Puță, cațelul cel milog și vecinii inimoși!

As minti sa spun ca vecinii mei sunt din cale afara de prost crescuti. Adevarul este ca mare parte a concitadinilor nu au prea multe in comun cu bunul-simt.

Am si eu un obicei, prost fara indoiala, sa fumez calarind geamul de la bucatarie. Cu toate acestea, din respect pentru vecinii care locuiesc la etajele inferioare pastrez la indemana o scrumiera pentru a nu le tranti in cap (sau in ceaiul scos pe pervaz la racit) niscai scrum, ori mai rau, ditamai chistocul. Bine, adevarul e ca parintii mei chiar s-au straduit sa imi explice in primii sapte ani de viata care e treaba cu scrupulele iar eu m-am dovedit un invatacel destoinic. (Fie vorba intre noi nu scuip pe strada, asta vizavi de o intamplare de zilele trecute cand am salutat un amic din masina, stand la semafor, chiar in momentul in care a lansat o flegma de toata frumusetea, care din cauza salutului meu surprinzator, in pofida gravitatiei, s-a intins...o idee pentru ca mai apoi sa i se lipeasca pe barbie si gulerul paltonului. Bleax!)
Din pacate, vecinii mei au cam batut maidanul in primii ani de viata. Nu toti, ci doar aceia care folosesc cosul de gunoi pentru altceva decat aruncarea resturilor de la masa. Parca ii vad pregatindu-se sa se aseze la masa pentru a sfasia carnea de pe oasele vreunui pui dar nu inainte de a trage larg perdeaua, de a deschide fereastra inapoi...
Acela e momentul in care intra-n scena Puta. Puta e un catelus super jucaus insemnat in ureche cu un abtibild albastru ca semn ca soarta nu a fost prea generoasa cu el. Cum vede ca se deschide un geam incepe sa topaie, sa se rostogoleasca, sa-si urmareasca coada spre deliciul vecinilor care, inimosi, fascinati de un asa spectacol raman cu gura cascata si lasa sa le cada bucatura din gura...

In preajma weekendului Si-a facut obiceiul Puta sa invite alti maidanezi din cartier la festin...si atunci spectacol. Dupa ce isi umplu matele cu oase si sorici zburatori isi fac siesta in parcarea prin care numai cei curajosi se incumeta sa treaca. Insa partea care imi place mie cel mai tare este noaptea cand incep sa latre la te miri ce intarziat dand tonul javrelor de soi din apartamentele vecinilor.
Este o adevarata placere sa te trezesti, in propria casa, in miez de noapte, speriat ca esti invadat de o haita de caini.

Maine...

...voi reveni. Voi raspunde comentariilor si voi posta ceva cu totul si cu totul senzational (vrajeala). Astazi nu sunt doar obosit. Sunt epuizat!

Imposibil sa nu va doara...

...capul!

In urma unor studii, specialistii americani, au ajuns la concluzia ca astazi 15 ianuarie 2010 mai mult de trei sfert din locuitorii planetei vor suferi de migrene, dureri cumplite de cap. (maine caut in cookie si pun si link)

Pe mine ma cam doare capul de vreo doua zile si inclin sa le dau dreptate.

Asadar, atentie ce faceti azi cu capul!

Bloggeri sibieni – blogurile oamenilor obisnuiti

" Am blog, sunt in trend!

Cunoscatorii ar putea spune ca este usor sa-ti promovezi blog-ul si sa-i cresti traficul atunci cand esti o persoana publica sau cel putin cunoscuta, pentru ca oamenii viziteaza paginile celor pe care ii iubesc, pentru a vibra impreuna cu ei, dar si paginile celor pe care ii urasc, pentru a avea ce sa critice.

Lucrurile se schimba insa, cand vine vorba de blog-urile oamenilor obisnuiti care reusesc sa capteze atentia cititorilor de blog-uri. In cazul lor nu poate fi vorba de antipatii sau de simpatii, ci de interese comune, care se transforma nu de putine ori in prietenie.

