Se afișează postările cu eticheta oricum ma doare-n cot. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oricum ma doare-n cot. Afișați toate postările

Gigel se retrage! Traiasca GIGELITATEA!

49 comentarii
Vine o vreme in viata unui personaj blogosferic, cel din spatele unei personalitati distincte si complexe, cand trebuie sa faca ceea ce trebuie sa faca.
Prin asta intelege fiecare ce vrea, prin asta ...face fiecare ceea ce vrea sa faca.


Subsemnatul, adica eu Gigel, am ales sa donez blogul GIGELITATEA.
Nu am inceput acest blog pentru a face bani, prin urmare nu il voi vinde ci il voi dona.
In zilele care urmeaza probabil ca voi mai posta cate ceva. La fel de probabil este faptul ca voi raspunde si la comentarii, inclusiv la cele in care mi se va spune, probabil, cur negru.

Incepand cu 1 ianuarie 2010 nu voi mai posta eu, Gigel - cel mai „nesimtit” blogger sibian, ci o va cel caruia ii voi dona blogul. Mai multe in 1 ianuarie 2010!
Ca urmare, eu Gigel, imi asum responsabilitatea totala pentru fotografiile si textele editate si publicate pe blogul GIGELITATEA, respectiv intre 31 august 2008 pana in data de 31 decembrie 2009, si vor ramane asa cum au fost considerate la momentul publicarii, niste pamflete!
In ultimul rand vreau sa mai precizez doar atat: ii compatimesc pe cei care au pus la suflet ceva din ceea ce am scris in tot acest timp.

Unii oameni...

10 comentarii
Cred ca avem un nou presedinte: pe acelasi mascarici. Ingrijorator nu este faptul ca va trebui sa il suportam inca cinci ani sau mai putin. Ingrijorator este faptul ca cel putin jumatate, plus unul, dintre cei care au votat au ales acelasi mascarici drept presedinte...
Cu toate acestea nu ma compatimesc ci ii compatimesc!



Busola politica

2 comentarii
In ultima vreme au aparut o suma de teste care te indeamna sa te edifici in privinta coeficientului de inteligenta al poporului roman, care te asigura ca vei afla care candidat este cel mai aproape de interesele tale, s.a.m.d.
Evident ca un om rational le acorda tot atata incredere cat ar acorda unui test care i-ar spune cand va suferii de diaree in viitor. Ma rog!
Un test de toata pomina am gasit pe
busola politica, numai bun pentru cei care refuza sa-si foloseasca propria judecata pentru a decide cu cine sa voteze.
Spor!

N-au pic de bun simt...

38 comentarii
...pisicile din ziua de azi! Chiar nu stiu sa aprecieze!


Ca si cand nu ar fi de ajuns ca la iesirea din scara imi fac cu ochiul castronasele lor cu resturi de mancare, sa le privesc cum topaie pe vopselele capotelor ma irita pana peste poate, insa cel mai abitir imi vine sa ma joc cu ele pana le-as suci gatul cand isi pun ele in gand sa-mi zgarie masina.
Tot in gand mi-am pus si eu sa le dau un pupic iudaic drept in bot si sa le servesc o ultima cina imbibata cu Diazepam.

Asa nesimtire, sa nu apreciezi, sa iti bati joc de farama de nimic a omului de rand, nu se mai pomeneste decat in politica...caci nu-i asa, cand n-avem guvern in tara, pisicile joaca pe capote!

Sa le moara la intrare...

Cum comentati?

11 comentarii
Mai penibil decat sa ramai in pana prostului este sa te trezesti fara...baterie, adica cu bateria descarcata.
Poate fi ceva mai penibil decat atat? Fireste, si anume sa ai o masina de fite si sa fii nevoit sa suni un prieten ca sa iti dea o leaca de curent.

Dar si dupa ce-a pornit-o, asa a plecat cu maneaua la maxiimmm....



Lamuriri pentru vineri seara!

23 comentarii
Eram precis ca exista multe nebune pe lumea asta dar de ce naiba cele mai nebune se dovedesc a fi cele autohtone?
Da, e vorba de femei!

Gigel s-a nascut roman...romanul s-a nascut...

