Un meloman in autobuz!

”Exista personaje atat de interesante si atragatoare incat simti nevoia sa rupi usa si sa fugi atunci cand iti apar in cale. Ce te faci, insa atunci cand stai langa ele in autobuzul unsprezece? Vehicolul cu care tu te deplasezi catre propriul bolovan sisific zilnic, iti da posibilitatea gratuita sa iti intregesti cultura generala, politica, muzicala si alte feluri de culturi pe care le iei de pe scaunul pe care inaintea ta a stat un cetatean de profesie om al strazii.

Dar astazi nu vorbim despre ei, ci despre Meloman sau mai modern zis Za Miuzic Man. 

Tipu asta e o comoara! E tuns periuta, insa nu pe tot scalpul. Are in frunte un smoc pe care si-l vopseste cateodata blond murdar si si-l da cu gel. Are un cercel in ureche si un lant pe care si-l poarta mandru peste tricou, pulover, vesta, bluza de trening si daca ar putea si peste geaca. E mandru posesor al unei perechi de pantofi albi si al unui costum... de trening. Ceea ce il face, insa diferit e setea de muzica. E o sete care il arde, il parjoleste pe interior cu intensitatea unui incendiu la un zgarie nor bucurestean. E atat de intens sentimentul incat si-l potoleste cu... telefonul. Melomanul e in permanenta auditie. Din momentul in care intra in autobuz pana cand coboara asculta (si noi o data cu el), peste 86 de melodii. Dar nuuu, nu tot, doar inceputul piesei. Atunci cand cei din jurul lui (lasa-l pe Meloman neinsotit douj de secunde si se stinge in agonie) isi exprima placerea gen "Koae asta e buna, sa moara taso" sau "Asta fra, asta a lu' Salam ce mi-o placut mie" ori " Pusca si curea lata/ Ce flocoi eram odata" (si el are maxim 17 ani de toti), chiar atunci, dar chiar atunci Melomanul schimba piesa. 

Pentru ca Melomanul e altruist mah! Imparte! Sa stie si altii ce preferinte culinaro-muzicale au altii: Florin Salam, Petre Senvish sau locul de bastina al compatrihotilor nostri: Leo de la Strehaia, Jean de la Craiova, George din Constanta, Gigel de la Mama Dracului si altii si altii si altii.

Astazi mie Melomanul mi-a facut ziua mai buna timp de doua statii daca il intalniti sa ii spuneti ca de maine merg pe jos.”

Aceasta ultima relatare  intregeste trilogia intamplarilor din autobuzul 11 la care a fost martor prietenul meu Cosmin.