Festivalului „Alt Teatru” de la Sibiu - 15 – 23 februarie 2014

Asociația „Bridge Theatre” prezintă, în perioada 15 – 23 februarie, prima ediție a Festivalului „Alt Teatru” de la Sibiu. 

9 zile incepand de astazi, citadela sibiana devine scena de creație pentru o nouă formă experimentală de teatru. „Alt Teatru Festival” va deschide o poartă culturală inedita ce va aduce în premieră la Sibiu artiști de pe două continente, într-un program ce reunește spectacole de teatru senzorial – labirint, pantomimă, teatru de păpuși, teatru tradițional chinezesc, ateliere și conferințe. 

Construit în jurul temei "laborator", evenimentul, în premieră pentru orașul Sibiu, reunește artiști de pe două continente și oferă șansa tinerilor de a-și exprima pasiunea și creativitatea într-un mediu optim de manifestare culturală. 

Teatrul Senzorial Labirint este o formă de teatru interactiv apărută în anii ’90 din Teatrul Suprimaților al lui Augusto Boal și inspirată de lucrările antropologistului teatral Enrique Vargas. 

Concepută de regizorul galez Iwan Brioc, această manifestare artistică presupune o interacțiune directă și constantă cu spectatorul. În timpul unei reprezentații de teatru labirint, spectatorul este personajul principal din poveste. Labirintul are dublu sens în această formă de teatru. Nu doar că piesa propriu zisă se joacă într-un labirint, dar odată cu parcurgerea fizică a traseului, spectatorul călătorește prin labirintul interior și trece prin diverse stări emoționale pe parcursul piesei. 

Deși conceptul a luat naștere în Țara Galilor, a fost adoptat apoi în țări precum Irlanda, Portugalia, Bulgaria, Danemarca și România, iar în ultimii 15 ani această metoda a căpătat o răspândire și o popularitate mondială. Primul spectacol profesional de teatru senzorial labirint în România a avut loc în 2012, iar în urma acestui eveniment în București s-a fondat prima comunitate de teatru senzorial labirint din țară.

Piesa sau spectacol? Aceasta-i intrebarea!

Oameni buni, ce a fost prima data: oul sau gaina? Piesa sau spectacolul? Iata o dilema cat se poate de actuala, ratacita in sacul ignorantelor noastre cotidiene. Fireste, cand spun "noastre" ma refer doar la cei care se duc, cu dezinvoltura, sa vada o piesa de teatru. Sic!

Vreti sfaturi, sau va faceti de rusine singuri?

Mai bine sa ne lamurim, adica sa ii lamurim tocmai pe aceia care confunda intelesul unui spectacol cu vazutul unei piese, ca si cand teatrul ar fi un Mall desuet. 

Privitor ca la teatru Tu în lume să te’nchipui Joace unul și pe patru Totuși tu ghici-vei chipu-i, Tu în colț petreci în tine Și-nțelegi din a lor artă Ce e rău și ce e bine.
Ehe, monser, habar n-am cum ne-ar edifica astazi Eminovici, insa mai bine decat a incercat el in versurile de mai sus as incerca sa definesc teatrul ca fiind cadrul in care niscai actori reprezinta niste personale cu scopul de a fi privite din exterior, de catre o audienta, intr-un timp si spatiu limitat. Dialogurile scrise, si care sunt rostite de catre actori, se numesc piese de teatru. 
Cu alte cuvinte, pe intelesul tuturor celor care vor merge vreodata sa vada, sa priveasca, sa inteleaga si sa aprecieze ce fac actorii, piesa de teatru, inainte de a fi spectacol pe scena, este un text intr-o carte. Pam-pam!

Primavara vine cu doua premiere la Teatrul "Radu Stanca"

1835 de minute de spectacol, 19 reprezentatii si 4 spatii de joc diferite! Aceasta este oferta Teatrului National "Radu Stanca" din Sibiu! 

Cu asa o oferta generoasa la inceput de primavara, care cu certitudine va umple salile de spectacol, ar fi bine sa va asigurati din timp bilete la spectacolele pe care doriti sa le vedeti. 