8 comentarii
...poet!

Bine faci, bine gasesti!
Ca orice om dintr-o bucata, merg si la razboi si la placinte inainte, si ca sa scap de fum de multe ori ma arunc in foc. Dupa fapta voi avea si rasplata. Iar pentru ca in doi puterea creste, in mine zac si un poet si un haiduc.

Cam asta ar fi poezia mea, descoperita din curiozitatea de a afla ce poet zace in mine.
Daca nu sti inca ar fi bine sa descoperi imediat
ce poet zace in tine.

Miss Univers 2009 – Stefania Fernandez – o celulitica fara apendice!

6 comentarii

Banuiesc ca e foarte greu sa devii Miss, mai abitir Miss Univers.
Cand vine vorba de candidatele sau castigatoarele unui concurs de Miss, barbatii isi imagineaza ca fetele au trecut prin mai multe...probe de foc, iar femeile le eticheteaza cu expresia „I fight for peace in the world...in bikini”.


Miss Univers 2009 este Stefania Fernandez dar categoric nu este cea mai frumoasa femeie din lume. Putem considera ca este o...chestie frumoasa, dar cu celulita, par pe maini si semne dobandite (urme de operatii)...nu e cu nimic mai buna decat o fatuca din piata care-mi vinde rosii la kil.

Nu spun doar eu asta ci insasi coroana de Miss avand personalitatea si demnitatea ei nu a vrut sa stea pe capul Stefaniei.
Ca un facut i s-a rostogolit la picioare...

Poate anul viitor vom trimite si noi altceva decat
femeia de serviciu al carei idol e Mihaela Radulescu. Sunt foarte increzator ca Nikita ar face o impresie grozava...

Mmhh-urile...lui Nicolle, a lui Stanese!

9 comentarii
Cu mari eforturi am putut urmari pana la capat emisiunea pitipoancei noastre Nicolle. Cine nu stie, pitzi Nicolle realizeaza o emisune in Promenada Mall deoarece asa e moda.

Ei bine, Nicolle a noastra taman si-a luat BACul, fie vorba intre noi destul de slabut – pana si Gigel a luat o nota mai mare decat ea, dar despre asta a vorbit Calin, si in cazu in care intentioneaza sa urmeze cursurile unei facultati am doua cuvinte pentru ea: pozeaza fata, fa filme – porno daca-ti place, i dont care – dar stai departe de jurnalism.

Nici nu stiu ce a fost mai iritant in emisiunea pitipoancei de azi: faptul ca raspundea afirmativ cu Mmmhhh-uri – probabil din cauza herpesului – aproape mi-a fost scarba...bleax!, faptul ca in stand-up-uri statea cracanata ca o baba, faptul ca tinuta ei fizica este nitel adusa de umeri in fata, altfel spus sta cam cocosata, faptul ca se imbraca de-o penibilitatea ce depaseste limitele pitipoancelor, sau faptul ca considera ca soferii sibieni nu sunt educati. Sa mori tu ca soferii sibieni nu sunt educati, fato! Stai sa te intalnesc in trafic! Lol
Oricum noi o iubim pe Nicolle; fiecare oras trebuie sa aiba un fel de proasta satului. Nu renunta Nicolle, ca ca tine nu gasim alta asa frumooooooaaaasssaaa, desteaaaaptaaaaaa, etc.
Cateva sfaturi in cazul in care totusi va continua: chiar daca acum ti se pare imposibil, vorbeste limba romana, draga; stim cu totii ca e criza dar fa si tu eforturi si pune naibi ceva mai mult material pe tine ca unii sufera...cu inima; unde nu te pricepi nu te baga – pana gata astia centura...ramai pe trotuar...

Aaaa...si inca ceva: fereste-te de Gigel in trafic; am auzit ca e pornit sa iti arate fundul pe geam, dovada a cizelarii, a rafimanentului soferistic sibian.

Te-am pupa cu totii draga Nicolle dar ne e teama (a se intelege scarba) de herpes! Fa ceva cu el draga, si concediaza-i pe aia de la machiaj!

Gigelitatea e mai tare ca Wikipedia!

