O comedie accesibila, daca vorbim de Insula in regia Adei Milea, versus un spectacol de teatru contemporan exclusiv, daca ne referim la Insula in regia lui Vlad Massaci, dar ambele spectacole au pornit de la drama suprarealista a lui Gelu Naum.
Prima data am vazut Insula la Cluj si ardeam de nerabdare sa vad si punerea in scena a Insulei la Teatrul National Radu Stanca, cu dorinta de a stabili care merita mai multe aplauze.
Mult mai mult m-au incantat toti actorii/ ma rog actritele, teatrului din Cluj care au, parol, niste voci sublime si sunt niste dansatori, fireste dansatoare, de exceptie, motiv pentru care Insula a insemnat pentru mine un musical delicios cantat, dansat si jucat cu o bucurie fascinanta. Daca i-ati vedea mi-ati da dreptate.
Astazi am vazut Insula in primul rand la Teatrul National Radu Stanca; am stat alaturi de o doamna minunata, posibil o actrita celebra, cu o prezenta de spirit deosebita care m-a cucerit, imediat ce m-am asezat, intrebandu-ma: "Oare joaca si Cosulet?". I-am garantat ca da, eu care mereu il confund pe Cosulet cu Rata!
Decorurile, costumele, uimitoarea fantezie, pertinenta, a regizorului centreaza toate actiunile in jurul unui Robinson, usor melancolic dar nicidecum depresiv, si a unui laitmotiv, "Sunt singur, eu nu pot fi cu nimeni! Sunt singur pe Insula aceasta!".
Una peste alta amandoua spectacolele merita vazute! Poate va vor placea amandoua cum mi-au placut mie sau poate veti aplauda mai mult la Sibiu decat la Cluj. Sau invers. Important este sa aplaudati odata ce intelegeti ca Robinson face trimitere la omul mo(n)de(r)n, implicat pana-n gat intr-o suma de retele sociale reale, virtuale sau imaginare, care dincolo de orice interactiune ramane mereu singur, foarte singur, in fata
marilor confruntari ale vietii. Caci asa e sanatos, zic si eu!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu