In cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu peste 60.000 de spectatori au putut vedea, si inca mai pot, cum fiecare spatiu in care performeaza actorii sau artistii se transforma intr-un locas de cultura. Astfel, fie ca e vorba de un pub, de-o hala dezafectata sau pur si simplu de strada, orice loc se transforma in scena, diferit de scena vietii. La teatru! .
Din pacate, o parte insignifianta, dar prezenta la FITS, din cei peste 60.000 de spectatori este formata din aplaudaci si ghiolbani. Sunt avizi! dar nu de cultura. Este extrem de greu sa ii recunosti inainte sa se manifeste insa pot fi identificati, de pilda, prin faptul ca desi nu digera un spectacol sunt primii care aplauda si se ridica in picioare uneori inainte de terminarea reprezentatiei de pe scena.
Aplaudaci sunt si aceia care recompenseaza cu mii de aplauze oportunitatea de a ii fi vazut chiloteii ori labia vreunei actrite, insa se zgarcesc sa aplaude un spectacol sobru care le-ar fi coplesit simtirea daca ar fi avut vreuna. La teatru!
.
Nu departe de ei, dar nitel mai rezervati, se afla ghiolbanii. Ghiolbanii se aseaza de regula pe cele mai bune locuri intr-o sala de spectacol. In marea lor idiotie se autointituleaza VIP-uri. Sunt usor de remarcat ca fiind ultimii care isi ocupa locurile in sala, cu scandalul de rigoare, desi o regula organizatorica de bun simt ii priveaza de loc in cazul in care nu sunt punctuali.
Tot ghiolbanii sunt cei care nu au nicio legatura cu spatiul cultural sau bunul simt care impun un respect deosebit fata de artistii. Indubitabil, nu exista spectacol fara sa se faca auzit ringtonul tmobilului vreunui ghiolban care, chemat de biznis cica, se ridica si paraseste sala...
Ghiolbani sunt si aceia care vin la spectacol cu bebelusi sau copii extrem de mici care oracaie, partaie, se caca in pampers sau o striga pe mami si plang atunci cand se face intuneric.
Pe ghiolbanii astia i-as tine cu capul in buda. La teatru!
.
Ghiolbanii mei preferati raman insa necioplitii curiosi, impertinentii omniprezenti, care isi cumpara, dintr-un snobism dus pana la extrem, bilet la toate spectacolele fara sa le pese ce spectacol e. Pentru aceasta speta de ghiolbani fiecare zi de festival este o odisee a impertinentei. Punctuali, vin mai repede cu o jumatate de ora mai devreme la fiecare spectacol. Se amesteca cu lumea buna pe care incearca sa o impresioneze cu spectacolele bifate. Probabil ati ghicit, ghiolbanii astia sunt acele umbre pe care le vedeti in mijlocul oricarui spectacol ca se ridica si parasesc sala pentru a fugi la urmatorul.
Pe ghiolbanii astia i-as impinge pe scari si i-as intreba de ce se grabesc! La teatru!
.
Mai exista o serie de ghiolbani care vin la teatru ca la film, cu floricele, seminte si-un cico, vorbesc la telefon in soapta, lipesc guma de mestecat de scaun si principala lor preocupare este sa pozeze sau filmeze tot spectacolul in pofida faptului ca le este atrasa atentia ca toate activitatile acestea sunt interzise.
Atentia lor este foarte selectiva. La teatru!
Oameni buni, ce a fost prima data: oul sau gaina? Piesa sau spectacolul? Iata o dilema cat se poate de actuala, ratacita in sacul ignorantelor noastre cotidiene. Fireste, cand spun "noastre" ma refer doar la cei care se duc, cu dezinvoltura, sa vada o piesa de teatru. Sic!
Ultima speta pe care o aduc in discutie, fireste pentru pentru ca iese in evidenta la orice concert sau spectacol, este referitoare la aplaudaci. 
Daca vreti sa aflati in ce masura este sau nu un spectacol de mare valoare - Imi place cum mirosi - e mai lesne sa google-iti dupa criticele oamenilor de cultura sau mai ales ale oamenilor care traiesc, sau respira, teatru. Aici nu veti gasi decat umila mea parere despre trei actori faini care pret de un ceas si jumatate au incercat sa deconecteze spectatorul de la frustrantul cotidian. Si au reusit! Am vazut elevi de liceu chicotind frenetic de fiecare data cand vedeau frumoasele picioare ale Ofeliei (si chiloteii ei); am vazut indragostiti care se strangeau de mana si se priveau pret de cateva secunde, in graba sa nu piarda urmatoarea secventa, de fiecare data cand "ea" sarea in bratele "lui" sau cand "el" striga in gura mare ca o iubeste pe "ea". Nu cred ca a existat spectator care sa nu fii ras cu pofta sau sa nu se fii bucurat pe deplin de caraghioasele personaje.
In cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu peste 60.000 de spectatori au putut vedea, si inca mai pot, cum fiecare spatiu in care performeaza actorii sau artistii se transforma intr-un locas de cultura. Astfel, fie ca e vorba de un pub, de-o hala dezafectata sau pur si simplu de strada, orice loc se transforma in scena, diferit de scena vietii. La teatru!
Acum trei zile, la orele la care cu mic, cu mare, voluntari, oameni de presa, artisti, producatori sau directori de teatru se indreptau spre Clubul Festivalului sa-si povesteasa impresiile zilei incheiate, ma aflam in parcarea teatrului. 
stat la taclale cu ei la Clubul Festivalului unde mi-au conturat pe scurt spectacolul care a avut loc aseara. 
Postări
