Paradigmele materialismului

Societatea contemporana a devenit extrem de preocupata de valorile materialiste excesive,  in special, cu ajutorul carora indivizii profita de tot ceea ce este modernitate, pentru a spori confortul si calitatea vietii. Mai presus de orice.

Urmare a acestui fenomen de amploare, o parte semnificativa din mirifica noastra societate de consum, a refuzat, si isi mentine pozitia, sa devina aservita valorilor materiale si de a-si valorifica intreaga existenta alergand dupa bani, pozitie ierarhica, statuturi sociale, etc. Ideea de baza este ca de fapt, calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material - nefiind nevoie de foarte multi bani ca sa poti fi fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca orice individ poate profita, inteligent,  de timpul pe care il are fiecare de trait, astfel incat sa nu devina un sclav al muncii. Acest fenomen extrem de popular si controversat poarta numele de downshifting si se refera, in egala masura, la etica muncii. 

Mirifica noastra societate mercantila si-a insusit in mod exagerat principiile materialismului, in care dominanta vietii este reprezentata de bani si de acumularea a cat mai multe, si de valoare, bunuri materiale. In virtutea acestui fenomen pana si zicala "daca moare capra mea sa moara si capra vecinului" a devenit  "daca-mi cumpar o capra, capra mea sa fie mai cu moț decat capra vecinului". Si ne ma intrebam in ce societate traim?

Daca va fi bine sau daca va fi rau, ramane de vazut. Poate fi ingrijoratoare perspectiva ca individul societatii noastre se afla in acel punct critic al crearii unor societati viitoare, in care toata lumea nutreste doar sentimente de admiratie si invidie fata de orice cursa de achizitii de bunuri materiale. 

Sa dam doi bani...pe taranul roman!

Sincer, dar sincer vorbind, cine mai da doi lei macar , cat un covrig, pe taranul roman? Sau mai putin de atat, o ceapa dege(ne)rata de apatia si infamia filfizonilor citadinizati? Nu particularizez, deci nu sibieni! (iata un deci folosit dupa normele limbii romane, scuze celor care il folosesc la inceput de propozitie)

Am avut privilegiul sa imi calesc distinsa personalitate puternica si complexa la coada vacii, in mirifica perioada a adolescentei, in vacante. Abia acum am certitudinea ca atuul acelei experiente este acela ca miros orice cacat de la distanta.

De pe atunci priveam cu profunda admiratie orice aratare rustica, ostenita de munca pamantului, care fara sa constientizeze incerca sa sa balacareasca dincolo de conditia-i umana si sa evadeze in aristocraticul univers urban prin tot felul de tertipuri de comunicare nonverbala pe care eu o numeam pe atunci intelepciune. La 13 - 14 ani eram mai ingenuu decat par acum...

S-a emancipat taranul, monser, si asta nu-i nici cantec, nu-i nici vers! Este realitatea crunta a satelor de odinioara in care hornurile pe care iesea fum au fost inlocuite de antene Digi TV, cuibarele de gaini s-au transformat in buticuri cu adaos comercial, porcul se numeste acum carmangerie si spiritul rural s-a transformat in praf si este dus vant; nu va mai ramane din el decat o amintire, a taranului care nu mai sta pe camp! Intre timp s-a mutat la bloc!