Primavara aceasta aduce doua premiere la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu. Prima dintre acestea va avea loc miercuri, 13 martie, ora 19:00, la Sectia Germana si este o adaptare dupa basmul romanesc "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte", in regia lui Gavriil Pinte. 

Cea de-a doua premiera a lunii se va juca in doua variante diferite, cu doua distributii speciale din care vor face parte atat actori romani cat si actori maghiari. Spectacolul "Maestru si Margareta", in regia lui Zoltan Balazs, va avea loc, in premiera, in datale de 22 si 23 martie, orele 19:00. Puteti accesa programul detaliat pe siteul www.tnrs.ro.

Festivalul International de Teatru de la Sibiu 2012

Looking forward!

HANG - FRANCESCO AGNELLO - F.I.T.S. 2012

In urma cu doi ani, la o conferința de presă, Adrian Ciubotaru a aflat de Francesco Agnello care le-a tinut tuturor rasuflarea cand a inceput sa cante la un instrument fascinant numit hang. Un instrument simplu si arhetipal:

„În plină conferinţă de presă, după câteva vorbe succinte, s-a ridicat de la masă, a scos un OZN de mărimea unui lighean – inventat în Elveţia acum câţiva ani – şi când a început să-l atingă am crezut că tot locul s-a lăsat invadat de o orchestră invizibilă. Abia atingea instrumentul cu palmele, iar sunetele ieşeau şi rămâneau suspendate undeva deasupra.

Chinezu era în primul rând şi filma, însă la final când l-am întrebat de filmare, mi-a răspuns că doar a pozat.

“Am făcut o poză”

“Cum aşa? Ai stat câteva minute cu mâna întinsă”

“Când l-am auzit cântând a început să-mi tremure mâna şi-am reuşit să fac doar o poză”

Cristina s-a întors către mine şi mi-a arătat pielea de pe mână.”

Tot despre Francesco Agnello scria Cristina Bazavan, imediat dupa aceiasi conferinta:

„Acest domn si OZN-ul sau muzical (Hang) au facut parte din spectacolul Warum Warum – un eseu genial despre intrebarile artistilor. De dimineata, la conferinta de presa, Francesco Agnello a facut demonstratia talentului sau cu mare bucurie.

“-Vreti sa va arat? Am aici linga mine instrumentul”

L-a scos din husa, a inceput sa-l atinga usor cu degetele si a explodat aerul in jurul nostru; la sfirsit a zimbit timid:

“E minunat ca mai putem inventa instrumente muzicale chiar si in aceste vremuri; acest instrument a fost creat in urma cu cinci ani.”

*

Azi toata lumea care s-a intilnit cu muzica lui a exclamat: extraordinar!

Si-apoi… speechless.”

Sper ca in curand sa il vedem cu totii la F.I.T.S.!

Hai la teatru, BECOME!

Arta mai poate aduce un zambet pe fetele romanilor. Hai sa o sprijinim!

Acest indemn deosebit de pertinent vine din partea unor tineri actori, cu idealuri comune, implicati in viata sociala si artistica a comunitatii, care doresc să aduca un suflu nou pe scena. 

Impulsionati de dorinta de a creste si a forma valoare, creativi, muncitori, talentati – care promoveaza dialogul multicultural, educatia in spirit artistic, organizati sub forma unei persoane juridice non-profit: Asociatia de tineret Become - youth and arts.

Joi, 9 februarie 2012, începand cu orele 19:00, Compania de teatru BECOME va invita la spectacolul “Ce-a ajuns Romania! …Care Romania?!?” - momente comice de demult aduse in prezent, cu Mihai Alexandru si Catalin Grigoras.

Rezervarile se fac pe pagina de facebook, cu confirmare, sau la numarul de telefon 0748050301.

In data de 16 februarie 2012, ora 19.00, va avea loc PREMIERA “Acoustic Love Songs” – cateva dintre cele mai celebre refrene atat pentru indragostiti, cat si pentru dezamagiti! sustinut de Adrian Grigoraa(chitara), Alexandru Ciubotaru(cajon), Irina Nemes(voce), Roxana Tuta(vioara) si Radu Muresan(chitara).

In data de 23 februarie 2012 sunteti invitati la alta PREMIERA “DreamCatchers”, un concert cu Radu Nechifor - in premiera solist vocal, Marius Tuta(pian), Jakab Mihai(percutie), Ittu Mircea(chitara bass).

