Vai! Ce-am facut...

...in 2009? Daca se asteapta cineva sa gaseasca in randurile care urmeaza de cate ori am facut dragoste, in ce pozitii, de cate ori am oferit si de cate ori am avut orgasm...nu se va intampla asta. Nici torturat nu as vorbi despre aceste lucruri caci, indubitabil, sunt un gentlemen. Sic!

Pentru cei interesati de picanterii marturisesc ca anul asta nu m-am cufurit ca in alti ani, iar pe fondul crizei fasurile au fost uscate, fara stropi. Astfel am inteles eu sa-i fac fata crizei: reducand consumul de Ariel.
Celorlalti, adica celor care s-au dovedit a-mi fi fost prieteni virtuali, dar nu numai, le multumesc ca au fost alaturi de mine. Multumesc tuturor celor peste patrusute treizeci de urmaritori, gigelisti autentici. Asadar, multumesc celor dragi!

Pentru mine, pentru ei dar si pentru plantutele din gradina adica pentru tot soiul de paraziti ai societatii, implicit ai blogosferei, nedemni cretinoizi de care ma feresc zilnic, intr-un cuvant pentru toata lumea, am reusit sa scriu peste 430 de postari. Asadar, multumesc tuturor!

Nu in ultimul rand ii multumesc lui Iubi Iubi care cu marea ei intelepciune m-a determinat uneori sa ma abtin a **** **** ****** ******* tot felul de cititori a-l caror unic scop in viata se va dovedi, in timp, a fi fost acela de a fi facut umbra pamantului. Asadar, multumesc Iubi Iubi!

Nu voi face retrospectiva Gigelitatii insa pot afirma cu toata sinceritatea ca dupa aceasta experienta nu sunt nici mai inteligent, spre deliciul unora, nici mai tantalau, spre supliciul altora. Singurul castig din toata treaba este ca sunt mai bogat. Am mai multi prieteni, mai multi amici, mai multe cunostinte si acesta este un real castig.
In sfarsit, am fost si voi ramane CEL MAI „NESIMTIT” blogger sibian!

Cu sinceritate,

Gigel

UPDATE: Aviz celor care tin mortis sa-mi spuna "cur negru": am activat moderarea comentariilor! lol

Gigel se retrage! Traiasca GIGELITATEA!

Vine o vreme in viata unui personaj blogosferic, cel din spatele unei personalitati distincte si complexe, cand trebuie sa faca ceea ce trebuie sa faca.
Prin asta intelege fiecare ce vrea, prin asta ...face fiecare ceea ce vrea sa faca.

Subsemnatul, adica eu Gigel, am ales sa donez blogul GIGELITATEA.
Nu am inceput acest blog pentru a face bani, prin urmare nu il voi vinde ci il voi dona.
In zilele care urmeaza probabil ca voi mai posta cate ceva. La fel de probabil este faptul ca voi raspunde si la comentarii, inclusiv la cele in care mi se va spune, probabil, cur negru.

Incepand cu 1 ianuarie 2010 nu voi mai posta eu, Gigel - cel mai „nesimtit” blogger sibian, ci o va cel caruia ii voi dona blogul. Mai multe in 1 ianuarie 2010!
Ca urmare, eu Gigel, imi asum responsabilitatea totala pentru fotografiile si textele editate si publicate pe blogul GIGELITATEA, respectiv intre 31 august 2008 pana in data de 31 decembrie 2009, si vor ramane asa cum au fost considerate la momentul publicarii, niste pamflete!

In ultimul rand vreau sa mai precizez doar atat: ii compatimesc pe cei care au pus la suflet ceva din ceea ce am scris in tot acest timp.

De ce nu esti mandru?

Intrebarea zilei de pe tB - toate blogurile - a sunat astfel:

"Ai facut vreodata ceva de care nu esti mandru ? Ce anume ? Care e lucrul cel mai "urat" pe care l-ai facut? Astazi, pus in aceeasi situatie, ai mai face la fel?"

