A fi sau a nu fi discriminat...de Cristina Bazavan

In urma cu putin timp a avut loc W.O.W. (Woman On Web), o conferinta care s-a adresat femeilor active in mediul online si social media. Am urmarit-o si eu online pe blogul lui Manafu, de altfel organizatorul acestui eveniment. Merita felicitari!

In prima sesiune, alaturi de Oana Dobre, Bogdana Butnar si Marius Nedelcu, a fost invitata si Cristina Bazavan. Atunci cand discutiile s-au indepartat nitel de universul feminim din social media, in speta de cum pot fi inspirate femeile din online, Cristina Bazavan a afirmat ca nu va angaja niciodata la revista Tabu pe cineva (jurnalist/a) care nu are blog. Ca urmare, mai multe voci din online, printre care si a mea, au considerat aceasta afirmatie ca fiind discriminatorie.

Acesta este motivul pentru care am rugat-o pe Cristina Bazavan sa ma edifice: a fost sau nu o afirmatie hazardata? Raspunsul ei nu a intarziat (prea mult :P) tinand cont ca se afla acolo unde se hotaraste ce - si cum - se face revista Tabu:

"Mai intii, nu e discriminatoriu – general vorbind – pentru ca orice alegere facem are la baza un filtru, prin care trec unii si altii nu. Iar filtrul ala poate sa fie orice. Cind faci o angajare ai nenumarate filtre, de la ce facultate are candidatul pina la, daca vrei, daca are sau nu blog.

Dar eliminam partea asta filosofica si iata explicatia pentru “de ce n-as angaja pe nimeni care n-are blog” – sunt sigura ca am mentionat ca e vorba de jurnalist (job-ul pt care discutam atunci), pentru ca partea tehnica/adminstrativa/de productie n-are legatura cu asta.

*
Eu cred ca jurnalistul viitorul va trebui sa fie “multimedia” – va trebui sa poata sa performeze pentru oricare format audio/video/web/print.

Va fi cel mai "cost effective" pentru angajator sa aiba asemenea oameni in echipa, pentru ca – eu cred ca - printul va fi de colectie – eventual trimestrial/ anual etc (ca pe vremea lui Shakespeare cu folio), iar dezvoltarea va fi in web/audio/video.

Cum nu facem un business pentru acum, ci pentru viitor, daca tot angajam ACUM oameni, hai sa-i luam pe cei care au aptitudini pentru ce urmarim in viitor. Pentru ca incepem sa-I “crestem” in identitatea brandului nostru si e eficient sa investesti in cel care are aptitudinile pe care ti le doresti. ( ca la muzica, nu invata instrument decit aia care au ureche muzicala)

Scrisul pentru web e diferit de cel pentru print. Daca ai blog si ai succes deja cu el (te-ai facut cumva remarcat), certifici pentru angajator ca ai niste aptitudini.

In plus, eu cred ca trebuie sa angajezi oameni care au pasiune pentru job-ul respectiv; le place ceea ce trebuie sa faca.

Si daca vrei sa fii jurnalist, iar tu nu ti-ai exersat nicaieri scrisul, e o intrebare pentru mine: de ce nu ai facut asta in spatiul public, cind iti e la indemina?

Blogul mai arata o anume disciplina (trebuie sa postezi cu regularitate), daca ai un blog care s-a remarcat cit de cit, inseamna ca ai fost perseverent in munca ta – si asta e o calitate pe care eu o caut.

Apoi mai e audienta. Pentru mine, ca angajator, am tot interesul sa angajez pe cineva cu notorietate, pentru ca imi aduce un public nou in audienta. Si faci un business, vrei mai mult public, pentru ca asta inseamna la sfirsit mai multi bani, salarii pentru oameni, dezvoltarea produsului etc.

Asa ca, daca e sa trag linie, pentru concluzie – un blogger de success imi ofera mie ca angajator o multime de certitudini ca va fi si un jurnalist bun (va gasi subiecte bune, are feelingul de a prezenta subiectul intr-un fel care poate sa capteze atentia publicului, a putut sa creeze o baza pentru o audienta proprie, are o disciplina a muncii etc).

Si daca tot am de unde sa aleg, asta e unul dintre filtrele pe care eu le pun pentru “cernutul” candidatilor.

Scuze de intirziere:)
Cristina Bazavan"

*

Inainte de toate ii multumesc Cristinei pentru pentru raspunsul edificator; in plus sper ca aceasta postare sa fie prima din ciclu eu intreb, bloggerii de succes raspund.

*

Apoi, dincolo de aspectul edificator al raspunsului, fara a naste polemici, nu pot decat sa adaug faptul ca nicio prevedere a Codului Muncii nu vorbeste despre filtre pe baza carora se alege un candidat.

Mai mult, Codul Muncii ne spune, daca nu ma insel, ca cerintele pentru un job sa fie in conformitate cu fisa postului. Fireste, exista posibilitatea sa ma insel.

Cristina Bazavan...nu e Oana Dobre? Dar totusi vine la TEDx?

Zilele acestea vorbeam cu niste amici despre invitatii la TEDx Sibiu . As minti daca as spune ca am vorbit despre fiecare-n parte asa ca adevarul gol-golut e ca am vorbit despre cei doi pe care i-am prezentat ieri si alaltaieri si despre Cristina Bazavan.

Cel putin asa aveam impresia ca vorbim despre ea :D

Anyway, am facut vorbire despre o femeie independenta a carei voce este cunoscuta atat in mediul online-ului cat si in media scrisa si vizuala. Am intors pe toate partile stilui ei caracteristic de expunere a ideilor dupa principiile logicii si bunului simt si multe, multe, alte particularitati pana cand...am ajuns pe blogul ei, care nu era al ei. Intrucat Cristinei Bazavan nu i se potrivesc insusirile de mai sus a fost clar ca noi vorbeam de Oana Dobre.

Cristinei Bazavan i se potrivesc insusirile unei femei alintate care atunci cand se forteaza pare o femeie rationala. Ma rog, cel putin are succes, dar oare datorita efortului depus la Tabu sau pentru ca este, pur si simplu, o femeie deosebita?

Ultima data am vazut-o la W(oman) O(n) W(eb), o conferinta dedicata femeilor care se dau cu succes pe net, si din multele bazaconii cate a debitat stand picior peste picior cu atitudinea unei femei emancipate doar una mi-a atras atentia: persoanele care nu au blog nu au sanse de a fi angajate la revista Tabu; motivatia, ca daca persoana respectiva nu reuseste sa isi creeze propria audienta nu va reusi sa-si mentina/faca una la Tabu.

Asta vine ca o lovitura sub centura in virtutea discriminarii sociale; intr-o tara in care legea se respecta (pana si Bulgaria a elaborat un proiect legislativ cu referire la discriminarea de orice fel din partea jurnalistilor) ar face pana la 4 ani de puscarie pentru cutezanta discriminatorie.

La TEDx va vorbi despre zilele de agonie in care viata revistei Tabu era precara. Altfel spus, povesti incropite care in cel mai fericit caz vor starni interesul doar catorva femei.

Sincer cred ca Oana Dobre ar fi putut, intr-o maniera caracteristica, constructiva, sa vorbeasca despre dinamica vietii avand ca punct de referinta exemplul personal.

Acesta poate fi considerat drept un repros la adresa organizatorilor care s-au lasat pacaliti probabil de notoriul top national al influentatorilor din online care o plaseaza pe Cristina Bazavan pe locul 3 si pe Oana Dobre pe locul 14.