Maestrul si Margareta - premiera la Teatru National Radu Stanca!

Teatrul National Radu Stanca in parteneriat cu Teatrul Maladype din Budapesta vor pune in scena spectacolul Maestrul si Margareta, o productie a regizorului Zoltan Balazs. Spectacolul este o adaptare dupa romanul lui Mihail Bulgakov si va avea premiera la jumatatea lunii februarie.

Din distributie vor face parte indragitii actori ai teatrului sibian: Mariana Mihu, Serenela Muresan, Ofelia Popii, Diana Fufezan, Cristina Ragos, Ciprian Scurtea, Adrian Neacsu, Catalin Patru, Florin Cosulet, Pali Vecsei, Viorel Rata, Adrian Matioc si altii.

Din proiectele anului 2013 se remarca premiera Cities on Stage, realizata de Gianina Carbunariu, dar mai ales o adaptare, in regia lui Theodor Cristian Popescu, dupa scenariul lui Buck Henry pentru filmul din 1967 - Absolventul/The Graduate, care l-a avut protagonist pe Dustin Hoffman. 

Tot in cursul anului 2013, Sectia Germana  a Teatrului National Radu Stanca va pune in scena premiera Craiasa Zapezii, o adaptare dupa basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, in regia lui Gavril Pintilie si o adaptare dupa Fizicienii de Friedrich Durrenmatt, in regia Ancai Bradu.

Conform comunicatului de presa al teatrului sibian, "anul 2012 a marcat un vârf al activităţii Teatrului Naţional „Radu Stanca“ Sibiu, cu 300 de reprezentaţii jucate. Anul trecut actorii sibieni au prezentat şaisprezece premiere, dintre care patru producţii noi în parteneriat cu Centrul pentru Cercetări Avansate în Domeniul Artelor Spectacoelor (CAVAS) repertoriul Teatrului Naţional din Sibiu atingând un nou record cu 89 de spectacole active. În ciuda crizei economice şi a zilelor ploioase din timpul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, numărul spectatorilor a rămas ridicat, anul trecut fiind vândute 41.421 de bilete, dintre care 18.153 bilete au fost vândute cu reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari."

Imi place cum mirosi! Din nou!

Ofelia Popii a urcat pentru prima data pe scena Teatrului National Radu Stanca, performand intr-o comedie, la inceputul acestui an in spectacolul Imi place cum mirosi, dupa un text de Neil Simon, o comedie care aduce sub lumina reflectoarelor trei protagonisti intr-o poveste amoroasa. Americaneasca!

Daca vreti sa aflati in ce masura este sau nu un spectacol de mare valoare - Imi place cum mirosi - e mai lesne sa google-iti dupa criticele oamenilor de cultura sau mai ales ale oamenilor care traiesc, sau respira, teatru. Aici nu veti gasi decat umila mea parere despre trei actori faini care pret de un ceas si jumatate au incercat sa deconecteze spectatorul de la frustrantul cotidian. Si au reusit! Am vazut elevi de liceu chicotind frenetic de fiecare data cand vedeau frumoasele picioare ale Ofeliei (si chiloteii ei); am vazut indragostiti care se strangeau de mana si se priveau pret de cateva secunde, in graba sa nu piarda urmatoarea secventa, de fiecare data cand "ea" sarea in bratele "lui" sau cand "el" striga in gura mare ca o iubeste pe "ea". Nu cred ca a existat spectator care sa nu fii ras cu pofta sau sa nu se fii bucurat pe deplin de caraghioasele personaje.

Una peste alta, protagonistii spectacolului - Imi place cum mirosi - Adrian Matioc, Ciprian Scurtea si ofelia Popii, au reusit atat de frumos sa creeze, pe scena, o atmosfera de iubire cu care sa desfete audienta. Bravo lor!  

Sala de spectacole a Teatrului National Radu Stanca a fost plina si de aceasta  data ceea ce denota, si confirma, faptul ca pofta de cultura a publicului sibian este acuta. Sa le tina Dumnezeu naravul! Foto: T.N.R.S.

"Puricele din ureche" vs. "Imi place cu mirosi"

Sa mai avem incredere in gustul publicului sibian de teatru? Cel putin, eu nu...

Dezamagirea e cauzata quasi de un eveniment placut: cu sudoarea fruntii mele si a ajutorului neprecupetit, am primit 2 invitatii la teatru la 2 spectacole, la alegere. Cum nu am mai pontat fisa de prezenta pe acolo cam demult, m-am bucurat si am ales cu mare atentie 2 spectacole: "Puricele din ureche" de Feydeau si mult aclamatul "Imi place cum mirosi" a lui Neil Simon.

Sa o luam incet, pe caprarii: seara de joi petrecuta la "Puricele" a fost remediul perfect pentru o zi stresanta. Comedia bulevardiera par excellence, reinvie Belle Epoque prin decorul si costumele excelent realizate. Povestea e spumoasa, un triunghi-patrulater-hexagon amoros, qui pro quo, dialoguri amuzante, aluzii subtile si nu prea. Thumbs up, 10 puncte din 10.

Mi a placut sinceritatea ei, nu vrea sa para ceea ce nu este.

Vinerea insa... am avut impresia ca am ajuns la un sitcom live. In original piesa de Broadway se numeste "The Star-Spangled Girl" si la premiera din 1966 nu a avut mare succes. Criticul Walter Kerr nota "Neil Simon didn't have an idea for a play this year, but he wrote it anyway." Aceeasi senzatie am avut-o si eu aseara. Parca m-as fi uitat la oricare serial cu 2 ciudati si blonda din vecini.
Bineinteles, nu s-a ratat ocazia de a se prezenta chiloteii doamnei Ofelia Popii. Negri cu danteluta. Zau daca am inteles...

Comunicatele de presa mentionau cateva modificari ale textului orginal: la sfarsit apare si logodnicul fetei pe scena, in piesa doar se vorbeste despre el. Asta nu e deloc deranjant, ci doar contribuie la sfarsitul apoteotic in care toti sunt in mizerie pana-n gat.

Ceea ce a fost intradevar deranjant a fost prelucrarea piesei in asa fel incat sa reflecte realitatiile romanesti. Publicul a fost in delir la fiecare replica de genul "mi-ai futut viata", in egala masura cu vederea unui semn obscen, iar expresii de genul "in puii mei" au asigurat spectatorul ca inteleg pe deplin spectacolul. Alte aluzii referitoare la situatia precara a societatii mioritice, precum reducerile salariale de 25%, multitudinea taxelor si impozitelor a produs doar rasete. Gratis.

Concluzia - mergeti sa vedeti. In foaier am auzit voci care povesteau ca e a treia oara cand o vad. Poate ca va va face placere sau va va amuza. Poate va place Ofelia Popii si atunci o veti descoperi si ca actrita de comedie. Mie nu imi place si nu mi-a placut vreodata. Probabil face treaba buna, nu ma pricep. La fel ca si majoritatea din sala care se ridica in picioare la orice spectacol.

Atat au inteles: actorii merita din plin toate aplauzele pentru a compensa vicisitudinile vietii de bugetar, sau poate vor astfel sa isi autojustifice statutul de connoisseur.