In cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu peste 60.000 de spectatori au putut vedea, si inca mai pot, cum fiecare spatiu in care performeaza actorii sau artistii se transforma intr-un locas de cultura. Astfel, fie ca e vorba de un pub, de-o hala dezafectata sau pur si simplu de strada, orice loc se transforma in scena, diferit de scena vietii. La teatru! .
Din pacate, o parte insignifianta, dar prezenta la FITS, din cei peste 60.000 de spectatori este formata din aplaudaci si ghiolbani. Sunt avizi! dar nu de cultura. Este extrem de greu sa ii recunosti inainte sa se manifeste insa pot fi identificati, de pilda, prin faptul ca desi nu digera un spectacol sunt primii care aplauda si se ridica in picioare uneori inainte de terminarea reprezentatiei de pe scena.
Aplaudaci sunt si aceia care recompenseaza cu mii de aplauze oportunitatea de a ii fi vazut chiloteii ori labia vreunei actrite, insa se zgarcesc sa aplaude un spectacol sobru care le-ar fi coplesit simtirea daca ar fi avut vreuna. La teatru!
.
Nu departe de ei, dar nitel mai rezervati, se afla ghiolbanii. Ghiolbanii se aseaza de regula pe cele mai bune locuri intr-o sala de spectacol. In marea lor idiotie se autointituleaza VIP-uri. Sunt usor de remarcat ca fiind ultimii care isi ocupa locurile in sala, cu scandalul de rigoare, desi o regula organizatorica de bun simt ii priveaza de loc in cazul in care nu sunt punctuali.
Tot ghiolbanii sunt cei care nu au nicio legatura cu spatiul cultural sau bunul simt care impun un respect deosebit fata de artistii. Indubitabil, nu exista spectacol fara sa se faca auzit ringtonul tmobilului vreunui ghiolban care, chemat de biznis cica, se ridica si paraseste sala...
Ghiolbani sunt si aceia care vin la spectacol cu bebelusi sau copii extrem de mici care oracaie, partaie, se caca in pampers sau o striga pe mami si plang atunci cand se face intuneric.
Pe ghiolbanii astia i-as tine cu capul in buda. La teatru!
.
Ghiolbanii mei preferati raman insa necioplitii curiosi, impertinentii omniprezenti, care isi cumpara, dintr-un snobism dus pana la extrem, bilet la toate spectacolele fara sa le pese ce spectacol e. Pentru aceasta speta de ghiolbani fiecare zi de festival este o odisee a impertinentei. Punctuali, vin mai repede cu o jumatate de ora mai devreme la fiecare spectacol. Se amesteca cu lumea buna pe care incearca sa o impresioneze cu spectacolele bifate. Probabil ati ghicit, ghiolbanii astia sunt acele umbre pe care le vedeti in mijlocul oricarui spectacol ca se ridica si parasesc sala pentru a fugi la urmatorul.
Pe ghiolbanii astia i-as impinge pe scari si i-as intreba de ce se grabesc! La teatru!
.
Mai exista o serie de ghiolbani care vin la teatru ca la film, cu floricele, seminte si-un cico, vorbesc la telefon in soapta, lipesc guma de mestecat de scaun si principala lor preocupare este sa pozeze sau filmeze tot spectacolul in pofida faptului ca le este atrasa atentia ca toate activitatile acestea sunt interzise.
Atentia lor este foarte selectiva. La teatru!
Postări
