Am facut-o si pe asta!

Am votat si cum am facut-o am inceput sa ma simt mai bine. M-am simtit invingator desi nu voi avea nimic de castigat.

Am votat si am facut-o ca orice roman rational purtat de sentimente, resentimente, ura, ranchiuna, dezgust, lehamite si alte asemenea insipiditati.

Am votat impotriva lui Basescu insa nu l-am votat pe Geoana. Cu toate acestea votul meu a fost valid. cum, se poate?

Fara indoiala, caci am fixat numele lui Basescu pe buletinul de vot si m-am gandit ca datorita bataii de joc de care a facut uz in ultimii cinci ani il indreptateste sa se scalde de acum incolo intr-un chenar precum cel care ii incadra numele. Atat! Astfel am fixat chenarul basescian si am concretizat dreptul la vot prin aplicarea stampilei cu VOTAT departe de acel chenar.

In disputa Gigel vs Basescu...am castigat!

Cine voteaza cu Basescu...

"Eu as rezuma asa: cine voteaza cu Basescu, alcoolicii, tiganii [...] prostituatele, probabil, desi ma indoiesc ca prostituatele vor vota cu Basescu, avand in vedere cum arata..."

NO COMMENT!

Sa votam PNSDCRMUDMRE...tot un drac

Asa ma pricep eu sa-i fac pe ceilalti sa aiba o parere buna despre mine, si poate pe baza acestor considerente, o suma de cunostinte crezand ca eu detin raspunsurile absolute, ma intreaba, ca si cand as sti, cu cine sa voteze. Le raspund intrebandu-i: pai cum cu cine? E de-a dreptul simplu. Ce trebuie sa faci pentru a-ti linisti sinele liric, aposteriori alegerilor uninominale? Joaca de copil.

Pentru a vota ok(nu spun bine) trebuie sa stii intre cine alegi. Evident ca toti au aceleasi interese, binele orasului nostru, iar bunastarea noastra este pusa, de marinimosii candidati, chiar inainte de rugaciunea dinaintea mesei. Putem citi asta din privirile...mansuete insotite de zambetele cuceritoare de pe afisele, banerele si mega banerele electorale. Cu totii stim ca in spatele acestor chipuri „arhanghelectorale” se afla, de fapt si de drept, niste figuri incruntate, cu tonuri negativiste.

Ca doar, nu-i asa, cu totii am batut macar o data la usile lor si ne-au insemnat nasurile, acutizandu-ne simturile pentru a le mirosi...intentiile.
Ca a venit vorba de afise electorale, este straniu nu-i asa ca in incercarea lor de a ne...convinge, vedem o suma de afise ale aceluiasi candidat lipite unul langa celalalt. Incerc sa inteleg scopul, insa, in zadar. Nu vad decat risipa. Risipa de energie. Risipa de hartie si culoare. Risipa de bani. Banii contribuabililor, deoarece intr-un fel sau altul se vor intoarce in jeburile lor. Oare gresesc sa cred ca cineva care e nechibzuit cu propriile fonduri, poate fii mai chibzuit cu fondurile publice? Ma rog, am recunoscut ca nu ma pricep la politica cum recunosc ca nu ma pricep la strategii electorale, insa nu trebuie sa te pricepi la ceva ca sa constientizezi ca cineva arunca din propriile buzunare zeci si sute de mii de euro...pentru ce? Pentru binele tuturor. Asta in conditiile in care, recompensele ce li s-ar cuveni nu ar acoperi costurile de inscaunare. Altfel spus, cat de prosti trebuie sa fim sa credem ca un candidat cheltuie sute de mii de euro desi salariul pe un mandat nu depaseste optzeci, nouazeci de mii de euro? Ba unii sunt dispusi sa renunte chiar la salariul de parlamentar, in timp ce alte voci afirma ca nici nu ar trebui sa li se atribuie vreo remunerare, caci statutul lor se presupune a fi de cetateni bine...”incetateniti” financiar.

Dar risipa in goana dupa voturi nu se opreste doar la afise. Banerele si mega banerele se prezinta, parca, in „antiteza” cu pungile inscriptionate politic la intrarea intr-un mall, ori cu fructele, exotice, acre impartite ca la pomana impreuna cu cani, goale, la semafoare, in plin trafic, la ora de varf. Fireste in conditiile in care centura ocolitoare avem doar in platforme program. Risipa intra alteori in sfera ridicolului atunci cand voluntarii partidelor suna in mod aleator pentru a regurgita niste texte principioase ori principii textoase, pe care nu le inteleg, dar cu care sunt de acord.

Tinand cont de modul in care suntem intampinati pentru a ne face mai usoara alegerea, cred ca nu mai ramane decat sa ne bucuram de ceea ce a mai ramas din aceasta abracadabranta campanie pseudo electorala. Am rabdat noi multe si multe vom mai rabda. Poate vom strange cureaua, poate ne vom descheia la cravata pentru a ni se duce nodul din gat ori pentru a inghiti in sec, sau poate ne vom ruga sa nu dam in vreun fel de icter electoral ori post electoral.

Caci tare ne e greata!

O lume nebuna, cretina, tampita!

Traim intr-o lume nebuna, intr-o societate in care viteza este vitala. Traim intr-o lume cretina, intr-o societate in care cu cat esti mai impertinent cu atat mai bine. Traim intr-o lume tampita, intr-o societate care tampeste individul prin standardul de viata.

