Sincer, dar sincer vorbind, cine mai da doi lei macar , cat un covrig, pe taranul roman? Sau mai putin de atat, o ceapa dege(ne)rata de apatia si infamia filfizonilor citadinizati? Nu particularizez, deci nu sibieni! (iata un deci folosit dupa normele limbii romane, scuze celor care il folosesc la inceput de propozitie)
Am avut privilegiul sa imi calesc distinsa personalitate puternica si complexa la coada vacii, in mirifica perioada a adolescentei, in vacante. Abia acum am certitudinea ca atuul acelei experiente este acela ca miros orice cacat de la distanta.
De pe atunci priveam cu profunda admiratie orice aratare rustica, ostenita de munca pamantului, care fara sa constientizeze incerca sa sa balacareasca dincolo de conditia-i umana si sa evadeze in aristocraticul univers urban prin tot felul de tertipuri de comunicare nonverbala pe care eu o numeam pe atunci intelepciune. La 13 - 14 ani eram mai ingenuu decat par acum...
S-a emancipat taranul, monser, si asta nu-i nici cantec, nu-i nici vers! Este realitatea crunta a satelor de odinioara in care hornurile pe care iesea fum au fost inlocuite de antene Digi TV, cuibarele de gaini s-au transformat in buticuri cu adaos comercial, porcul se numeste acum carmangerie si spiritul rural s-a transformat in praf si este dus vant; nu va mai ramane din el decat o amintire, a taranului care nu mai sta pe camp! Intre timp s-a mutat la bloc!
Postări