Pe scurt, „TEATRU BECOME” va asteapta in fiecare joi seara la Centru de Tineret din Str. Nicolae Teclu, nr. 41, de la ora 19:00, la o seara speciala dedicata artelor spectacolului, o intalnire a tinerei generatii de artisti cu publicul sibian.

O Insula, doua insule!

O comedie accesibila, daca vorbim de Insula in regia Adei Milea, versus un spectacol de teatru contemporan exclusiv, daca ne referim la Insula in regia lui Vlad Massaci, dar ambele spectacole au pornit de la drama suprarealista a lui Gelu Naum.

Prima data am vazut Insula la Cluj si ardeam de nerabdare sa vad si punerea in scena a Insulei la Teatrul National Radu Stanca, cu dorinta de a stabili care merita mai multe aplauze.

La Teatru National din Cluj am avut deosebita placere de a vedea Insula in prima loja alaturi de doi tinerei foarte draguti pe care si acum ii vad, politicosi, cum m-au intrebat sfiosi daca ma deranjeaza prezenta lor pentru ca mai apoi sa se bucure de spectacol botic in botic. Niste dulci, mi-au placut mult, m-au incantat!

Mult mai mult m-au incantat toti actorii/ ma rog actritele, teatrului din Cluj care au, parol, niste voci sublime si sunt niste dansatori, fireste dansatoare, de exceptie, motiv pentru care Insula a insemnat pentru mine un musical delicios cantat, dansat si jucat cu o bucurie fascinanta. Daca i-ati vedea mi-ati da dreptate.

Astazi am vazut Insula in primul rand la Teatrul National Radu Stanca; am stat alaturi de o doamna minunata, posibil o actrita celebra, cu o prezenta de spirit deosebita care m-a cucerit, imediat ce m-am asezat, intrebandu-ma: "Oare joaca si Cosulet?". I-am garantat ca da, eu care mereu il confund pe Cosulet cu Rata!

Decorurile, costumele, uimitoarea fantezie, pertinenta, a regizorului centreaza toate actiunile in jurul unui Robinson, usor melancolic dar nicidecum depresiv, si a unui laitmotiv, "Sunt singur, eu nu pot fi cu nimeni! Sunt singur pe Insula aceasta!".

Una peste alta amandoua spectacolele merita vazute! Poate va vor placea amandoua cum mi-au placut mie sau poate veti aplauda mai mult la Sibiu decat la Cluj. Sau invers. Important este sa aplaudati odata ce intelegeti ca Robinson face trimitere la omul mo(n)de(r)n, implicat pana-n gat intr-o suma de retele sociale reale, virtuale sau imaginare, care dincolo de orice interactiune ramane mereu singur, foarte singur, in fata

marilor confruntari ale vietii. Caci asa e sanatos, zic si eu!

Imi place cum mirosi! Din nou!

Ofelia Popii a urcat pentru prima data pe scena Teatrului National Radu Stanca, performand intr-o comedie, la inceputul acestui an in spectacolul Imi place cum mirosi, dupa un text de Neil Simon, o comedie care aduce sub lumina reflectoarelor trei protagonisti intr-o poveste amoroasa. Americaneasca!

Daca vreti sa aflati in ce masura este sau nu un spectacol de mare valoare - Imi place cum mirosi - e mai lesne sa google-iti dupa criticele oamenilor de cultura sau mai ales ale oamenilor care traiesc, sau respira, teatru. Aici nu veti gasi decat umila mea parere despre trei actori faini care pret de un ceas si jumatate au incercat sa deconecteze spectatorul de la frustrantul cotidian. Si au reusit! Am vazut elevi de liceu chicotind frenetic de fiecare data cand vedeau frumoasele picioare ale Ofeliei (si chiloteii ei); am vazut indragostiti care se strangeau de mana si se priveau pret de cateva secunde, in graba sa nu piarda urmatoarea secventa, de fiecare data cand "ea" sarea in bratele "lui" sau cand "el" striga in gura mare ca o iubeste pe "ea". Nu cred ca a existat spectator care sa nu fii ras cu pofta sau sa nu se fii bucurat pe deplin de caraghioasele personaje.

