabricata de Zippo Manufacturing Company, Bradford, Pennsylvania.

Pretul de pornire al licitatiei este de 10 Ron.
Data incheierii licitatiei este 15.02.2009, ora 12:00am.
Declar licitatia deschisa.
UPDATE Zippo nu are legatura cu fumatul, tot asa cum cultura nu are legatura cu tutunul.
Dar sunt sigur ca acesta este un fapt bine determinat, nu un punct de plecare, indiferent ca vorbim doar de Zippo ori doar de vreun fenomen cultural.

Este descalificabil si denota apatie sa consideram ca Zippo este doar o bricheta apinzatoare de tigari. Zippo e mai mult decat atat. Zippo inseamna traditie. Zippo are o istorie neasociata cu tutunul. Zippo are propriul muzeu. Zippo denota demnitate si onoare. Totul despre Zippo este prezentat pe un website dedicat.

Cine detine o bricheta Zippo o poate include in trusa de prim ajutor, caci poate fi folosita in caz de urgenta; poate aprinde un foc de tabara sau ajuta la gasirea obiectelor pierdute(o bricheta ordinara s-ar topi dupa cateva zeci de secunde); cu ajutorul Zippo se poate determina directia vantului ori se pot trimite semnale de foc in orice conditii meteo; putand fi inscriptionata foarte usor cu numele propriu ori numele companiei poate inlocui o carte de vizita; Zippo poate fi surogat de spirtiera in laborator sau poate topi capatul unei suspante pentru a preveni destramarea; Zippo poate fi colectionata.

Eu am doua brichete Zippo: cea scoasa la licitatie si un model `42 Black Crackle.

Cultura crizei vs criza culturala VI concluzii

1 comentarii
Spuneam acum cateva zile ca, cultura/cultivarea crizei se prezinta ca supliment de cotidian; in numar redus, cu coperti de surogat de piele, sau cu continut de specialitate, targetul fiind acelasi – limitat; astfel se gaseste oportuna transformarea unui „fenomen cultural” in cai de persuasiune, reale mijloace de manipulare...

Revin!

Personal, din mai multe considerente prefer presa culturala. Daca mai exista. Si exista. Dar ea se refera la publicul care citeste. Fireste ca apare in tiraje reduse, chiar foarte mici, insa cu retururi mari! Ca la noi la nimenea; pot numara cateva zeci de publicatii culturale centrale si locale, neluand in seama suplimentele de profil din unele cotidiane. Cu toate acestea, paradoxal, putini cunosc mai mult de trei astfel de publicatii, sau macar atat.
As vrea sa trag concluzii…dar inca nu! Dar de ce prefer eu presa culturala ramasa/pierduta/ratacita in tranzitie?
Cu certitudine nicidecum pentru lipsa de argument jurnalistic in masura sa ma atraga in calitate de cititor; nu pentru suprematia retoricii belicoase abordate, care transforma jurnalistii de presa culturala in propria lor audienta; nu pentru costul unor publicatii , care in lupta pentru supravietuire, ating cote de lux; nu pentru ca unele publicatii traiesc doar din banii care vin de la bugetele locale dedicate culturii... De asta nu, restul este insignifiant.

Eu sper si vreau sa cred ca se vor aplica solutiile de iesire din acest impas(ha, ha, am fost soim al patriei si pionier). Este necesara initiativa si deschiderea spre nou.
Departe de orice crize, de orice utopii, astept: publicatii si carti accesibile pentru publicul care citeste; formatori de opinie echidistanti – o liberalizare/desprindere a analistilor de politicile trusturilor; o reinventarea a audio-vizualului, cu purcedere de la premise morale, umane, educationale, informationale si de cunoastere... Toate acestea si multe altele care in alt mod denatureaza spiritul cultural.

Departe de orice manifestare culturala, este evident cred, sentimentul de criza: in inimile noastre! In frustrarile noastre! In neajunsurile noastre! In privirile noastre! In atitudinile noastre! In noi insine.

Criza exista, este in plina si cronica manifestare!

(in sfarsit, acestea fiind spuse, ar trebui sa ma simt mai bine!)

Cultura crizei vs criza culturala V

0 comentarii
As spune cateva cuvinte despre criza cultural teatrala, dar nu ma pricep la teatru.