As minti sa spun ca regret ceva, asa cum as minti sa spun ca nu regret nimic, vorba poetului, stiti voi, Nichita.
Consider ca cei care se indeletnicesc cu anumite soiuri pseudocizelate de lucruri urate nu isi pot suprima anumite, imi permit fara voia cuiva sa le spun, nuante interioare.
Cred ca cel mai urat lucru pe care mi l-as permite este acela de a cuprinde in marea mea marinimie pe toti - inclusiv - pe cei care nu merita aceasta atentie.

As fi tare mandru daca am reusi, cu totii, sa fim mai circumspecti.

Fie ca ne place sau nu, chiar daca nu ne purtam ca atare cu cei cu care interactionam - cu oameni, direct sau indirect, chiar daca ni se pare greu sau imposibil, sa incercam sa fim umani.

In rest, in propria platitudine - inchisi ca intr-o carapace, putem sa ne comportam in limitele propriei obtuzitati fara riscul de a suferi.

Unii oameni...

Cred ca avem un nou presedinte: pe acelasi mascarici. Ingrijorator nu este faptul ca va trebui sa il suportam inca cinci ani sau mai putin. Ingrijorator este faptul ca cel putin jumatate, plus unul, dintre cei care au votat au ales acelasi mascarici drept presedinte...
Cu toate acestea nu ma compatimesc ci ii compatimesc!

Am facut-o si pe asta!

Am votat si cum am facut-o am inceput sa ma simt mai bine. M-am simtit invingator desi nu voi avea nimic de castigat.

Am votat si am facut-o ca orice roman rational purtat de sentimente, resentimente, ura, ranchiuna, dezgust, lehamite si alte asemenea insipiditati.

Am votat impotriva lui Basescu insa nu l-am votat pe Geoana. Cu toate acestea votul meu a fost valid. cum, se poate?

Fara indoiala, caci am fixat numele lui Basescu pe buletinul de vot si m-am gandit ca datorita bataii de joc de care a facut uz in ultimii cinci ani il indreptateste sa se scalde de acum incolo intr-un chenar precum cel care ii incadra numele. Atat! Astfel am fixat chenarul basescian si am concretizat dreptul la vot prin aplicarea stampilei cu VOTAT departe de acel chenar.

In disputa Gigel vs Basescu...am castigat!

Exista speranta!

Putem trai intr-o tara in care indiferenta este inlocuita de curaj si implicare? Intr-o tara in care oamenii iau atitudine fata de tot ceea ce ii inconjoara si inteleg ca azi este momentul pentru a ne schimba viitorul?

De cate ori ai vrut sa schimbi ceva in bine si pentru ca, nimic si nimeni nu te-a ajutat, ai renuntat?

Tara lui Andrei este locul in care poti gasi sprijin, iar ideile devin actiuni concrete pentru comunitatea in care traiesti.

IMPLICA-TE!

Fumatul te face scrum!

Astazi, 19 Noiembrie 2009, în Romania se sarbatoreste Ziua Nationala fara Tutun. Aceasta zi este celebrata in plan national inca din 2002, in fiecare an, in cea de a treia joi a lunii noiembrie cu scopul de a se marca lupta anti-fumat si pentru a se atrage atentia tuturor asupra riscurilor expunerii la fum de tigara, se arata intr-un comunicat al Retelei pentru Prevenirea Fumatului din Romania (RPFR).

Cu vointa si incredere in sine ziua de azi poate fi o zi perfecta pentru a renunta la fumat si pentru a ne informa despre pericolele la care suntem expusi datorita respirarii unui aer viciat cu fum de tigara.

Sloganul sub care s-au desfasurat si se desfasoara campaniile de informare si promovare a unui stil de viata sanatos, fara fumat, derulate de Reteaua pentru Prevenirea Fumatului din Romania este:

Fumatul te face scrum!

Esti nehotarat? Voteaza!