Una peste alta, protagonistii spectacolului - Imi place cum mirosi - Adrian Matioc, Ciprian Scurtea si ofelia Popii, au reusit atat de frumos sa creeze, pe scena, o atmosfera de iubire cu care sa desfete audienta. Bravo lor!  

Sala de spectacole a Teatrului National Radu Stanca a fost plina si de aceasta  data ceea ce denota, si confirma, faptul ca pofta de cultura a publicului sibian este acuta. Sa le tina Dumnezeu naravul! Foto: T.N.R.S.

Aplaudacii, ghiolbanii, cultura si FITS-ul!

In cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu peste 60.000 de spectatori au putut vedea, si inca mai pot, cum fiecare spatiu in care performeaza actorii sau artistii se transforma intr-un locas de cultura. Astfel, fie ca e vorba de un pub, de-o hala dezafectata sau pur si simplu de strada, orice loc se transforma in scena, diferit de scena vietii. La teatru!

.

Din pacate, o parte insignifianta, dar prezenta la FITS, din cei peste 60.000 de spectatori este formata din aplaudaci si ghiolbani. Sunt avizi! dar nu de cultura. Este extrem de greu sa ii recunosti inainte sa se manifeste insa pot fi identificati, de pilda, prin faptul ca desi nu digera un spectacol sunt primii care aplauda si se ridica in picioare uneori inainte de terminarea reprezentatiei de pe scena.

Aplaudaci sunt si aceia care recompenseaza cu mii de aplauze oportunitatea de a ii fi vazut chiloteii ori labia vreunei actrite, insa se zgarcesc sa aplaude un spectacol sobru care le-ar fi coplesit simtirea daca ar fi avut vreuna. La teatru!

.

Nu departe de ei, dar nitel mai rezervati, se afla ghiolbanii. Ghiolbanii se aseaza de regula pe cele mai bune locuri intr-o sala de spectacol. In marea lor idiotie se autointituleaza VIP-uri. Sunt usor de remarcat ca fiind ultimii care isi ocupa locurile in sala, cu scandalul de rigoare, desi o regula organizatorica de bun simt ii priveaza de loc in cazul in care nu sunt punctuali.

Tot ghiolbanii sunt cei care nu au nicio legatura cu spatiul cultural sau bunul simt care impun un respect deosebit fata de artistii. Indubitabil, nu exista spectacol fara sa se faca auzit ringtonul tmobilului vreunui ghiolban care, chemat de biznis cica, se ridica si paraseste sala...

Ghiolbani sunt si aceia care vin la spectacol cu bebelusi sau copii extrem de mici care oracaie, partaie, se caca in pampers sau o striga pe mami si plang atunci cand se face intuneric.

Pe ghiolbanii astia i-as tine cu capul in buda. La teatru!

.

Ghiolbanii mei preferati raman insa necioplitii curiosi, impertinentii omniprezenti, care isi cumpara, dintr-un snobism dus pana la extrem, bilet la toate spectacolele fara sa le pese ce spectacol e. Pentru aceasta speta de ghiolbani fiecare zi de festival este o odisee a impertinentei. Punctuali, vin mai repede cu o jumatate de ora mai devreme la fiecare spectacol. Se amesteca cu lumea buna pe care incearca sa o impresioneze cu spectacolele bifate. Probabil ati ghicit, ghiolbanii astia sunt acele umbre pe care le vedeti in mijlocul oricarui spectacol ca se ridica si parasesc sala pentru a fugi la urmatorul.

Pe ghiolbanii astia i-as impinge pe scari si i-as intreba de ce se grabesc! La teatru!

.

Mai exista o serie de ghiolbani care vin la teatru ca la film, cu floricele, seminte si-un cico, vorbesc la telefon in soapta, lipesc guma de mestecat de scaun si principala lor preocupare este sa pozeze sau filmeze tot spectacolul in pofida faptului ca le este atrasa atentia ca toate activitatile acestea sunt interzise.

Atentia lor este foarte selectiva. La teatru!

Voila! - a fost Voala!

