Traim intr-o societate in care socializarea, comunicarea si interactiunea umana incumba un rol important in viata oricarui individ. Ma rog, cel putin teoretic!Ca orice individ, in viata, care acorda o importanta deosebita chestiunilor care conteaza, iata-ma socializand in orice circumstanta, comunicand oricand este posibil si interactionand ori de cate ori simt sau este nevoie, cu scuzele de rigoare pentru repetitia verbelor nepersonale si nepredicative. Gerunziu...duh!
Dar despre ce e vorba de fapt? Cui nu i s-a intamplat sa stea la un cico cu un amic/a, prieten/a, tovaras/a, camarad/a, in fine la taclale, si a constatat ca toata discutia a fost de fapt un monolog al ceiluilalt? Daca nu ati ridicat mana ar trebui sa incercati sa faceti exercitiul de a defini dialogul.
Personal mi s-a intamplat sa constat ca fiecare dintre noi suntem foarte tentati uneori sa ignoram sau sa incalcam regulile elementare ale unui dialog, si am spus ca ignoram sau incalcam deoarece scot din discutie orice banuiala ca este posibil ca cineva, cu care socializez, comunic sau interactionez, sa nu cunoasca ce este si ce nu este un dialog.
Dialogul nu este un schimb de informatii dar consta in constructia unor idei. Plecand de la aceasta premisa, dialogul este o buna oportunitate de a ne cunoaste, de a gandi si de a invata sa ne comportam democratic. Iata de ce un dialog nu reprezinta o suma de opinii asezate la unison sau in paralel, ci ar trebui sa reprezinte o colectie de opinii constructive.
In aceiasi ordine de idei, un dialog constructiv presupune folosirea persoanei I si calitatea de a-l asculta cu atentie pe celalalt fara a-l intrerupe dar mai ales faptul de a accepta diversitatea de opinii.
Ma rog, in lipsa dialogului nu putem considera decat ca vorbim discutii.
Postări