Am observat in jurul meu, dar si prin intermediul diverselor canale media, faptul ca pe buzele majoritatii persoanelor cu drept de vot exista aceiasi intrebare retorica: „Cu cine sa votez?”.
Teama de a acorda votul unei persoane care se va dovedi in timp nedemna ii determina pe multi sa mareasca rata absenteismului la alegeri. Certitudinea ca oricare dintre candidati pune mai presus de interesul national propriul interes a determinat starea de spirit a romanilor privitoare la alegeri, una de lehamite.
Cel mai indicat pentru a iesi din aceasta stare ar fi sa intelegem ce reprezinta votul fiecaruia dintre noi si sa ne insusim diferentele dintre obligatia si dreptul de a vota. Importanta pe care o acordam votului nostru este perceputa ca atare de catre persoanele carora li-l incredintam. Nu putem avea pretentia sa... citeste in continuare

Decizia corecta: marinar sau dictator?

Sunt satul de fumigenele basesciene.
Atat de satul incat nu trebuie sa ma gandesc nici macar pret de o clipa: MARINAR!

Ajutati-l sa traiasca bine...

Nu mai vreau sa traiesc...

...in Romania de azi, nici in Romania de maine!
Daca as fi fost cu cativa ani mai naiv probabil ca, plin de lehamite, as fi avut taria de caracter si as fi renuntat la calitatea de a fi roman si as fi fost scutit de servitutile ce deriva din aceasta. Oare acea atitudine m-ar fi determinat sa emigrez in pofida faptului ca nici in alta tara cainii nu zburda cu colacii in coada? Oare oriunde altundeva nu mi-ar pasa?

Am certitudinea ca acolo as avea taria de carater de a ramane apatic la orice aspect al vietii.
Departe de orice mitocanie nedisimulata, vitreg de orice forma infantila de manelism, indolent fata de orice infatisare de cretinism pur, ce fericit as fi eu cu mine insumi, dar mai ales cu cei pe care ii iubesc ori imi sunt dragi.

Oare peste cati ani imi voi spune ca daca as fi fost cu cativa ani mai naiv as fi avut taria de caracter sa...

Aventurile lui Cippolino! - exercitiu gigelistic!

Exista unele momente in care nimic nu suna mai bine decat...vocea copilariei. Va propun un exercitiu gigelistic de „a fi copil” pentru cateva minute, traind Aventurile lui Cippolino:

Partea a doua aici.

Romanii sunt obsedati de haine...

...este concluzia cercetatorilor, dupa un indelungat studiu epuizant, realizat de Institutul National de Statistica bla bla bla....aiureaaaaa!

Am batut campii, ca de fapt asta este o concluzie gigelistica dupa ce am aruncat un ochi, cel care nu mi se inchidea azi noapte de somn, pe statistici in Gtop statistics.

Indubitabil reiese din print screen-ul alaturat ca romanii (generalizare intentionata) sunt obsedati de moda, de ce se poarta. Majoritatea enunturilor dupa care sunt gasit se refera strict la toale, ce se poarta fiind, se pare, o problema stringenta.

Acest fapt ma bucura oarecum, recunosc, deoarece m-ar fi intristat sa constat ca sunt gasit dupa formule referitoare la crime, sex, mortaciuni ori pornacheuri....

In consecinta, vin in intampinarea celor interesati de ce anume se poarta sezonul urmator – sezonul de iarna – si ca un adevarat profesionist in materie – multi ani de studiu a industriei usoare – ii asigur ca in iarna viitoare se mai poarta hainele, mai ales cele calduroase.
Iarna asta se va purta puloverul, peste alte articole mai lejere, si pantalonii grosi peste izmene sau strampeni, dupa caz.

Haina groasa de iarna va fi vedeta cand gerul va crapa pietrele, iar bocancii se vor dovedi mai mult decat un moft atunci cand zapada se va asterne cu nemiluita.

Recomandarea gigelistica, referitor la ce se poarta iarna asta, pe fondul crizei dar mai ales pe fondul alegerilor prezidentiale, este...nu purtati portocaliu.

Portocaliul este depasit de moda, ratiune, bun-simt, moral, pe scurt... de orice virtute romaneasca!

Imprumutul, FMI-ul, Guvernul si Banca Nationala – pe fondul crizei...

