Succint, am picat si noi in capcana ofertei la cafeaua Tchibo care avea un pret pe raft, acelasi lipit pe produs, dar altul mai mare la casa de marcat, unde impinsi de coada n-am urmarit scanarea. Basca, deoarece masina-i in service, mi-am cumparat o lanterna pentru bicicleta, smecheroasa – avea si lumini avarie – care pe raft avea pretul jumatate decat cel de pe bon.
Ajunsi acasa, cu taxiul, am constatat toate acestea si-am facut cale-ntoarsa, tot cu taxiul, presati de ora inchiderii. Total 14 lei. Am asteptat mai mult de o jumatate de ora pentru a primi inapoi 19 lei, scuzele de rigoare pe care le-am acceptat desi avem dulapul plin, si explicatiile cretinoide ale responsabilului raionului sport-biciclete care a vrut sa o inghit pe aia: „Eu nu pot sta dupa clientii care sunt vinovati de neconcordanta dintre pret si produs, care muta produsele dintr-o parte in alta.”
Mi-a dat peste nas, cu mentiunea sa casc ochii, si mi-a rupt gura cand in aparare l-am asigurat ca treaba mea este sa ma uit la pretul anexat produsului nu sa-l verific sau sa-l identific. Ghici cine s-a ales cu referat? caci sunt la varsta la care ma bucur de raul altuia, atunci cand eu il tin de coarne si mi se spune ca-i ciuta, iar ei se bucura cand ne trag teapa!
Iubi-iubi, de maine lasam banii acasa, si cardurile, cand mai mergem la cumparaturi in Kaufland!
Cam asa vocifera impiegata - zambitoare - de la biroul furnizor de informatii:
„Stimati clienti, va multumim ca ati ales magazinul Kaufland pentru a va (satis)face cumparaturile. Prin politica noastra de aranjare a produselor pe rafturi ne asiguram ca veti pleca de la noi fara bani, basca, cu cat mai putini bani pe carduri, caci va sta la dispozitie, strategic in galeria comerciala, cateva masinarii de scuipat roni, implicit prin desumflarea contului curent.
Inca din parcare intentionam sa va zapacim, fortandu-va sa ascultati o melodie tampita, again, and again, pe scurt pe repeat, cu speranta sincera sa va isterizati aruncand tot felul de prostii - de care n-aveti nevoie - in cosurile de cumparaturi.
Pentru cei mai vigilenti clienti, ascundem cu nonsalanta ca, avem ac si pentru cojocul lor, prin afisarea unor preturi mai mici pe rafturi, decat li se va incasa la casa de marcat. Ne asiguram astfel ca si cel mai destoinic client se va trezi cu buza umflata. Loser-ii care vor reveni sa ne reclame, acest aspect insignifiant pentru grandioasa noastra afacere, in care recunosc – ca nu-i big bossul aici – toti angajatii sunt exploatati la maxim, ca peste tot de altfel, vor primi din partea noastra ingredientele succesului hiper-supermarketian: rasul in nas, cateva minuuuuute de asteptare pentru solutionarea neintelegerii ;) pe cale amiabila, scuzele noastre de rigoare pentru a va ticsi dulapul si bineinteles diferenta de bani/banii inapoi.
Nu stiti insa ne vom asigura sa le schimbam gustul neplacut pe care li l-am produs prin magariile pe care (nu) ni le asumam.
Va asteptam...cat e ziulica de mare! Va pup, (cum)paraciosilor”
Marturisesc ca ieri, alaltaieri – adica luni - radeam de cel a carui marime la pantofi depindea de marimile de la super-oferta, si astazi i-am ajuns urma. 
Inca mai am gustul amar datorita faptului ca ne-am facut, ieri, cumparaturile la Kaufland. Vigilenti, zgarciti din fire, both of us, si tot ne-au tras-o. 
Bine ca tace si face. Ma refer la vanzatorul de flori, din coltul farmaciei non stop de pe Mihai Viteazu, de care ma lovesc zilnic. Are omul o masina, si cand spun masina ma refer la Dacie, a avut initiativa, cateva flori si a pus de-un bussinnes. 
Postări