5 comentarii
Am trait sa o vad si pe asta! Plimbandu-ma incolo si incoace, pe net, am gasit un site cate iti spune intr-un cuvant, destul de subiectiv banuiesc, cam cat valoreaza propriul exhibitionism vitual: http://www.webvaluer.org/


Dupa ce-am vazut ca GIGELITATEA mea valoreaza putin...peste o mie de dolari, mi-am prins mintea sa vad cam cat valoreaza alte bloguri, respectiv site-uri. Uite asa am fost oripilat, parol monser, cand am vazut ca wikipedia.ro, ditamai enciclopedia libera – autohtona, valoreaza cat o planetara de Dacie.
Fie vorba intre noi asta m-a si mahnit...

Adela – frizeria nambăr uan din taun!

9 comentarii
Luna de luna imi face o deosebita placere sa-mi aranjez capatana, implicit sa las o duduie – de preferinta de profesie – sa faca misto de podoaba mea capilara. Cam asta se intampla, de fiecare data, desi ma tund in acelasi salon Adela de pe Milea.

Astazi mi-am facut curaj de dimineata si cum a trecut de noua fix am calcat pragul salonului. M-au intampinat doua frizerite ce-si „faceau parul” tolanite pe cate-un scaun profesional de frizerie. De dupa tejgheaua de langa usa rasarii casierita care ma ademenii cu un „urmeaza-ma” in timp ce-si stergea de pe buze urmele unui sandwish. Am inghitit in sec intrebandu-ma-n gand cu ce-am gresit de trebuie sa fiu tuns taman de duduia de dupa tejghea. Imbarbatat de ideea ca stie ce face am urcat la mezanin. Partea mea dorsala a ocupat supusa locul indicat de unul dintre degetele ei in lipsa altei politeti verbale. As minti sa spun ca nu eram incordat. In sfarsit, m-a intrebat: „Cum sa fie?”. „Hmm...inganai eu, in lateral pierdut, scurt dar pierdut, de sus chiar putin, favoritii subtiati si bretonul e bine asa, ma fastacii eu la sfarsit, rusinat de inceputul de chelie!”

Dupa ce zise: „Perfect!” incepu sa implante in capul meu masina de tuns din toate unghiurile, haotic as spune, lipsindu-ma de favoriti, breton...par...in general. Aproape de sfarsit intentiona sa ma rada pe gat cu o lama folosita si cu toate ca eram inca in stare de soc am schitat un refuz prin agitarea degetelor combinate cu un rictus. In cele din urma am fost periat cu un pamatuf imbibat cu pudra pentru bebelusi, DALIN daca nu ma insel, concomitent cu un „GATA!” strigat la ureche.
Aveam lacrimi in ochi cand am schitat un „multumesc” privindu-ma cat de ridicol m-am lasat tuns pentru 15 lei, fara bacsis.

Cu toate acestea, si luna viitoare ma voi tunde in acelasi salon Adela, colt cu Milea. Fac asta deja de trei patru ani, insa niciodata nu am fost tuns de doua ori de aceiasi frizerita!

Sunt cam prea patriot!

4 comentarii
Urasc testele sobre storcatoare de creier a caror ratiune este aceea de a imi determina eventualele – potentialele - ratiuni. Acesta este motivul pentru care dau concursul testelor amuzante.

Daca in ultimele doua zile am incercat sa ma edific daca suntem sau nu un popor de prosti, inteligenti sau descurcareti, azi m-am edificat cat sunt de roman, dupa un test de la Teo.
Din testul cu pricina a reiesit ca sunt cam prea patriot, desi umila mea parere este ca sunt roman pur sange, nitel nationalist extremist, basca traditionalist convins pana-n maduva oaselor.

Ma rog, m-am resemnat! Tu cat esti de roman?

Locuind in absurd – primarul Klaus Johannis

7 comentarii
Daca tot m-am perindat pe site-ul oficial al Primariei Sibiu m-am gandit sa ma uit nitel la declaratiile de avere ale edililor. Am parcurs pe diagonala organigrama, aparatul propriu al primarului si compunerea Consiliului Local Sibiu, precum si componenta directorilor Serviciilor Publice din subordinea C.L.