...economice, sociale sau politice?

Desigur e foarte important sa ne concentram atentia asupra fratelui presedintelui care a facut afaceri dubioase cu armata sau cu teroristii, mi-e egal. E foarte important sa ii dam in freza unui ministru care isi exteriorizeaza fantasmele erotice in documente oficiale ale ministerului pe care il reprezinta, la fel cum merita sa-i dam in bot cand il desaleaza pe un biet primar intr-un joc popular precum Zarzarica Zarzarea.

Demn de toata atentia noastra este si spectacolul Madonnei, dar mai ales ce baga pe sub nas, ce scoate pe gura, de cate ori faci pipi si ce consistenta au excrementele vedetei.
Toate acestea precum si multe alte lucruri care ne atrag atentia sunt extrem de importante pentru individul care vrea sa fie bine informat.

Atat? Nu il influenteaza deloc? Ii ating in vreun fel nivelul de trai? Ii este afectata capacitatea de supravietuire a omului de rand?
Nu...dar se amuza copios, se distreaza pe cinste.

Pai atunci...iarasi ma gandesc ca ne meritam soarta, caci orice are legatura cu imprumutul de la FMI ne afecteaza deja si ne va durea de vom face pe noi. Poate atunci vom mirosi cat de imputita ne este conditia si ne scoatem nasul din excrementele altora. Si cine stie, poate, asa scarbiti, vom mai avea taria sa luam atitudine.

Asta a fost atunci...iar acum, altfel stau lucrurile:

Băsescu: Discut cu FMI posibilitatea ca cea de a doua tranşă din împrumut să meargă la buget

FMI ia în calcul finanţarea deficitului bugetar al României din a doua tranşă a împrumutului

V.Blaga: A doua tranşă de la FMI, către salarii si pensii

Buna, sunt Gigel! Permanent nu sunt disponibil...

Data trecuta nu am reusit dar cel putin am facut lumea sa inteleaga faptul ca telefonul meu mobil are doua butoane: unul verde cu ajutorul caruia raspund cand sunt apelat, si unul rosu pe care apas in cele mai multe cazuri prin care resping apelul. A priceput toata lumea!
Cu toate acestea, de o perioada, simt o greata grozava de fiecare data and vad un telefon mobil. Simt o repulsie teribila cand aud un mobil sunand sau cand constat ca un individ il poarta ca pe-un trofeu sau il etaleaza ca status. Parol, nu spun niciodata dar imi repugna; e prima data cand aversiunea vis-a-vis de un obiect este atat de stringenta. Basca, aceasta scarba, in speta, este alimentata de faptul ca periodic primesc apeluri de la diversi cretinoizi care ma injura ca-s ciumeg ca am A5, isi baga pixu-n mine ca-s director imputit la FHM, sau m-ar supune la perversiuni orale ca nu am platit gradinita si pensia alimentara.
Saraca mesagerie vocala ar spune mai multe, eu sustin doar ca am Dacie nu A5, sunt bugetar nu director la FHM, si inca nu am copii sa le cumpar jucarii. Restul sunt efecte ale faptului ca traim intr-o lume nebuna, cretina, tampita!

Drept atitudine m-am decis sa imi verific periodic mesageria vocala, momente unice in care voi da jos din cui telefoanele mobile. Oricum am prea multe si nu stiu ce sa fac cu ele. Nu le-as da de pomana desi imi provoaca greata.

Pana imi trece greata poate se termina si razboiul dintre G-Phone si iPhone (apropo, hTC va castiga detasat), sau poate vor scoate pe piata mobilul care face cartofi prajiti cu ceafa de porc. Atunci si doar atunci o sa-mi mai fac eu abonament la vreo companie de telefonie mobila.

De profesie incomod...

Ca si cand nu ar fi fost suficient ca ne aflam intro perioada de tranzitie de douazeci de ani si-a gasit si criza sa ne atinga. In virtutea faptului ca suntem frigizi, rai de musca, d.p.d.v. social si economic, continua sa ne molesteze, agreseze, lasandu-ne urme - adanci – materializate sub formele cele mai atroce ale degradarii relatiilor interumane.