Acum trei zile, la orele la care cu mic, cu mare, voluntari, oameni de presa, artisti, producatori sau directori de teatru se indreptau spre Clubul Festivalului sa-si povesteasa impresiile zilei incheiate, ma aflam in parcarea teatrului.

.

Do you speak English? Obisnuit sa aud intrebarea asta, de cand a inceput FITS-ul, am raspuns afirmativ inainte de a ma intoarce. Erau doi tipi din stafful tehnic al companiei Voala. I-am indrumat catre TNRS si dupa ce si-au rezolvat problemele am stat la taclale cu ei la Clubul Festivalului unde mi-au conturat pe scurt spectacolul care a avut loc aseara.

.

Mi-au spus ca o sa fie spectaculos insa cuvintele lor nu au putut exprima pe deplin profesionalismul si frumusetea acrobatiilor din cadrul spectacolului din Piata Mare. Pun chezasie cateva fotografii si-un filmulet:

100 de ani de Cioran - era cioraniana!

„In Romania, tipul omului inteligent si unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viata este un prilej de capriciu subiectiv, de exercitiu minor al dispretului, de negativitate superficiala.

N-am intalnit om care sa aiba o mai slaba aderenta la valori ca romanul“. Emil CIORAN- Schimbarea la fata a Romaniei

Irefutabil, lectura cioraniana ramane drept cea mai evidenta preocupare a adolescentei mele. Complexul proces al educarii ratiunii, definitiile personale si principiile celui care il regreta astazi pe Cioran, toate au la baza un amor pueril de intelepciune, imba(rba)tat de caracteristica sete cunoastere care a zguduit toata logica mea de pana atunci.

Exegeza cioraniana mi-a tulburat logica mostenita ca traditie, martirizandu-ma prin chintesenta bicelor verbale; acea forma de baza a organizarii activitatii instructiv educative avea sa ma determine sa accept variatiunea lucrurilor, drept preambul al lamentarii de-a lungul existentei.

Am descoperit muzica ramanand surd la orice tentativa de zgomot. Am invatat sa iubesc frumosul cultivand tarele celui mai acerb monstru: vanitatea. Gratie lui Cioran...

8 aprilie 1911 - s-a nascut Emil Cioran, cel mai mare filozof roman; s-a stabilit in Franta, unde a trait -fara cetatenie- pana la moarte.

8 aprilie 2011 - Ministerul Culturii nu a avut fonduri pentru a cumpara manuscrisele lui Emil Cioran, scoase la licitatie la Paris!

UN ROMAN a cumparat intreg lotul de documente care i-au apartinut lui Cioran cu 405000 de euro, in cadrul unei LICITATII LA PARIS!

Azi, Teatrul National „Radu Stanca” Sibiu aniverseaza 100 de ani de la nasterea celui mai mare filosof roman, Emil Cioran, prin programarea unei repetitii lectura a spectacolului „Ispita Cioran”!

La Sibiu, onoarea ne este salvata de profesorul belgian Eugen van Itterbeek, stabilit in citadela, initiatorul Colocviilor Cioran, ce vor fi fost, in acest an, la aXVIIa editie!

Edilitatea sibiana, oamenii de cultura din citadela, concitadinii...l-au dat uitarii pe Emil Cioran!?

Respira. Teatru. - castiga o invitatie la teatru...non-stop

In urma cu cateva zile, citeam pe blogul lui Razvan: "Un amic, proaspăt mutat de la Bucureşti la Sibiu, imi spunea că îi place la Sibiu şi pentru că aici în fiecare seară găseşte un moment cultural la care merită să mergi. Astfel îţi poţi realiza un program diversificat şi interesant în fiecare zi."

Este mai mult decat adevarat, este fragment desprins din realitatea citadelei noastre. In Sibiu, nu numai ca se intampla evenimente dar, iata ca se intampla evenimente inedite!

RESPIRĂ. TEATRU., sau altfel spus “25 de ore de teatru non-stop”, un eveniment organizat de Asociatia Culturala “ BIS”, in parteneriat cu Teatrul National “Radu Stanca” Sibiu si Atrium Classic Cafe.

Iata deci un mod inedit de a serba Ziua Mondiala a Teatrului.
Incepand cu ora 19.00, a zilei de sambata 26 martie, si pana a doua zi la ora 20.00, la Sibiu se va juca Teatru.
Spectacolele se vor deschide la Sala Thalia, cu un recital extraordinar semnat Horatiu Malaele.

