Sa prostim poporul, cu televizorul!

Stirile au ramas la acelasi format de insiruire de evenimente negative, din care omul de rand nu are macar puterea sa se bucure ca nu i se intampla lui una din nenorocirile la care se uita cu atata pofta. Emisiunile de divertisment exprima vulgaritate, impertinenta, bascalie si glume proaste cu conotatii sexuale, in pofida comediei si glumelor de bun simt ingropate adanc in arhivele tevereului. Talk-show-urile s-au transformat in acte de justitie tribunale mediatice in care orice formator de opinie se crede a devenit judecator.

Am renuntat sa ma mai uit la televizor acum foarte mult timp, dupa o lunga perioada in care am folosit televizorul doar pe post de accesoriu de mobila in sufragerie. De fiecare data cand marturisesc asta cuiva sunt intrebat ce fac pentru a umple golul provocat de lipsa televizorului. Apoi, sunt bombardat cu tot felul de ratiuni justificatoare pentru care ar trebui sa imi cumpar un televizor cu diagonala cat mai mare, dar mai ales cat mai curand. 

Fara niciun exercitiu de superioritate sau modestie, oricine poate constata faptul ca televizorul, dincolo de orice performante tehnologice, a ramas o utila masinarie de spalat creiere, o alternativa unica a vidului sufletesc, un mijloc eficient de nivelare al gusturilor. 

Cat este de bine sau cat este de rau acest lucru, ramane sa judece fiecare! Bine ca exista viata dincolo de televizor! Si este atat de frumoasa!

Atitudinea unei eleve de liceu la adresa clasei politice romanesti

Altfel spus, metehnele politicii romanesti din prisma unei liceence! Via Facebook, redau scrisoarea unei eleve de liceu la adresa clasei politice actuale. Scrisa cu multa sinceritate, reprezinta un desuet, dar admirabil, exercitiu de mobilizare comunitara intr-o vreme in care principiile individualismului reprezinta trenduri in era globalizarii:

"Stimați politicieni români, 

Sunteți nevinovați. Nu datorită vouă e țara asta la nivelul la care e acum. Responsabilitatea revine în mare parte cetățeanului de rând, aceluia care, din comoditate, lașitate sau simplu dezinteres, nu iese în față și nu vă spune, o data pentru totdeauna, că ceva trebuie să se schimbe, că ați stat prea mult timp, prea sus. Au loc proteste peste proteste, în număr din ce în ce mai mare, deși cu oameni parcă tot mai puțini. La un moment dat, o primă piesă de domino va cădea, fie ea o replică “scăpată”, ce va cauza adevărata revoltă, fie un glonte tras sau o moarte de om. Atunci toată așa-zisa pace se va duce pe apa sâmbetei și haosul se va reinstaura. Totuși până atunci, mare parte din noi vom rămâne în case. Pentru ca bâtele jandarmilor n-ajung încă în blocuri…

Poate că un declin e lucrul de care avem nevoie. Poate că acum, omenirea are nevoie de un foc, de o noua însuflețire. Atunci când vorbele nu-ți sunt ascultate, nu-ți mai rămâne decât să-ți scoți instinctele la înaintare și să lupți pentru ce e al tau. Nu-ți trebuie cunoștințe politice, nici informații despre manipularea prin media sau puterea de influență a ginganților precum RMGC sau Chevron. Nici nu trebuie să ai habar de afaceri sau de economie. Nedreptatea o simte fiecare om, e parte din kitul său de supraviețuire. Vă intreb deci, stimabili domni, senzorul nedreptății vă lipsește cu desăvârșire?

Să ne înțelegem. Cred în puterea diplomației, cred că multe conflicte pot fi rezolvate prin comunicare și că violența e redundanta în majoritatea cazurilor, dacă nu chiar dovadă de barbaritate și lipsă de intelect. Totusi, asta e valabil atunci când vorbim de o comunicare autentica în cadrul aceleiași specii, nu de înșelătorii pe față între oameni și corporații-monstru-storcătoare-de-bani. 

Atunci când omul ar trebui să lupte pentru om, el luptă pentru bani. Scurt pe doi, fiecare dintre voi își trădează neamul pentru doua hartii. A nu se citi ca o acuzație. Doar ce faceți voi acum a fost făcut de mulți alții înaintea voastră. Suntem recunoscuți ca fiind puțin… oportuniști. 

Dar fiți fără grijă stimați politicieni, schimbarea se apropie. Oamenii mici vor ajunge oameni mari. Voi asupriți acum în stil medieval un grup de oameni disperați, prea restrâns din păcate și deci ușor de strivit, dar uitați că din spatele lor vin alții, cu o forță pe care ați omis a o lua în considerare, din simplul motiv ca aceasta nu implică pumni, picioare si bâte si deci va este cu totul de neînțeles.

Haideți stimate marionete, împingeti limitele. Intrați în casele oamenilor. Năvăliți peste ei. Lipiți de pământ prima piesă de Domino și repercusiunile nu vor întârzia să apară. Asta pentru că și oamenii de la birou și cei ce privesc știrile “roz” ce ni le băgați pe gât și cred cu naivitate în ele, și ei se vor trezi când se vor simți amenintați. Și nu uitați, stimați politicieni, oamenii mici vor crește mari. Nu suntem toți niște rebeli fără cauză, zbătându-se să-și ia bacul. Nu toți suntem inculți și consumatori activi de semințe și cuvinte monosilabice. Unii din noi pleacă acum, alții rămân și vă țin piept, dar cu toții ne vom întoarce. Ne vom întoarce pentru că în noi toți se zbate același avânt, aceeași pasiune pe care un sistem de învățămant rigid nu a reușit să ne-o fure, ba chiar ne-a călit si ne-a facut fruntași. Unii din noi am scăpat și am prins câte puțin din acel “altceva” . Și ne vom întoarce, oameni slabi, luați aminte. Va exista mereu ceva demn de a fi salvat, în țara asta. 