Tensiunile profesionale, stresul economico-familial se acutizeaza vizibil, consecintele negative se rasfrang in orice proces de socializare.

In aceste situatii detinerea controlului e mai nociva decat orice stupefiant, interesul personal devine conditie vitala, iar faptul de a desconsidera activitatea altuia, efortul celuilat, devine preocupare generala, distructiva dar normala.

Asta e societatea in care ne balacim desi ne-o dorim altfel.
In procesul distructiv schitat mai sus primordial este asuprirea incomozilor, cu precadere in spatiul profesional, dar si in mediu social.

De ce incomozii? Deoarece incomozii reusesc, cu sau fara efort, sa se faca vizibili in cele mai obscure conjuncturi; se bucura de aprecieri profesionale, sociale, in orice sfera de activitate in care se implica. Incomozii constientizeaza, suporta, inteleg pe deplin servitutile, privatiunile sistemelor, intransigente uneori, la care adera, dar considera sub limita demnitatii personale sa taca, sa tolereze abuzurile atunci cand li se face o nedreptate, ori constata abaterea de la un principiu general/moral.

Am certitudinea ca ratiunile pentru care mediocritatea ori nonvaloarea sunt promovate in detrimentul incomozilor tinde sa devina stare de fapt. Sau, poate asa e de cand lumea si pamantul...

N-am terminat! Restul, poate, mai tarziu.

Despre sefi...numai bine!

Imi iubesc sefii! Monser, nu stiu ce fel de sefi are lumea (merci de idee Claudia) dar eu am cei mai faini sefi! Si am mai multi... ca in orice sistem centralizat, cu veleitati descentralizatoare; toti colegii sunt un fel de sefuti.

Sunt norocos, deoarece toti sefutii mei sunt faini. Sunt atat de faini incat pentru multi asta e de ajuns, nici nu merita sa mai faca altceva; faptul ca sunt faini ii epuizeaza. Cum sa nu-i iubesti?

E adevarat ca unii sefuti abia se leaga la sireturi (oppss...am zis-o) insa asta nici nu mai conteaza; imi sunt dragi! M-as juca cu ei pana le-as rupe...nu pot sa zic (gatul) dar se intelege!
Sefutii mei fac totul pentru binele tuturor, caci asa se numeste interesul personal: tuturor. Pentru asta imi vine sa-i...pup (pe asta chiar nu pot sa o zic).

Cand sunt liber le simt lipsa atat de tare incat nu-mi inchid niciodata telefonul; cand se intampla sa fiu chemat la serviciu chiar daca sunt in mijlocul unor actiuni personale bine determinate, las deoparte orice satisfactie familiala si fug intr-un picior sa-mi intalnesc sefutii. Doamne ce bucurie cand mi se cere sa fac treaba altuia... dar adevarata fericire este cand sunt apostrofat pentru ca nu si-a facut treaba altcineva, dar astea-s fleacuri.

Nici nu ar trebui sa existe fisa postului; dragostea pentru sefuti reprezinta totul pentru mine (altfel spus: lol). Cel mai mult imi place cand fac ceva fara sa mi se spuna si mi se spune ca imi depasesc atributiunile, insa cand sefii fac acelasi lucru...se numeste initiativa. Imi iubesc sefii! Uneori imi ia mult timp pentru a indeplini o sarcina de serviciu si sunt apostrofat pentru indolenta, insa cand sefii fac acelasi lucru...ei sunt meticulosi. Doamne ce sefi buni am! Cateodata se intampla sa mai gresesc si eu, nu fara a-mi castiga calificativul de idiot, insa cand sefii fac acelasi lucru... aud ca e omeneste sa gresesti. Sefii mei rules! Atunci cand imi sustin punctul de vedere mi se reproseaza ca sunt instigator, insa cand sefii fac acelasi lucru...ei este fermi. Cum sa nu-i iubesc?!