Chiar daca nu se poate face un top al bloggerilor sibieni, Sibiul poate concura cu alte orase pentru ca blog-uri precum „Gigelitatea” , „Babilon”, „Si blondele gandesc” ocupa locuri deloc de neglijat in clasamentul care are in vedere mii si zeci de mii de pagini de acest gen.

Cele trei bloguri sunt diferite ca structura, teme abordate si limbaj folosit, dar se pare ca autorii lor au gasit reteta pentru a trage anumite segmente de cititori care le asigura pozitii mai mult decat bune in Zelist."

Tribuna 9 ianuarie 2010

"Blogger. Si ce-i cu asta?"

A fi blogger e o moda. Incet-incet devine si un fel de a fi. Iti faci blog pentru ca si altii au, e asa, un fel de prelungire a invidiei romanesti ca ala are si tu nu. A avea blog este, pentru mine, la fel cu a-ti lua masina pentru ca si vecinul are una, a face vin si a pune muraturi si dulceata ca sa u zica babele ca nu esti „de casa”, a sparge peretii bucatariei pentru ca si ala din scara cealalta a facut la fel. Tot asa, vezi ca colegul are blog unde pune poze frumoase sau idioate, da linkuri la piese de pe You Tube, isi da cu parerea despre orice, iar tu nu. Tu nu pentru ca tu nu ai blog. In Sibiu, de exemplu, sunt peste 200 de bloguri. Daca sunt zece interesante intr-adevar, zic ca e enorm.

In rest, blogurile de ministelute locale, care cred ca daca te stie un oras, obligatoriu tot mapamondul trebuie sa ti se inchine, de pozari care pun „”creatiile lor de pe la nunti(ca de acolo pica banu`), de fotografi geniali dar necunoscuti, de coafezi care se cred hair-stylisti, de jurnalisti care cred ca sunt cenzurati de jurnalele lor (si injura in voie pe blog), de jurnalisti fara jurnale, de politicieni si politicience care isi pun parerile politice (adica nu le pun, ca au un fecior de curte care o face) in spatiul virtual, de barbati suparati pe societate, lume si viata (pentru ca nu au femei), de femei suparate si ele pe societate (si mai ales pe barbati pentru ca nu le baga in seama), in fine, ca la Obor, tot ce vrei si ce nu vrei, de la lucruri ca lumea la „doua la zece mii”.

Bloggerii se exprima in si prin blog. Cineva mi-a spus ca sunt ca o secta. Care se inchina la blog, evident. Care cauta sa scrie zilnic pe el, sa dea link la alti bloggeri, sa faca chiar bani cu ele si, periodic, sa faca un blog-meet printr-o pivnita de prin centru, unde sa se intalneasca unii cu altii si sa vorbeasca despre bloguri. Evident ca tu, ca ne-blogger, te vei plictisi si te vei uita pe pereti, iar ei te vor trata ca pe un fel de „freak”, pentru ca tu te exprimi bine cu semenii in lumea reala, vorbesti o romaneasca fara englezisme cretine infiltrate prin ea (ca pe blog, nu?), nu ai chef sa iti faci publice toate
rahaturile din viata personala si nu ai impresia ca societatea este avida sa afle ca te-a lasat „diva”, te lasa rece miile de motive pentru care sa-l fi votat pe Crin, nu ii pasa de ce esti tu ateu(desi ii e mila de tine), ori „de ce iubim muierile” (citat), ori cum poti tu sa faci poze proaste prin Barcelona.

La fel, nu digeram(noi, ne-bloggerii) filozofiile nehormonate despre iubire si sensul vietii, indiferent daca sunt scrise genial ori stupid, ne lasa rece ca tu ai stat intr-un restaurant de fitze si ce frumos se asorta posetuta cu cizmulitele argintii.
OK pentru cei care dau informatie ca lumea, poze care spun ceva, exprima pareri de om normal ori chiar mai sapa dupa chestii mai vechi sau noi. Sunt si bloguri serioase, asa e. Numai ca nu se prea vad de uscaturi. Ceea ce imi aminteste de un text de pe la
Cenaclul Flacara despre care nu stiu nici al cui e, nici din ce cantec face parte: „Nu orice individ ce-si cumpara-o chitara se cheama imediat folkist”. Adica nu orice om cu blog are ceva interesant de spus...
Ceea ce se si vede.

