Povestea (dis)pretului!

A fost odata ca niciodata, asa am auzit, a fost odata un cosas. Cosasul nostru avea o coasa cu care cosea in jurul conacului conasului. Conasul ii promisese cosasului, inca inainte de-ai tocmi simbria, cate o coasa noua la fiece sezon de coasa. In pofida acelei fagaduieli, singurul lucru pe care l-a pupat cosasul din partea conasului a fost pamantul, datorita caruia isi capata codru de pita.

Pe masura ce trecuse timpul coasa cosasului se subtiase de la atata ascutit pana ajunsese cat un fir de iarba. Ii era rusine in plus cand se aduna laolalta cu alti cosasi carora le stralucea in soare latimea coasei lor. In zadar se amagea si se tanguia cosasul nostru conasului caci mai mult decat fagaduieli amanate nu vedea.

Hotarata treaba, cosasul nostru isi rupse intr-o luna plina jumatate din codru de pita si-l sacrifica pentru o coasa nou nouta, vechi nepurtata, si abia isi mai incapea in piele de fericire, caci tare ii era bcuria. Tare, de asemenea, s-a dovedit si obrazul conasului cand, vazand asa grozavie pe seama cosasului, il insarcina pe amarat sa cosasca dublu cat pana odinioara fara castig la simbrie. Ba chiar ii rupse din ea considerand ca e prea multa daca isi permite asemenea extravagante. Basca, ii randuise pologi printre maracini, buruieni lemnoase, stanci si bolovani.

Aproape ca nu-mi pot inchipui ce-o fi fost in sufletul cosasului, daca o fi fost, iar daca n-o fi fost...povestea este fara rost.
In rolurile principale:
Cosasul – un functionar oarecare intr-un sistem bugetar;
Conasul – un sefut oarecare;
Conacul – o oarecare institutie a statului;
Coasa – obiect sau suma de obiecte, substituibile, in functie de domeniul bugetar.