Una peste alta, am auzit ca exista sefi compasivi – care ofera sprijin neconditionat cand este nevoie, sefi plini de consideratie – care isi respecta angajatii, sefi transformatori, promotori – care inspira, stimuleaza si motiveaza angajatii. Eu imi iubesc sefii caci sefii mei sunt faini.

Paradoxal toti suntem mai mult sau mai putin...sefuti. Oriunde vezi doi oameni ai muncii...unul este sef. Traiasca sefii!

Zboara gunoiule! Zboara!

Va aduceti aminte de baiatul din reclama cu „Zboara puiule! Zboara!”? Ei bine cred ca locuieste cu mine in bloc, undeva la nivelele superioare. Doar ca, din pricina crizei, implicit in lipsa unui nenorocit de pui, l-a inlocuit cu...punga de gunoi. Si cum nu poate sa si-o arunce in cap face si el ce poate: o arunca pe geam.

De fiecare data cand aud o punga izbindu-se de crengile salciei din fata geamului imi rasuna sloganul „Zboara.... gunoiule! Zboara!”. Cele mai norocoase pungi de gunoi ajung pe iarba insa nu toate-s norocoase. Unele raman atarnate de crengi.

Daca vedeti pe cineva, in chiloti, spanzurat pe geam incercand din rasputeri sa doboare gunoaie

din salcii...ala sunt eu, luand atitudine. Nimeni nu-i perfect...

Anyway, cel mai misto este cand avem musafiri. In cateva ore, vecinii de deasupra – mai abitir cand gatesc, impodobesc salcia ca pe pomul de iarna. Cand am noroc imi asez musafirii cu s

patele la geam...insa precum n-am mancat destul cand am fost mic, rareori pleaca de la noi fara o portie de ras asortata satios cu o lehamite de stat la bloc.

Cel mai fericit sunt cand bate vantul, cand sunt plecati vecinii in concediu sau cand se indura si altcineva sa le stranga gunoaiele de pe iarba.

Ma gandesc la niste programe de educare a vecinilor, poate vor fi utile cand...va zbura gunoiul! (cine nu sufera cu inima sa dea click pe foto)

Gigel, O.P.C.-ul si Rds-ul...

Timp de cateva zile nu mi-a mers netul. Netul de la Rds. Prima masura a fost sa sun la ei de cateva ori pe zi pentru a face cate o sesizare in acest sens, si de fiecare data ii auzeam ridicand din umeri.

In urma insistentelor, saturat de indolenta lor, frustrat de zgomotul ridicarii din umeri am apelat la sprijin din partea O.P.C.-ului. In doua cuvinte mi-au explicat care este procedura. Ca urmare am revenit cu un apel la ridicatorii din umeri, respectiv la Rds, si le-am povestit moartea caprioarei cu protagonistii din titlu.

Eeeh....monser, cand au auzit ei de lupul cel rau si ca eu sunt vanatorul cel iscusit au inceput sa se dea pe brazda. Ba ca voi fi scutit de plata abonamentului cat timp nu beneficiez de serviciile lor, ba ca vin in intampinarea te-miri-ce-ului ma intere pe mine, ba eram stimabil client, ba imi sarut-manusitele...

Una peste alta dupa cateva minute a venit netul si pe strada mea, si de atunci nu a mai plecat niciodata. Sa ii tina Dumnezeu naravul, ca si asa abonamentul e cam scump, comparativ cu serviciile pe care le furnizeaza.

Ma intreb, totusi, de unde atata amabilitate, monser? Oare i-a izbit cineva de toti peretii de le-a sarit monopolul din cap?

Gigel, trolerul si responsabila... altui raion – la REAL!

Nu mai stiu cu ce ocazie am ajuns in REAL in urma cu doua, trei zile. Zgarciti din fire, in goana dupa chilipiruri, adica ieftinezaraie, am descoperit un raion mititel – Ultima sansa – sau ceva de genul, cu marfa, probabil, nitel deteriorata dar la pret redus.
Fetele...ca fetele au umplut cosul de cani, farfurii si alte alea, baietii...ca baietii cu surubele, chestii electrice si....trolere. Ochisem vreo doua (trolere) si le-am luat la pipait, ca deh, asa-i romanul - si sarac si pretentios.