Dumitru Chiselita dumitruchiselita@tribuna.ro Tribuna mondena, sambata 9 ianuarie 2010

Om bogat, om sarac...

...a fost unul dintre subiectele aduse in discutie aseara in vizita la niste prieteni.

Am certitudinea ca exista o mare masa de mijloc care secvential se identifica, pret de scurt timp, cu cei care au mai mult decat le face trebuinta dar si cu cei care n-au nici cat le trebuie.

Credeti ca exista in societatea romaneasca doar oameni saraci si oameni bogati?

Ce s-a intamplat cu clasa de mijloc? In ce categorie va regasiti? Ce inseamna „a fi bogat”? Ce inseamna „a fi sarac”?

Nu mai vreau la Auschwitz!

Aproape de necrezut este faptul ca inscriptia "Arbeit macht frei”(Munca te face liber), disparuta la mijlocul lunii trecute, a fost gasita taiata in trei bucati. Inscriptia din metal, masura cinci metri in lungime, era amplasata deasupra intrarii in lagarul de exterminare de la Auschwitz.

Muzeul Auschwitz, vizitat anul trecut de peste un milion de persoane, se pregateste de sarbatoare la finele acestei luni. Pe 27 ianuarie se vor marca 65 de ani de la eliberarea lagarului de exterminare nazist de catre Armata Rosie. Imediat dupa constatarea furtului, o copie a inscriptiei a fost amplasata in locul celei originale.
Muzeul a oferit o recompensa de 30.000 de euro pentru informatiile care au permis prinderea, identificarea hotiilor si recuperarea inscriptiei.

Se spune ca intre 1940-1945 nazistii au exterminat in lagarul de la Auschwitz peste 1,1 milioane oameni, majoritatea evrei iar ceilalti au fost polonezi, tigani si rusi.

Ma intreb ce naiba au inteles hotii din "Arbeit macht frei”? Ca hotia este o munca si ca astel se vor elibera?

Ma rog, nu mai vreau la Auschwitz. Se speculeaza ca muzeul este „aranjat” pe gustul vizitatorilor. Basca, fara inscriptia autentica amplasata la intrare imi imaginez ca n-am avea ce vedea mai mult decat un fake autentic.

Calendar 2010 - GIGELITATEA

Pentru cei care vor sa fie trendy si sa stie pe ce lume traiesc in fiecare zi din 2010, in exclusivitate pentru cititorii GIGELITATII - CITADELA SIBIANA,

CALENDARUL ANULUI 2010, GRATIS!

Pe aceasta cale le multumesc celor doi prieteni care au avut ideea, si mi-au facut surpriza, Lili si Calin.

Statul incurajeaza contrabanda.

Potrivit Mediafax, tigarile se vor scumpi cu cca 1,2 lei/pachet, astfel pretul unui pachet va ajunge la 10 lei.

In acelasi comunicat se precizeaza ca după majorarea accizelor de la 1 ianuarie 2010, peste 80% din preţul unui pachet de ţigări vândut cu amănuntul va reprezenta taxele plătite la stat.

Sa nu ne imbatam cu apa rece! Prin aplicarea acestei masuri europene (cica) nu se vor reduce randurile celor care fumeaza, implicit vom respira acelasi aer, iar bugetul de stat nu va simti nici o crestere, caci am zarit la colt de strada, deja, romani destoinici, cu initiativa, care ma rugau sa cumpar tigari cu 6 lei pachetul.

Ce pacat ca gazul, curentul si benzina nu se vand la pachet ca m-ar fi durut in contrabanda de accizele lor.

GIGELITATEA – CITADELA SIBIANĂ

Gigel nu a fost, poate, decât un arbust elegant şi a avut pretenţia să fii fost un cedru.
Începând de astăzi, întâi ianuarie 2010, postările nu vor mai fi semnate de Gigel ci de Ciprian Drăghici.
Tot de astăzi fostul blog GIGELITATEA se vă numi GIGELITATEA – CITADELA SIBIANĂ.
În zilele care urmează voi face mici modificări pe blog în ceea ce priveşte aspectul.

AN NOU FERICIT!