Dincolo de orice veleitate de a face ceva pentru societatea din care faci parte trebuie sa fie o ambitie personala. Si asta ar fi de ajuns daca printr-o obstinatie dusa pana la nerozie e preferabil sa defavorizezi o masa de dragul amorului propriu, deseori materializat in chip de valoare. Cu alte cuvinte, cam asta am inteles eu, un neinitiat, ca se intampla in sfera politicului in prag de alegeri. Este excedentar, data fiind societatea, sa ne mai intrebam si noi ca te miri ce personaje caragialistice in prag de alegeri. Ilariant(a se intelege hilar) insa, ar fi sa avem cel putin banuiala ca sta in puterea noastra sa schimbam ceva, la fel cum, tot ilariant ar fi sa credem ca...pleaca hotii si vin...hotii!

De aceea, facand abstractie de toate afisele electorale care polueaza optic, sa reconsideram pozitia noastra. Fie ca ne place sau nu, fie ca suferim mai mult sau mai putin, trebuie sa admitem ca dreptul la vot nu este doar un privilegiu, ci si o mare obligatie. De aceea, odata ce ne exercitam acest drept constitutional, sau ne achitam de o asemenea obligatie, este imperativ necesar sa ne asumam si responsabilitatea pentru acest act. Asadar, nu trebuie sa alegem raul cel mai mic!

Sunt convins ca Romania va supravietui celor care pun mai presus de orice, propriile interese, viziuni politice si orgolii. Atunci, vor exista clipe care sigur merita traite, ca roman!

Lupta electivitatii

A inceput razboiul pentru putere! Am urmarit, fara pic de interes, doar din ratiuni pur nationaliste, prezentarea principalelor partide politice, precum si a programelor de guvernare. Daca pentru unii acest razboi pentru putere se numeste "lupta", iar pentru altii "batalie"...e mai putin important. Insa, este demna de luat in seama atitudinea. Atitudinea de luptator ori de razboinic, a oricarui candidat.

Este curios faptul ca, de la caderea comunismului, cei care au preluat puterea au incercat folosind tot felul de tertipuri - noi, care s-au invechit cu timpul - pentru a ne convinge ca se fac eforturi nemarginite pentru asigurarea unei normalitati democratice. La fel de curios este si faptul ca, in preajma alegerilor, in campaniile electorale, dintr-o data totul devine instabil.
Asadar, paradoxal, situatia se schimba peste noapte. Situatia electoratului este in mare pericol, instaurandu-se o iminenta situatie de criza in asteptarea solutiilor salvatoare ale programelor de guvernare. Astfel, mesajul electoral al partidelor e construit cu mare atenţie si indreptat catre grupurile-tinta ce trebuie castigate(cele definite de platforma politica reprezentand “clasa de mijloc”), specializarea mesajului mergand de multe ori pana la individualizare. Tot astfel, declarand cel mai important obiectiv national: iesirea grabnica a tarii din criza, platforma electorala va oferi pachete de obiective si promisiuni pentru copii, studenti, cercetatori, pensionari, muncitori, agricultori, viticultori etc., problemele diferitelor categorii de varsta si profesionale regasindu-se contabilizate cu darnicie în mesajele candidaţilor. Sansele reale ale puterii sunt legate de respectarea imaginarului politic si de cunoasterea culturii civice. Discursurile politice, mesajele transmise electoratului trebuie sa se adapteze culturii si imaginarului societatii pe care o guverneaza. Electorratul intelege realitatea prin raportarea la sistemul de simboluri, de valori sau, de ce nu, mituri impuse de societatea in care traieste. Si iata ca apare candidatul "ideal" spunand: “Votati-ma! Eu sunt ceea ce va trebuie!” oferind omului de rand un reper; acesta este principiul care-i ordoneaza viata, este ceea ce astepta el sa creada. Omul de rand insa are si orgoliu, deci el trebuie convins. Nu este de ajuns afirmatia de mai sus, mai trebuie sa existe mecanisme care sa-i lase alegatorului iluzia ca alege, ca da votul sau - da o mana de ajutor celui care “cersestte”. Caci alegatorul este si un filantrop. Numai ca uita/omite un lucru: cel care cerseste nu face decat sa joace rolul acesta, in rest elaborand serioase mecanisme de prindere în capcana.

Alegatorii se supun acestei manipulari deoarece sunt constienti ca pe cineva oricum trebuie sa voteze. De ce? Lor nu le sta in putiinta, nu vor ajunge sa-si faca auzite pasurile, necazurile, frustrarile, ei nu vor ajunge sa îi dea la o parte pe cei “vinovaţi”. Atunci ei semneaza un cel în alb (votul) si-l incredinteaza celui care i-a convins (acelora care i-a manipulat cel mai eficient) ca poate sa faca toate aceste lucruri in locul sau.

Ceea ce se intampla, cu alte cuvinte, este ca puterea politica detine un capital simbolic pe care-l manipuleaza in vederea pastrarii ei insesi ca elita. Sa urmarim, asadar, si sa nu ne mai miram ca, in Romania, "lupta" pentru putere a trecut de pragurile sublimului si ale ridicolului, coborand la un nivel de abjectie spectacular.