Dupa pipaiala si dupa ce-am gustat pretul, destul de piperat monser ca unul n-avea o roata, altul n-avea maner iar al treilea avea descrise mai multe defecte pe care eu nu le-am dibuit. Ca urmare am cautat din priviri responsabilul de raion. Fara izbanda! Am facut cativa pasi in dreapta, apoi in stanga si tot asa pana am intalnit o ametita, pardon, o duduie cu insemnele supermarketului, la cativa pasi de trolerele ravnite. Am intrebat-o daca ma poate dumiri si-mi tranti un NU in nas, ca nu-i raionul ei. Am intrebat-o daca nu cumva stie cine se ocupa de raionul cu pricina, si printre ciolfanituri de Orbit imi zise ca nu stie. Deoarece ma scosese din pepeni ii zisei ca eu nici atat nu stiu, si am intrebat-o...de unde-l sa-l iau pe nenorocitul de responsabil. Si asa cum eram eu cu caruta cu nervi dupa mine, nici una nici alta ma trimise la plimbare, pana la informatii, sa intreb acolo, ca poate stie careva de pe acolo. Drept raspuns, am facut un pas in lateral si am lasat ditamai caruta ce-o tineam in spate sa se pravale peste neroada, asigurand-o ca daca apuc calea informatiilor nu ma opresc la birou sa imi mai racesc gura si acolo, ci ma duc dracu in Carrefour, sau...Kaufland (alta teapa) sau ma duc invartindu-ma...

In zadar frate, pe naroada o durea in paispe... Mi-a trantit un „imi pare rau n-am ce sa fac”, pana sa-i spun neroadei ca tocmai batusem saua sa priceapa vaca! M-a lasat cu ochii-n soare monser...
Era sa zic: si-am incalecat pe-o sa si v-am.... Se pare ca mi-a priit vacanta!

Ridzi: profesie - doctor in stiinte! Ocupatie - fufă...sau tută...

Vroiam sa scriu prima postare, dupa vacanta, extrem de relaxat insa mi-am amintit ca zilnic trebuie sa fac cel putin doua lucruri care imi displac, doar asa ca sa nu-mi ies din mana.
Frustrarea mi-a fost adusa pe linia de plutire cand am deschis televizorul pe stiri – Antena 3; de altfel televizorul este doar pentru stiri, caci ce trece de acest cadru devine mijloc de nivelare a gusturilor, dar cred ca am mai spus asta. Ma rog!
Sa-mi fie cu iertare doamnelor si domnisoarelor dar am certitudinea ca femeile nu au ce cauta in politica. Asta nu inseamna ca locul femeii este la cratita sau ca ne bagam cu totii picioarele sau alte organe in miscarea de emancipare a femeii sau alte alea.
Daca este sa stam stramb si sa judecam drept, majoritatea intrigilor, polemicilor, divergentelor de la nivelul cel mai inalt al statului, au avut in prim plan o fufa sau cel putin o tuta a stat la baza lor. Iertare doamnelor si domnisoarelor dar orice padure are uscaturi. Regnul feminin are catapleosnite indeosebi in politica sau in spatele oamenilor care conduc, cel putin asta vrea istoria sa credem.
Ridzi, acest doctor in stiinte, licentiata in multe chestii, cu multe cursuri si specializari, e departe de performanta de lider si naiba stie ce dracu cauta la carma unui minister de care nici nu avem nevoie. La ce bun monser ministerul tineretului si sportului? Pai daca tinerii au nevoie de un minister, eu zic sa facem un minister si pentru pensionari, unul pentru bautorii de bere si un minister al curvelor, sa-l conduca duduia doctor Ridzi sa faca praf toti banii bagaboantelor.
Ma duc sa-mi cizelez degetele ca au luat-o razna pe tastatura si nu vreau sa par impertinent, ca-s asa un baiat buunnnnn....