Marturisesc ca, cu aceasta ocazie am facut niscai conexiuni obiective intre atitudinea servila a unor jurnalisti din media locala si unele persoane regasite pe listele parcurse.

Ce mi-a atras atentia in mod surprinzator este declaratia de avere a primarului Klaus Iohannis. Il compatimesc, sincer! Inainte sa fac asta ma lamentam ca nu am suficienti bani sa-i cumpar iubitei un Porche insa m-am linistit dupa ce am vazut ca nici domnia sa - care este edil sef - nu isi permite. Noroc cu feciorii aia de la BMW ca si-au mai facut mila inca odata de dansul si i-au pus la dispozitie o limuzina noua.

Inainte sa ma plictisesc vorbind despre asta, spuneam ca il compatimesc.
Ei bine, sentimentul sincer ce il nutresc vine in urma faptului ca, desi detine nu mai putin de sase proprietati, conform declaratiei de avere, mult prea iubitul nostru primar are resedinta intr-un imobil cu o suprafata de 43,2 metri patrati, dintre care jumatate ii revin sotiei. Patetic! Vreau sa spun jalnic, adica de compatimit. In comparatie cu conditia sa locativa, eu sunt boier lafaidu-ma in vreo 60 de metri patrati, e drept ca nu-s ai mei, dar ma lafai!
Deoarece am copilarit/locuit pana nu demult pe aceiasi strada cu Her Werner, asadar cunoscandu-i resedinta, pot afirma cu certitudine ca, casa edilului nostru masoara pe putin 200 metri patrati, motiv pentru care sunt indreptatit sa cred ca sus numitul mananca gogosi, plecand de la declaratia de avere.
Apoi, obisnuit cu gustul gogosilor...de ce ne-ar servi noua altceva?

Marea Debarasare – RELOADED

6 comentarii
Binecunoscuta campanie de colectare a deseurilor electice/electro-casnice a fost reluata inca de luna trecuta dupa o perioada de “reamenajare”, ba mai mult a fost extinsa.
Daca pana acum deseurile electice erau colectate doar din mediul urban in prima sambata din luna, de anul acesta “taranii”(fara sens peiorativ) isi pot pune la poarta linistiti PC-urile, masinile de spalat vase ori electro-casnicele ultra-pro care nu se mai potrivesc cu fanul din grajd. Vorba aia, daca tot e criza si trebuie sa strangem cureaua, ce conteaza acolo ca firmele colectoare bat drumurile rurale degeaba fara a strange macar un gram de deseuri. Fireste in baza unor contracte onorate din banii nostri.
Taran sa fiu, i-as gasi imediat utilitate cuptorului cu microunde stricat; mai lesne l-as transforma in cuibar pentru cocos ori iesle pentru vaca decat sa-l scot la poarta.

In alta ordine de idei, cateva magazine de pe Mihai Viteazu obisnuiesc zilnic sa insire pe trotuar cateva produse electro-casnnice, doar doar le calca cineva magazinul sa achizitioneze cate ceva. Astazi, in drum spre alimentara de unde imi cumpar taitei, am fost martor la o altercatie dintre vanzatorii magazinului cu marfa expusa pe trotuar si personalul responsabil cu colectarea deseurilor electrice. Frustrarea acestora, de pe urma, era justificata: au pierdut timpul lasandu-se indusi in eroare.
Odata lamurita situatia ne-au povestit, amuzati, despre o intamplare de anul trecut cand, din fata unui bloc au incarcat un televizor si o masina de spalat si ca nici nu apucasera bine sa plece ca au fost ajunsi de doi barbati care le lasasera acolo pentru a urca mai intai frigiderul in casa.
I-am rugat sa mai astepte cateva clipe si am dat o fuga pana-n casa si le-am dat o tastatura, de consolare. M-au intrebat: "-Merge?"

Felicitari - Pilot la volan!!!