Recitalul “ Sunt un orb “ aduce in fata noastra unul dintre cei mai indragiti actori romani din toate timpurile. Diferenta dintre cuvantul scris si cuvantul rostit... Diferenta dintre Actor si Artist…
„Sunt un orb” este confesiunea omului Horatiu Malaele. O confesiune plina de umor, de sensibilitate.
Horatiu Malaele picteaza pe panza versurilor scrise de catre Nichita Stănescu, Teodor Paca, George Toparceanu, Emil Brumaru, Mircea Micu, George Tarnea, Geo Dumitrescu si altii.

Asociatia Culturala “ BIS “ si Citadela Sibiana va invita la teatru si pune la bataie o invitatie de doua persoane la spectacolul - Sunt un orb din deschiderea oficiala a Festivalului de Teatru Maraton - Respira. Teatru.

"Opreste-te. Omule. Trecatorule. Cauta impreuna cu noi o clipa de Adevar. Zambeste. Omule. Trecatorule. Tarziu in noapte, mastile actorilor se vor fi topit de mult. RESPIRA. Omule. Trecatorule. TEATRU. Sibiu, 26 – 27 martie 2011."

Programul complet al maratonului teatral il gasiti pe site-ul oficial RESPIRA. TEATRU.

Ce trebuie sa faceti pentru a putea castiga aceasta invitatie? Sa va inscrieti printr-un comentariu la concurs in care sa va exprimati parerea referitor la acest eveniment inedit - “25 de ore de teatru non-stop”.

Sa nu mai lungesc vorba, din acest moment - pana vineri seara la orele 21:00 cand sortii vor decide cine va respira teatru - va puteti inscrie la concurs!
Voi conchide acum cu un fragment, tot de pe blogul lui Razvan, referitor la episoadele culturale din mirifica noastra citadela, Sibiu: "Acesta este unul dintre rezultatele spontane şi total particular gândite a anului 2007 şi a capitalei culturale. Sibienii, întreprinzătorii sibieni au creat o adevărată reţea de mici momente culturale care se desfăşoară nonstop pe întreaga durată a anului. Banii investiţi în acest adevărat calendar cultural al Sibiului sunt 100% particulari, iar acest element aduce o notă în plus acestui element cultural la fel de fundamental pentru oraşul nostru."
Mult succes tuturor!

UPDATE: Invitatia de doua persoane la spectacolul SUNT UN ORB merge la Raluca Bucsa, nr -8.

Biletele pot fi achizitionate din urmatoarele puncte:
Agentia Teatrala, Bulevardul Nicolae Balcescu, nr. 17. Program: Luni – Vineri: 11.00 - 18.00; Sambata: 11.00 - 15.00
Libraria Humanitas, Str. Nicolae Bălcescu nr. 16. Program: Luni-Sambata: 10.00-20.00; Duminica: 11.00-17.00
ATRIUM CLASSIC CAFE, Piaţa Mica, nr. 16 (langa Podul Minciunilor).
PROMENADA MALL (stand personalizat – Asociatia Culturala „BIS”)

Pretul biletelor:
Deschidere festivă la Sala Thalia - RECITAL EXTRAORDINAR
HORATIU MĂLĂELE - 50 lei.
Pentru studenti, exista un numar limitat de bilete la pretul de 35 de lei.
Tichet valabil la toate reprezentatiile si spectacolele (mai putin deschiderea oficiala) – 35 lei (acest pret promotional este valabil pentru primele 50 de bilete vandute; după ce se vor epuiza cele 50 de bilete, pretul unui astfel de tichet va fi de 50 de lei).
Bilet valabil la o reprezentatie – 10 lei

"Puricele din ureche" vs. "Imi place cu mirosi"

Sa mai avem incredere in gustul publicului sibian de teatru? Cel putin, eu nu...

Dezamagirea e cauzata quasi de un eveniment placut: cu sudoarea fruntii mele si a ajutorului neprecupetit, am primit 2 invitatii la teatru la 2 spectacole, la alegere. Cum nu am mai pontat fisa de prezenta pe acolo cam demult, m-am bucurat si am ales cu mare atentie 2 spectacole: "Puricele din ureche" de Feydeau si mult aclamatul "Imi place cum mirosi" a lui Neil Simon.

