Cultura la români - 1 mai 2012 - Cioran, Goga, Noica, Şaguna...

via Mihai Copaceanu, o postare despre cum isi pretuieste Romania comorile! 

In timp ce citeam randurile de mai jos am fost tentat si m-am lasat prins intr-o excursie imaginara inspaimantat de insolenta, apatia dar mai ales de ingratitudinea oamenilor de cultura din spatele culturii romanesti:

"Am renuntat astăzi la hotararea de a merge impreuna cu pretenii la gratar, ca de 1 mai, adică mici şi bere…

M-am urcat in automobil şi pe la orele amiezii am pornit incet spre imprejurimile Sibiului….Prima oprire la Răşinari, primul sat spre Paltinis, la 5 minute de Sibiu spre munte….M-am indreptat spre casa in care s-a născut şi a trăit primii ani ai copilăriei filosoful nostru occidental EMIL CIORAN (1911-1995).  Casa era închisă. NU SE POATE VIZITA.

O vecină s-a apropriat şi am început o discutie “Vin şi din Bucureşti dar nu deschide, maică. După ce a murit bătrâna, care locuia în casă, au venit nişte franceji să o cumpere. Dar domnu, care e secretar la primărie le-a cerut 3 miliarde. Vroiau să o facă muzeu. Nu au avut atâţia bani.”

Fotografiez, vorbesc cu un puşti în straie şi plec întrebând-o cum ajung la casa OCTAVIAN GOGA (1881-1938), poetul pătimirii noastre, prim ministrul? “ Uite acolo, maică, faci la dreaptă, o să vezi că ii scris”. Era la 100 de m, dar abia am zărit placa. Şi de astă dată casa NU SE POATE VIZITA. Ba chiar eşti ameninţat că o alarmă va suna la politie în caz de insistente???

Urc încet spre Păltiniş, nu mă uit la cetăţencele în sutiene ce şedeau la soare, admir pădurile de brazi, ajung la Schit, mă închin în Biserică şi mă opresc la mormântul lui CONSTANTIN NOICA (1909-1987), filosoful.. Apoi pornesc spre cabana numărul 12 în care a locuit în ultimii ani de viaţă, acolo într-o mansardă când iarna apa îngheţa în vase. Şi de astă dată, casa NU SE POATE VIZITA. Bineînţeles, e încuiată. După puţin timp cobor muntele, zăresc două vile uriaşe şi un hotel (e al Mitropoliei Ardealului…măiculităă)

şi mă opresc iarăşi la Răşinari la cimitir, mitropolitul Andrei, baron de Şaguna (1809-1873) doarme lângă doi lei uriaşi, în dreapta lui mitropolitul Colan şi în stânga protop Cioran, tatăl filosofului şi Relu, fratele său….şi ajung la Sibiu…..

NU am niciun comentariu în plus de ce aceste case sunt încuiate şi părăsite şi una apartinând lui Liiceanu nu sunt dechise publicului, nu aparţin patrimoniului naţional, după atâţia ani de la moartea lor!?"