11 comentarii
In ultimele zile nu am avut nici o problema in tafic. Totul merge struna poate deoarece masina sta-n parcare, amintindu-mi ca nu m-am nascut cu piciorul pe acceleratie.
Basca, m-am gandit ca fac si eco-nomie, ca tot sunt crizat. Aiurea! Banii pe care nu i-am dat pe benzina i-am aruncat pe detergent automat pentru a-mi spala pantalonii, ca am un stil de a merge de ma stropesc pana sus. Oricum cred ca am iesit mai ieftin, si-n fond oamenii care merg corect se stropesc! Cand e ud pe jos, fireste...
Dificultati am avut in a-mi organiza timpul: una e cand bagi cheia in contact si pleci, alta e cand iei troleul ori mergi pe jos; din principiu cred ca doar oamenii comozi apeleaza la taxi. Ha, ha, hi!
Hotarata treaba de maine imi reiau vechiul obicei, si asa cum fac de fiecare data inainte de a ma urca la volan(barbi) am facut un chestionar; un altfel de chestionar auto.
Excelent! Dupa terminarea chestionarului a iesit o mana din monitor si m-a felicitat pentru abilitatile de care am dat dovada.
Pilot la volan
Ce mi-au mai spus? Iata:
Incredibil! Faci parte din specia rara de soferi care chiar stiu ce trebuie sa faca la volan. Nu iti asumi in general riscuri pe care nu le poti duce (tu sau masina), si desi esti preponderent precaut stii totusi cand trebuie sa apesi pe pedala de acceleratie.
Iei deciziile rapid si bine gandit, chiar daca unele erori de judecata s-au lasat cu mici botiri ale masinii. Stii sa te strecori prin traficul urban aglomerat, fara insa a jena pe ceilalti pasageri in trafic.
Ai respect fata de ceilalti, tot atat cat vrei ca si ei sa te respecte pe tine. Totusi, uneori iti dai drumul la adevarate torente de injuraturi si te exaspereaza nesimtitii si habarnistii din trafic.
Tu vei ajunge de multe ori mai rapid la destinatie, desi ai un ochi atintit si asupra consumului. Iar la drum lung esti cel mai bun soferi din cati exista, pentru ca stii cum sa faci din calatorie o experienta placuta si relaxanta, fara insa ca pasagerii sa adoarma de plictiseala.
Nu mergi excesiv de tare, nu ajungi intotdeauna primul la destinatie, insa iti place sa o calci in zonele unde stii ca nu iti asumi riscuri inutile facand asta.Atunci cand faci prostii in trafic iti dai seama imediat, si chiar daca ai o strangere de inima cand incalci legea stii ca uneori trebuie sa 'mergi cu traficul' si sa faci ca ceilalti. Totusi, ai vrea ca si ceilalti sa respecte legea intr-o masura mai mare, cel putin tot atat cat o respecti tu.
Au fost situatii in care ai mers 'ca nebunul' dar acestea nu te definesc catusi de putin. Pentru tine sofatul este o placere, dar nu uiti latura utilitara a acestei ocupatii. Ai fi un excelent sofer de drive-teste. Nu vrei un job?

Legea 298/2008 - legea big-brother - legea securitatii

3 comentarii
Legea 298/2008 este justificata. Nu este justificat sa se abuzeze de aceasta lege. Dar asta e altceva.

Sunt indreptatit sa am certitudinea ca ne-a buimacit peste masura toata tura-vura prezentului. Ca e de vina criza crizelor sau efectul singurei crize demne de luat in seama nu ne scuza sa ne crizam din orice motiv.


Acum, gratie faptului ca mai pastram in cugete, simtiri ori in constiinta reminiscente totalitariste am invatat sa ne opunem cand vine vorba de amenintarea vreunei libertati individuale. Asta nu e bine.

Suntem o turma, ne comportam ca o turma dar avem pretentia ca avem personalitati distincte. Asta chiar nu e bine.

Ne-a fost servita legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, si ni s-a bagat pe gat ideea ca asta ne atinge viata privata. Apoi s-a intarit ideea invocand vadita neconstitutionalitate, ori asociind legea cu ex-practicile structurilor de securitate.