Oricum, am auzit pe la colturi cum ca insasi culturala a devenit o afacere. Pornind de la exorbitantele sume pentru organizare pana la amalgamarea abracadabranta a vernisajelor cu concerte, cu artificii si cu spume si cu valuri, pana la lansarile de carte cu work-shop-uri; a simpozioanelor cu spectacole non conventionale in care s-au folosit diverse decoruri cotidiane pentru agatarea publicului; replici pline de argotisme, scenografii cat mai frivole, decoruri cat mai fanteziste, in locatii din cele mai diverse, coborandu-se pana in tot felul de catacombe “cultural”-comerciale atat de des frecventate de mai frageda generatie.

Este predictibila o usoara tendinta a culturii teatrale - de a deveni „un mijloc de nivelare a gusturilor”, vorba maestrului Paller. Mai rau decat televizorul. Ceva s-a schimbat in planul cultural teatral. S-au inlocuit spectacolele clasice - in care inteligibilul se imbina cu bunele maniere - cu non conventionalismul futurist, in care o parte din “virtutiile infamiei” sunt ridicate la rang de arta.
Fireste, asa arata pentru un simplu spectator fara veleitati scenice.

Profetii despre trecut...si viitor!

0 comentarii
Datorita unei erori tehnice care imi afecta imaginea blogului, a trebuit sa sterg postarea de ieri - Profetii despre trecut si viitor -

Igor Panarin a prezis dezbinarea SUA; George Friedman: „Statele Unite vor pastra hegemonia mondiala”; Silviu Brucan avea certitudinea ca „dreapta” este calea ascendenta a capitalismului.

Sa admitem ca fiecare tara isi are proprii profeti. Romania l-a avut pe Brucan, Rusia il are pe profesorul Igor Panarin si Statele Unite il au pe George Friedman. Personalitati contoversate in mod echitabil. Ma rog!

Se spune ca Silviu Brucan avea un fel de intelepciune rabinica, astfel incat exercitiul de cinism se materializa printr-un mod de a intoarce lucrurile pe toate fetele, pe fondul unei prudente in acest proces de gandire.
Judecator cinic, politolog, politician sau analist, nu s-a temut sa spuna lucrurilor pe nume privind starea de tranzitie a Romaniei. Desi era un om „de stanga” avea certitudinea ca „dreapta” este calea ascendenta a capitalismului. In baza unor experiente bogate, idealiste, staliniste si comuniste, profetia sa a fost ca tara noastra are nevoie de 20 de ani pana la democratie.

Inca de acum zece ani, profesorul rus Igor Panarin a prezis dezbinarea Statelor Unite.
Teoria sa presupune ca, pe fondul crizei economice si a imigrarii in masa, SUA este la un pas de un razboi civil. Ca urmare, in viziunea sa, SUA se va diviza in sase teritorii separate, iar Alaska va pica rusilor.
Igor Panarin considera ca: "În momentul de faţă, şansele ca SUA să se dezbine sunt de 55%. Dezbinarea SUA ar face Rusia mai puternică la nivel global, însă economia rusă ar avea de suferit deoarece are strânsă legătură cu evoluţia dolarului şi a comerţului cu SUA." aceasta viziune este balsam pentru rusii care condamna Statele Unite pentru criza financiară şi pentru instabilitatea din Orientul Mijlociu.

George Friedman, in cartea sa "The Next 100 Years: A Forecast for the 21st Century", sustine ca Statele Unite vor pastra hegemonia mondiala si in secolul urmator: "America este cel mai puternic stat din lume din punct de vedere economic, militar, politic şi nu există nici un fel de concurenţă reală în aceste domenii".
Friedman desconsidera amenintarea Orientului Mijlociu, bazandu-se pe incapacitatea musulmanilor de a se intelege si de a actiona in mod unitar. Nici din partea Rusiei ori Chinei, Friedman, nu prevede un potential pericol. In viziunea sa China va decadea din cauza conflictelor interne si a somajului, in timp ce Rusia se va confrunta cu o criza demografica majora, care va duce la disparitia ei.
Mai prevede o alianta a Statelor Unite cu Marea Britanie, Polonia si China, impotriva Turciei si Japoniei care odata instituite ca puteri regionale se vor alia impotriva SUA.
Chintesenta bestseller-ului este ca americanii se vor bucura doar de prosperitate, in pozitia de lideri mondiali(oare de ce e bestseller?).