Sa o luam incet, pe caprarii: seara de joi petrecuta la "Puricele" a fost remediul perfect pentru o zi stresanta. Comedia bulevardiera par excellence, reinvie Belle Epoque prin decorul si costumele excelent realizate. Povestea e spumoasa, un triunghi-patrulater-hexagon amoros, qui pro quo, dialoguri amuzante, aluzii subtile si nu prea. Thumbs up, 10 puncte din 10.

Mi a placut sinceritatea ei, nu vrea sa para ceea ce nu este.

Vinerea insa... am avut impresia ca am ajuns la un sitcom live. In original piesa de Broadway se numeste "The Star-Spangled Girl" si la premiera din 1966 nu a avut mare succes. Criticul Walter Kerr nota "Neil Simon didn't have an idea for a play this year, but he wrote it anyway." Aceeasi senzatie am avut-o si eu aseara. Parca m-as fi uitat la oricare serial cu 2 ciudati si blonda din vecini.
Bineinteles, nu s-a ratat ocazia de a se prezenta chiloteii doamnei Ofelia Popii. Negri cu danteluta. Zau daca am inteles...

Comunicatele de presa mentionau cateva modificari ale textului orginal: la sfarsit apare si logodnicul fetei pe scena, in piesa doar se vorbeste despre el. Asta nu e deloc deranjant, ci doar contribuie la sfarsitul apoteotic in care toti sunt in mizerie pana-n gat.

Ceea ce a fost intradevar deranjant a fost prelucrarea piesei in asa fel incat sa reflecte realitatiile romanesti. Publicul a fost in delir la fiecare replica de genul "mi-ai futut viata", in egala masura cu vederea unui semn obscen, iar expresii de genul "in puii mei" au asigurat spectatorul ca inteleg pe deplin spectacolul. Alte aluzii referitoare la situatia precara a societatii mioritice, precum reducerile salariale de 25%, multitudinea taxelor si impozitelor a produs doar rasete. Gratis.

Concluzia - mergeti sa vedeti. In foaier am auzit voci care povesteau ca e a treia oara cand o vad. Poate ca va va face placere sau va va amuza. Poate va place Ofelia Popii si atunci o veti descoperi si ca actrita de comedie. Mie nu imi place si nu mi-a placut vreodata. Probabil face treaba buna, nu ma pricep. La fel ca si majoritatea din sala care se ridica in picioare la orice spectacol.

Atat au inteles: actorii merita din plin toate aplauzele pentru a compensa vicisitudinile vietii de bugetar, sau poate vor astfel sa isi autojustifice statutul de connoisseur.

Viata ca un spectacol! De teatru?

M-a inspirat postarea lui Tudor de astazi, Viata cu un idiot!, si in semn de recunostinta am pus si link direct, cunoscut fiind faptul ca se intampla asta extrem de rar.
Haideti bre, chiar asa? Teatrul contemporan este dezgustator?

Imi amintesc acum de Sade care spunea ca "omul nu roseste niciodata cand este singur!".

As vrea sa cred ca traim in lumea minunata in care cu totii ne imaginam ca traim. Din pacate spectacolul civic, spectacolul societatii este de doua, ba de trei ori mai execrabil insa nu ne pasa ca nu dam doi bani pe el.

Nu vi s-a intamplat niciodata la semafor sa vedeti un macho facand bilute din muci cu o satisfactie infantila (ca un mitocan autentic), sau o duduie boindu-se in draci (ca o curva dupa-o clanta) in ciuda claxoanelor care daca ar prinde grai i-ar spune "Misca fa tuta ca-i verde"? Fireste ca nu! Nici mie nu mi s-a intamplat caci de fiecare data cand intrezaresc doar vreo secventa de genul acesta...intorc capul.

Acum eu va spun cu toata sinceritatea ca prefer, si este preferabil, sa gustam cele mai execrabile atitudini numai la teatru, asa excentric si contemporan, si sa vedem in jurul nostru DOAR comportamente demne de conditia noastra umana.