Oamenii mici vor crește mari, să nu uitați.

Theodora Negrea, o elevă de liceu românesc."

PLEC. Plec din Romania.

"PLEC. Plec din Romania. Plec la Oxford.Poate că pentru o perioadă de doar trei ani după cum îndeamnă programul doctoral. Poate că nu. Nu ştiu. Ştiu că plec din această ţară, pe care o iubesc, fără să o părăsesc şi să o dau uitării. Sunt cuprins de nostalgii, emoţii, patriotism, recunostinta şi amintiri. E o luptă.

(Urat, astăzi, în mărturisirea ataşamentului şi devotamentului faţă de propria patrie rişti să fii acuzat de naţionalism şi extremism. Mi se rupe!) Eu îmi îndrăgesc ţara şi nu voi înceta să o port în inimă. Nu fug. Nu sunt laş. Dar plec pentru că, am mai plecat o dată şi m-am întors crezând că după câţiva ani petrecuţi în Occident patria mea s-a schimbat, că eu ma voi regasi si implini."... am citit surprins pe blogul lui Mihai, acum cateva zile. 

Care au fost motivele pentru care Mihai pleaca din tara "scarbit de tot raul din tara şi din acest oraş, pe care îl cunoaşteţi prea bine… Sictirit de oameni perfizi şi mincinoşi, de ipocriţi şi impostori”?

„Experienţă dezamăgitoare” e puţin grăit. M-am risipit. Am muncit din nefericire şi din fericire în instituţii ale statului cu drag pentru profesiunea mea, am avut prilejul de a întâlni colegi minunaţi, primitori şi deschişi la suflet. Am învăţat de la ei, de la fiecare, tineri sau mai bătrâni şi înţelepţi decât mine. Am învăţat de la „beneficiari”, de la părinţi şi copii, de la tineri, elevi, şi de la cei cu care am lucrat zi de zi. Am avut surprinderea şi mulţumirea, că în ciuda multor adevăruri prea cunoscute, ambele posturi de psiholog, le-am primit în mod cinstit, în urma evaluărilor, concursurilor, fără „şpagă”, ba chiar necunoscând pe nimeni dintre colegi ori şefi. Singura mulţumire…. PLEC dorindu-mi o viaţă în care să mă simt mai mult util decât aici, să muncesc şi să văd roadele acestei munci. Să ştiu că nu mă risipesc, că pot să ofer mai mult şi că mi se permite să ofer. Nu va fi deloc comod şi simplu.

DAR, plec şi cu un gust sărat (mai rău decât amar) şi scârbit de tot răul din ţară şi din acest oraş, pe care îl cunoaşteţi prea bine…Sictirit de oameni perfizi şi mincinoşi, de ipocriţi şi impostori. Plec nemaidorind să mă gândesc la legile şi cutumele idioate şi la nedreptăţile pe care le văd şi le aud mereu. Plec nu pentru ca nu am primit multumiri sau aprecieri, ci pentru ca am fost injosit si umilit! Pentru ca existenta mea devenea cu greusuportabilă….Plec intristat!

Mi-am dorit să ofer mult mai mult, fără să cer nimic în schimb, să dau din cel al meu pentru cei ce au nevoie şi pentru comunitate, pentru cunoscuţi sau anonimi.

Am încercat să scriu în presă despre lucrurile bune şi mai puţin bune sperând în îndreptarea şi îmbunătăţirea lor. Dar aceia s-au supărat şi s-au întors împotriva mea… 

Am încercat să continui acel demers pentru comunitate numit „Regândim România”, „Regândim Sibiul” început de un drag prieten- tot fără vreo remuneraţie (ceea ce nu-i lucru uşor cand ai chirie si datorie). Săptâmână de săptămână, vreme de 20 de luni, am realizat emisiuni TV cu oameni de seamă ai vieţii cetăţii sau din alte locuricrezând că dezbaterea publică, dialogurile, interviurile, modelele de înaltă ţinută morală şi profesională vor inspira privitorii, vor întări caractere şi vor muta munţii. Oameni precum Principele Radu , acad. Basarab Nicolescu , acad.Constantin Bălăceanu Stolnici , Tudor Gheorghe , George Banu,Mihail Neamtu ,Grigore Cartianu,  Stelian Tanase ,Ofelia Popii , prefectul şi alţi zeci şi zeci de artişti, psihologi, scriitori, oameni de ştiinţă şi cultură, universitari, tineri profesionişi din tara si din strainatate, etc au dat mărturie despre viaţa şi gândirea lor exemplară. 

M-am înşelat. Efectul nu a fost pe măsura aşteptărilor. M-am implicat tot din voinţa mea şi fără să urmăresc vreun beneficiu în proiecte mai mici sau mai mari, cu timp şi fără timp, lucrând alături de prieteni noapte de noapte. Efectul iaraşi a fost sters. Nu sunt de acord cu cei ce afirmă „mai bine decât nimic” sau „măcar se mişcă ceva”, ” las ca-i bine şi aşa”. Eu nu prefer fărămiturile, faptele mici şi fără semnificaţie sau impact. O picătură de apă curată într-un ocean murdar nu schimbă cu nimic…Plec, lăsându-mi familia iubită şi prietenii, puţini cei drept, mai puţini ca altădată, în grija şi binecuvântarea Celui de Sus, păstrându-i curat şi viu în inimă….

„Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.” (Regina Maria)