Cultura crizei vs criza culturala IV

0 comentarii
Imi permit sa mai cred ca ma regasesc intr-o societate culturala in care nimic cultural nu este prohodit in coltul cel mai intunecat al spiritualitatii nationale. Constat insa ca indicele de stupiditate nu este marcat de o constanta ci de un vector; un vector al subculturilor semidocte strans legate de alte promiscuitati culturale.

Intru-cat traim intr-o societate in care informatia, respectiv informarea, chiar culturala, inseamna ceva, adica mult, aduc in discutie televiziunea. Jalnica alegere. Fenomenul cultural se reduce la show-uri de televiziune, stiri “despre viata pur si simplu”, filme artistice adica blockbuster-uri si meciuri de football (ale secolului, ale mileniului, ale erei). Fireste, care fac imposibil de urmarit micul ecran, cu sonor. Afirm asta intru-cat televiziunea, departe fiind de orice act de cultura, este circumscrisa divertismentului la puterea senzationalului.

Cu surprindere constat si ma intreb, din nou, si recunosc ca ma intreb cam mult: exista o criza culturala postdecembrista cu care ne confruntam sau aceasta face parte din criza morala, criza umanismului, in general, proprie contemporaneitatii? Venim acasa de la serviciu si ce facem? Ne odihnim, ne regasim, pe noi insine si pe ai nostri? Nici vorba de asa ceva. Sub aparenta odihnei si a repaosului facem audienta.

De obicei, in materie de televiziune romaneasca, indiferent de canal (pe unde intr-adevar, de multe ori se scurg vrute si nevrute), trebuie sa te uiti zile si uneori saptamani in sir ca sa ai sansa de a prinde un moment de adevarata televiziune. In rest totul e show. Mii de “direct-uri goale”, fara obiect si fara eveniment, inutile si caznite stradanii de a face “spectaculoasa” o realitate lipsita de continut. Pentru “marele public” etalonul de intelepciune pare a fi reprezentat de replicile bascalioase ale lui Gigi Becali ori Mircea Badea, iar etalonul pentru umor de buna calitate se intrupeaza in penibilele prestatii ale Mondenii-lor. Infractorii starnesc, la randul lor, un mai mare interes posturilor de televiziune decat oamenii de valoare si ajung mai frecvent in atentia opiniei publice, iar bandele de tineri ce colinda cartierele sau discotecile fluturand bate, sticle de bautura, pistoale, cutite sau sabii ninja, se vad pe micile ecrane, in invidia si admiratia colegilor de generatie.
Singura educatie prin media se face prost, non educativ, pseudo moralizator, periculos, fara scop si intentie. Show-uri de tagma „Acces direct”, „Din dragoste”, „Infidelii”, „Dadaca”, etc, etc, prezinta situatii conflictuale simple, realitatea in care se poate regasi un om obisnuit. Avem obicei seara sa ne uitam unii la altii prin gaura cheii de la dormitor, dupa care dam buzna in casa unde sotia, banuita de infidelitate, isi face de cap. Scopul declarat al producatorilor este acela de a invata din greselile celorlalti. Ne este dat sa auzim, daca avem noroc nu mai mult de o ora, doar voci necultivate si reactii de mahala. De parca am fi un popor de mitocani.

Confuzia “creatoare” dintre realitate si televiziune a ajuns sa ne domine. Suntem “copti” in momentul de fata pentru tot ce e mai rau.. Avizi de “senzational”, in zbaterea lor tragi-comica de a face zilnic din nimic ceva care pe deasupra sa mai si plesneasca, realizatorii tv promoveaza spectacolul devorant al mizeriei umane si sociale din care isi extrag, ca dintr-o mlastina, aburii cazniti ai audientelor. Nu mai e timp de “nuante” culturale, umane si morale.

“Degradeul social” a devenit hiperdegradant. Despicarea firului gros al ticalosiilor si prostiei omenesti in patru e considerat un lux, cel mai periculos din cate pot exista. Desigur, nu se pot produce zi de zi capodopere dar nici nu punem la indoiala ce apare in fata camerelor de luat vederi. Totusi, exista prea multe emisiuni in urma carora nu ramai cu nimic, ori, inca o data, doar cu un gust amar. Televiziunile trebuie sa redevina ceea ce au promis, la aparitie, ca vor fi: informatie, cultura, educatie, cunoastere.