De cele mai multe ori sunt tentat sa inghit si eu galusti, dar inainte le adulmec. Acum, mai mult decat din curiozitate am citit controversata lege 298 din 2008. Ca urmare, consider ca legea este buna ca de altfel oricare alta lege care este elaborata minutios.
Conform legii 298/2008, nu este in interesul sigurantei nationale de cate ori ne exprimam iubirea, ura sau frustrarile prin intermediul serviciilor de cominicatii electronice. Aceasta lege vine in sprijinul combaterii criminalităţii organizate; previne şi combate terorismul, precum şi infracţiunile contra siguranţei statului. Mie imi este clar.

Plecand de la zicala: „hotii striga hotii!” ma duc cu gandul la baza manipularii, dar vreau sa ma refer la manipularea maselor. Noi nu strigam hotii, ca nu ne sade-n fire si nici macar nu-i recunoastem. Dar ei, hotii, sub pretextul ca raul este in detrimentul nostru spera sa scape ei insisi de legalitatea urmaririi comunicatiilor electronice. Rationamentul este...fascinant de logic: hotii, media, manipulare, comunicare, mase-> conexiuni(nu am rabdarea sa fac eu conexiunile deoarece ma incurca liniaritatea elaborarii. in fond sunt doar un gigel)

Legea 298/2008 chiar este justificata. Nu este justificat sa se abuzeze si de aceasta lege. Dar cine sa justifice intrebuintarea legii, cat timp nu se aplica, ci se utilizeaza.

Anul 2mii8, mai lung cu o secunda!

0 comentarii
Cateodata neavand altceva mai bun de facut, nu ne ramane decat sa omoram timpul. Avem gene de criminali data fiind conditia noastra umana, si recunosc ca uneori imi face chiar placere sa omor timpul.
Cu toate acestea am fost foarte intrigat de stirea ca anul acesta vom trai mai mult cu o secunda. Inca ma mai gandesc cum sa o valorific.

Pana in 31 decembrie 2mii8, ora 23:59:59, ora meridianului Greenwhich, sper sa ma hotarasc cum sa valorific aceasta secunda-bonus. Pentru o secunda as putea sa...

Sunt roman, adica luxos, dar ma tratez!

1 comentarii
Subiectul crizei economice a devenit ca un fel de salut. Cu mic, cu mare, toata lumea vorbeste despre aceasta criza mondiala, si mai ales, despre cum crede fiecare ca va fi influentata situatia economica a tarii noastre si propriul nivel de trai. Ca si cand i-ar pasa cuiva, de-adevaratelea, de starea deplorabila a Romaniei.
Am mai spus-o dar imi place sa ma repet, sportul national al romanilor este aruncatul cu privirea peste hotarele tarii. De aici pana la prostul obicei de a invata numai ce este nefolositor e doar un pas. Ar fi bine daca totul s-ar rezuma numai la asta, dar nu. Nu numai ca invatam, parca, numai ce este prost, de prin vecini, dar noi, cu o "acerba perseverenta" ne insusim in mod categoric aceste deprinderi proaste.


Suntem fuduli. Putin spus. Ieri, stand la coada la teitei, trag cu urechea si il aud pe unul spunandu-i amicului sau ca desi castiga cat sa-si cumpere o paine si un iaurt, "a facut economie" mancand seminte si faramituri ca sa isi cumpere un super, mega, extraordinar telefon de lux, care nu face nici seminte, nici paine deci nici faramituri.


Mai tarziu, un amic de-al meu ma intreaba daca nu vreau sa facem o afacere. Nu sunt afacerist din fire dar l-am ascultat; astfel, imi spune ca ma multumesc cu putin desi merit mai mult, alea alea si bla bla-uri, si ca s-a gandit ca mi-ar sta minunat intr-un Renault, al lui, ca si cand Dacia mea mi-ar stirbi look-ul. Si-mi propune sa-i dau lui Dacia mea si el sa-mi de-a Renault-ul lui, cu conditia sa duc leasingul la cap, si capul leasingului il vedeam peste 10 ani. I-am taiat-o!