Asadar, criza culturala a audio-vizualului determina orice personalitate distincta sa nu cultive aceasta criza, abandonand benevol micul ecran intr-un gest suprem de boicot mediatic.

Cultura crizei vs criza culturala III

0 comentarii
Intrebandu-ma unde se manifesta criza culturala, am regasit-o in mine. Strasnica rusine! Pentru ca trebuie sa traiesc cu mine insumi, mi-am insusit o parte din vina si o parte am aruncat-o in carca factorilor externi.

Privind in jurul meu, am gasit-o – pe criza - in biblioteca mea cu cele cateva tomuri, acum inghesuite in cutii, cu pretentia sa intregeasca o biblioteca minimala. Nu ma intreb de ce numai atat, deoarece voi alege raspunsul care imi convine.

Mai departe, am intampinat-o(criza) intr-o librarie. Acolo am vazut carti de o frivolitate mai rar intalnita alaturi de carti care pesonal imi ofera...o stare; adevarate afrodisiace pentru spiritul literar-cultural. Apoi am vazut carti de duzina, o gramada de carti cu acelasi caracter mercantil, pe care nu-l suport indiferent de natura. In maini adolescentine. In glasurile si cugetele lor. Erau pretutindeni, preferate in pofida altora care contin cuvinte si inteles. Atunci mi-am adus aminte, cu amaraciune, de dezinvoltura cu care directorul unei edituri afirma ca in ziua de azi se editeaza ce se vinde. A explicat in ce masura si-a insusit sintagma “time is money”. Ca in prezent nu se poate face un film dupa un dictionar enciclopedic, pentru a spori vanzarile din rafturi. Am inteles ca faptul de a cumpara o carte nu presupune neaparat si patrunderea sa. Acest surogat de cultura literara atinge praguri sau culmi de un snobism patetic. Este cel care stabileste ce este in voga.

In alta librarie am intalnit criza culturala sub forma standului cu carti “aproape gratis”, pur accesibile oricui. Numai ca acelea „aproape” prezinta vreun interes real, prin urmare, imbogatirea spiritului costa mai mult de doi sau trei poli. Pe alte rafturi, chiar daca sunt expuse colectii editate in urma cu un deceniu, pretul exprimat este conform prezentelor costuri de productie. Daca as cataloga asta drept escrocherie ar insemna sa intinez numele heidegger-ianului plagiator...

Pe de alta parte, cultura/cultivarea crizei se prezinta ca supliment de cotidian. In numar redus, cu coperti de surogat de piele, sau cu continut de specialitate, targetul este acelasi – la fel de - limitat. Astfel se gaseste oportuna transformarea unui „fenomen cultural” in cai de persuasiune, reale mijloace de manipulare, imi ingadui a spune nitel fortat.

Psihologic: Mr. Brooks

2 comentarii
Mr. Brooks – este un film bun, foarte bun, chiar grozav. Dar atat! In regia lui Bruce Evans, destul de obscur in activitate, l-am revazut pe Kevin Costner intr-o ipostaza noua, care i se potriveste de minune: echilibrat, genial, minutios, plin de succes dar nu si de sine.
Formula protagonistilor e completata de Wiliam Hurt si Demi Moore, primul intr-un rol de zile mari pe cand a doua intr-un rol lipsit de vreo valoare reala.
Mr. Brooks nu este un film premiat, insa e un film de la care se asteapta a doua parte.
Muzica lui Ramin Djawadi este chiar apreciata de critici, insa mult mai apreciata de public este melodia celor de la The Veils – Vicious Traditions.
Actiunea filmului nu merita a fi povestita - categoric merita savurata.
„Da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, curajul de a schimba ceea ce imi sta in
putere si intelepciunea de a face diferenta.” Asta nu se repeta intamplator...

Cultura crizei vs criza culturala II

2 comentarii
Proaspat dobandita “libertate” aflata intr-o infinita tranzitie a denaturat tezaurul cultural pe care totalitarismul nu a putut sa-l suprime. A crede, a spera ca dupa doua sau mai multe decenii vor aparea opere, personalitati, valori culturale precum contemporanii consacrati ai vietii culturale romanesti, este utopic!?!