Tragand cu urechea la unii si ascultandu-i pe altii de o vreme incoace, indreptatit pot concluziona ca suferim de febra luxului. Luxul, nu-i asa, prin definitie este ceva care nu iti face trebuinta, dar pe care trebuie sa il ai, pentru pentru a-ti mentine o asa zisa "aura de raritate sau de exclusivitate". Din punctul meu de vedere, luxul este cel care mentine o distanta semnificativa intre un grup restrans de oameni si marea masa a oamenilor. Astazi, sau pana mai ieri, datorita unei ...democratizari a "elegantei exclusiviste" dar si datorita cresterii puterii de cumparare, foarte multi nechibzuiti au fost sedusi de "fascinatia luxului". Salariile sunt atat de mici incat ar putea fi inscrise pe timbre filatelice. Cu toate acestea, daca ii trebuie cuiva o masina, e musai sa fie scumpa, noua si de marca neaparat, probabil pentru a fi folosita drept carte de vizita de catre cei lipsiti de personalitate sau incredere in sine. In aceiasi ordine de idei, le trebuie un mobil extravagant, de super lux, si ca imaginea sa fie completa, un lant cat mai gros la gat, de aur fireste, cu o cruce agatata drept zgarda, si neaparat de purtat la vedere. Nu conteaza ca masina aia scumpa si de marca e greu de intretinut, ba mai mult ca te tine dator chiar un deceniu, sau ca mobilul ala extravagant, prin complexitatea aplicatiilor, face ditamai costul suplimentar... Nimic nu mai conteaza atunci cand bati din palme tamp si fredonezi acelasi refren:"Le vreau, le vreau, le vreau!", ca si cand ti le-ai fi permis de la prima bataie din palme.


Sunt increzator ca vor exista clipe care sa merite sa fie traite, odata ce vom renunta sa ne insusim numai defectele altora. Si de ce nu, cum spune proverbul, poate vom deveni mai intelepti, si ne vom intinde cat tine plapuma!

Lupta electivitatii

0 comentarii
A inceput razboiul pentru putere! Am urmarit, fara pic de interes, doar din ratiuni pur nationaliste, prezentarea principalelor partide politice, precum si a programelor de guvernare. Daca pentru unii acest razboi pentru putere se numeste "lupta", iar pentru altii "batalie"...e mai putin important. Insa, este demna de luat in seama atitudinea. Atitudinea de luptator ori de razboinic, a oricarui candidat.

Este curios faptul ca, de la caderea comunismului, cei care au preluat puterea au incercat folosind tot felul de tertipuri - noi, care s-au invechit cu timpul - pentru a ne convinge ca se fac eforturi nemarginite pentru asigurarea unei normalitati democratice. La fel de curios este si faptul ca, in preajma alegerilor, in campaniile electorale, dintr-o data totul devine instabil.
Asadar, paradoxal, situatia se schimba peste noapte. Situatia electoratului este in mare pericol, instaurandu-se o iminenta situatie de criza in asteptarea solutiilor salvatoare ale programelor de guvernare. Astfel, mesajul electoral al partidelor e construit cu mare atenţie si indreptat catre grupurile-tinta ce trebuie castigate(cele definite de platforma politica reprezentand “clasa de mijloc”), specializarea mesajului mergand de multe ori pana la individualizare. Tot astfel, declarand cel mai important obiectiv national: iesirea grabnica a tarii din criza, platforma electorala va oferi pachete de obiective si promisiuni pentru copii, studenti, cercetatori, pensionari, muncitori, agricultori, viticultori etc., problemele diferitelor categorii de varsta si profesionale regasindu-se contabilizate cu darnicie în mesajele candidaţilor. Sansele reale ale puterii sunt legate de respectarea imaginarului politic si de cunoasterea culturii civice. Discursurile politice, mesajele transmise electoratului trebuie sa se adapteze culturii si imaginarului societatii pe care o guverneaza. Electorratul intelege realitatea prin raportarea la sistemul de simboluri, de valori sau, de ce nu, mituri impuse de societatea in care traieste. Si iata ca apare candidatul "ideal" spunand: “Votati-ma! Eu sunt ceea ce va trebuie!” oferind omului de rand un reper; acesta este principiul care-i ordoneaza viata, este ceea ce astepta el sa creada. Omul de rand insa are si orgoliu, deci el trebuie convins. Nu este de ajuns afirmatia de mai sus, mai trebuie sa existe mecanisme care sa-i lase alegatorului iluzia ca alege, ca da votul sau - da o mana de ajutor celui care “cersestte”. Caci alegatorul este si un filantrop. Numai ca uita/omite un lucru: cel care cerseste nu face decat sa joace rolul acesta, in rest elaborand serioase mecanisme de prindere în capcana.