M-as lamenta daca as justifica aplombul cu care ne oripileaza teribilii Mircea Badea, Cristian Tudor Popescu, Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu ori personaje cu veleitati de analisti care se incapataneaza a ne imbogati...enorm, ori a ne moderniza, indraznesc a spune, mentalitatea nationala, intr-un effort de sacrificiu suprem?
Permisivele actiuni intreprinse de inginerii mecanici ne scutesc, convenabil, sa emitem rationamente proprii; ne vorbesc despre metafizica inginerii chimisti, in timp ce ne prezinta rapoarte si solutii economico-financiare tot felul de umanisti, romancieri, poeti ori filosofi. Sau mai rau – mascarici cu fronturi de clovni. Noi, ca niste gurmanzi sociali halim tot fara a digera, si apoi ne miram ca facem indigestie zilnic.

Punctul culminant care alimentaza generos stagnarea culturala, si nu numai, consta in faptul ca exista prea multe personaje “eu-le-stiu-pe-toate”, “pot-sa-fac-orice”, care se pricep la cultura, ant(i)e-cultura, politica, econimie, aparare, etc… la toate. Daca eu sunt doar frustrat, diletantii apar ca niste “monstri” frustrati. Niste marionete politice care nu si-au insusit dansurile traditionale, preferand sa se impiedice performand tot soiul de scheme specifice altora. In tot acest timp ele ne sunt prezentate, explicate si scuzate de teribilistii oripilatori. In orice caz, noi suntem vinovatii pentru crizele economico-cultural-socio-politice, ori de alta natura.

Psihologic: The Others

2 comentarii

The Others – INTRUSII – un film pentru domnisoare, produs de Alejandro Amenabar – scenarist, regizor, producator, compozitor, etc pentru Kidman, face parte din seria filmelor pe care trebuie sa le vizionezi in speranta ca vei gasi unul bun. Recomandabil pentru copii si batrani senili.
Cu toate acestea este un film aclamat, chiar nominalizat pentru Globul de Aur, castigator a peste douazeci de premii.
De ce? Cu siguranta datorita povestii frumoase pe incantatoare ritmuri de Chopin. Abia la final realizezi ca intrusii sunt...the others, adica abia la final sti cine sunt adevaratii intrusi(daca citeam asta undeva, inainte sa vad filmul, nu cred ca l-as mai fi vizionat). Asadar, un film vag... psihologic.

Cultura crizei vs criza culturala I

3 comentarii
Ce este cert?

Mi-am facut un obicei sa ma intreb; ma rog, fiecare isi bate joc, de ego-ul sau, intr-un mod propriu.
Vizavi de crizele depasite sau in curs, oare exista o adevarata criza culturala? O intrebare pe cat de actuala, pe atat de interesa(n)ta. Pe cat este de ademenitoare, cu siguranta ca nu as putea formula decat concluzii, alte intrebari, raspunsuri controversate, posibile supape ale evaluarii frustrarilor, proprii, acumulate. Cu riscul de a purcede eronat inca din expozitiune, imi permit sa afirm ca managementul crizei culturale romanesti este cu mult mai complex decat pare, date fiind cauzele, modalitatile de exprimare, efectele, toate sub dantelaria celei mai complexe dialectici, chiar metafizici, as indrazni a spune. Dar acesta este punctul meu de vedere, altul decat cel al unei persoane avizate. Asta e cert!

Criza exista si este in plina si cronica manifestare. Datorita dualismului universal, nu-i asa, nu gresesc daca spun ca actualei crize i se raporteaza o non criza. Identificabila, ori nu. Oricum, asupra non-crizei nu am ratiunea decat sa speculez, asadar ma abtin.

Drepturile garantate de legiile interne sau de cele internationale imi intaresc certitudinea ca singura schimbare reala postrevolutionara, ar putea fi deschiderea nelimitata in plan cultural, datorita asocierii culturii cu libertatea.

Imi amintesc ca de curand, in pauza unui concert simfonic, un actor cu perciunii albi isi exprima stigmatizarea vizavi de tendintele teatrului sibian catre apogee erotico-senzorial-pornografice. Si iar ma intreb: de ce, din perspectiva culturii, inceputul sfarsitului – decemb. `89 - nu a fost decat inceputul dezastrului, in speta al crizei.
- va urma -
Copyright © C i t a d e l a. . .S i b i a n ă - Blogger Theme by BloggerThemes & newwpthemes - Sponsored by Internet Entrepreneur