Alegatorii se supun acestei manipulari deoarece sunt constienti ca pe cineva oricum trebuie sa voteze. De ce? Lor nu le sta in putiinta, nu vor ajunge sa-si faca auzite pasurile, necazurile, frustrarile, ei nu vor ajunge sa îi dea la o parte pe cei “vinovaţi”. Atunci ei semneaza un cel în alb (votul) si-l incredinteaza celui care i-a convins (acelora care i-a manipulat cel mai eficient) ca poate sa faca toate aceste lucruri in locul sau.

Ceea ce se intampla, cu alte cuvinte, este ca puterea politica detine un capital simbolic pe care-l manipuleaza in vederea pastrarii ei insesi ca elita. Sa urmarim, asadar, si sa nu ne mai miram ca, in Romania, "lupta" pentru putere a trecut de pragurile sublimului si ale ridicolului, coborand la un nivel de abjectie spectacular.

Cum se fura!?

0 comentarii

Am obiceiul sa fumez pe balcon. Prost obicei! Ma uit pe geam la o fosta insula de verdeata in marea de betoane a ANL-urilor. Toata ziua m-am intrebat ce au avut cu nenorocita zona verde, si spun nenorocita deoarece erau oricum mai multi bolovani, gunoaie si alte chestii de dus la ghena, decat verdeata. Probabil ca in proiectul rezidential, pe acea insula, ar fi trebuit sa fie niscai leagane ori hucine spre delirul celor mici. Insa cei mici se jucau mai devreme. Fireste, dupa obicei si spre disperarea parintilor care ii supravegheau(in timp ce-si impartaseau noutati telenovelistice probabil) pe asfaltul plin de primejdii.....rutiere.

Ma rog, muncitorii isi vedeau de treaba cand nu erau deranjati de vreo cucoana ori de vreun filfizon, beneficiarii fireste, mult prea imbracati ca sa fie trasi de maneca. In ritmul in care asezau biscuitii de beton mi-am spus ca pana seara vor termina parcarea. Si cu asta basta. Daca oricine trecea pe acolo isi putea imagina ca, intr-o zi, poate se va amenaja un parc de joaca pentru copii, parcarea s-a dovedit mult mai trebuincioasa.

In alta ordine de idei, dar aceiasi, acum vreo doua saptamani am fost surprins cand am vazut ca se lucreaza la inlocuirea pavajului din fata fostei Primarii de pe Bd. Victoriei nr.9. Respectivul pavaj cu biscuiti din beton nu era mai vechi de doi, trei ani. Probabil ca erau din aceia perisabili, sau poate ca...

Precum spuneam, totusi, parcarea nu a fost gata pana la lasarea intunericului si biscuitii - perisabili - ori din beton au ramas nesupravegheati pe timpul noptii.
E adevarat ca noaptea este sfetnic bun, insa mai e si complicele hotilor. Un individ cu o galeata in mana, se apropie de gramezile de nisip, zgura si biscuiti, perisabili ori ba. Scoate celularul, isi aprinde o tigara lasand in acelasi timp galeata jos ca si cand l-ar incomoda. Intr-un cuvant, se comporta ca si cand tot ceea ce face ori va face e firesc si nimic la nelocul lui. Dupa un timp, continuand sa vorbeasca la telefon, umple jumate de galeata cu nisip, aseaza deasupra cativa biscuiti si pleaca in bezna dintre blocuri, vorbind la telefon. Perplecs, imi mai aprind o tigara. Acelasi individ, procedand intocmai ca prima data vine, isi face de lucru, umple galeata si se face nevazut in bezna dintre blocuri. Vicios fiind, mai astept nitel si...imi aprind alta tigara. Prost obicei! Acelasi individ...
Copyright © C i t a d e l a. . .S i b i a n ă - Blogger Theme by BloggerThemes & newwpthemes - Sponsored by Internet Entrepreneur