Atitudinea unei eleve de liceu la adresa clasei politice romanesti

Altfel spus, metehnele politicii romanesti din prisma unei liceence! Via Facebook, redau scrisoarea unei eleve de liceu la adresa clasei politice actuale. Scrisa cu multa sinceritate, reprezinta un desuet, dar admirabil, exercitiu de mobilizare comunitara intr-o vreme in care principiile individualismului reprezinta trenduri in era globalizarii:

"Stimați politicieni români, 

Sunteți nevinovați. Nu datorită vouă e țara asta la nivelul la care e acum. Responsabilitatea revine în mare parte cetățeanului de rând, aceluia care, din comoditate, lașitate sau simplu dezinteres, nu iese în față și nu vă spune, o data pentru totdeauna, că ceva trebuie să se schimbe, că ați stat prea mult timp, prea sus. Au loc proteste peste proteste, în număr din ce în ce mai mare, deși cu oameni parcă tot mai puțini. La un moment dat, o primă piesă de domino va cădea, fie ea o replică “scăpată”, ce va cauza adevărata revoltă, fie un glonte tras sau o moarte de om. Atunci toată așa-zisa pace se va duce pe apa sâmbetei și haosul se va reinstaura. Totuși până atunci, mare parte din noi vom rămâne în case. Pentru ca bâtele jandarmilor n-ajung încă în blocuri…

Poate că un declin e lucrul de care avem nevoie. Poate că acum, omenirea are nevoie de un foc, de o noua însuflețire. Atunci când vorbele nu-ți sunt ascultate, nu-ți mai rămâne decât să-ți scoți instinctele la înaintare și să lupți pentru ce e al tau. Nu-ți trebuie cunoștințe politice, nici informații despre manipularea prin media sau puterea de influență a ginganților precum RMGC sau Chevron. Nici nu trebuie să ai habar de afaceri sau de economie. Nedreptatea o simte fiecare om, e parte din kitul său de supraviețuire. Vă intreb deci, stimabili domni, senzorul nedreptății vă lipsește cu desăvârșire?

Să ne înțelegem. Cred în puterea diplomației, cred că multe conflicte pot fi rezolvate prin comunicare și că violența e redundanta în majoritatea cazurilor, dacă nu chiar dovadă de barbaritate și lipsă de intelect. Totusi, asta e valabil atunci când vorbim de o comunicare autentica în cadrul aceleiași specii, nu de înșelătorii pe față între oameni și corporații-monstru-storcătoare-de-bani. 

Atunci când omul ar trebui să lupte pentru om, el luptă pentru bani. Scurt pe doi, fiecare dintre voi își trădează neamul pentru doua hartii. A nu se citi ca o acuzație. Doar ce faceți voi acum a fost făcut de mulți alții înaintea voastră. Suntem recunoscuți ca fiind puțin… oportuniști. 

Dar fiți fără grijă stimați politicieni, schimbarea se apropie. Oamenii mici vor ajunge oameni mari. Voi asupriți acum în stil medieval un grup de oameni disperați, prea restrâns din păcate și deci ușor de strivit, dar uitați că din spatele lor vin alții, cu o forță pe care ați omis a o lua în considerare, din simplul motiv ca aceasta nu implică pumni, picioare si bâte si deci va este cu totul de neînțeles.

Haideți stimate marionete, împingeti limitele. Intrați în casele oamenilor. Năvăliți peste ei. Lipiți de pământ prima piesă de Domino și repercusiunile nu vor întârzia să apară. Asta pentru că și oamenii de la birou și cei ce privesc știrile “roz” ce ni le băgați pe gât și cred cu naivitate în ele, și ei se vor trezi când se vor simți amenintați. Și nu uitați, stimați politicieni, oamenii mici vor crește mari. Nu suntem toți niște rebeli fără cauză, zbătându-se să-și ia bacul. Nu toți suntem inculți și consumatori activi de semințe și cuvinte monosilabice. Unii din noi pleacă acum, alții rămân și vă țin piept, dar cu toții ne vom întoarce. Ne vom întoarce pentru că în noi toți se zbate același avânt, aceeași pasiune pe care un sistem de învățămant rigid nu a reușit să ne-o fure, ba chiar ne-a călit si ne-a facut fruntași. Unii din noi am scăpat și am prins câte puțin din acel “altceva” . Și ne vom întoarce, oameni slabi, luați aminte. Va exista mereu ceva demn de a fi salvat, în țara asta. 

Oamenii mici vor crește mari, să nu uitați.

Theodora Negrea, o elevă de liceu românesc."

a munci = a protesta?

Celebrul proverb "munca il innobileaza pe om" a devenit desuet. Se stie de cand lumea ca lenea nu a omorat pe nimeni, asa ca imediat ce se iveste un motiv de a trage mâța de coada este lumea noastra. Asa s-au nascut protestele, cel mai convenabil motiv de a ne trage pe cur!

In mare voga in zilele noastre, cunoscut drept cel mai de pret beneficiu postdecembrist, protestul a devenit un mijloc de comunicare al omului de rand si s-a dovedit de-a lungul timpului la fel de eficient precum floarea cu care nu se face primavara. 

Democratia e de vina! Afurisit cadru propice al protestelor, nu s-a sinchisit sa se dovedeasca, in timp, a fi o mare iluzie a faptului ca toti oamenii sunt egali, cu drepturi, ca nimeni nu este mai presus de lege si ca putem lua atitudine atunci cand constatam ca ni se face o nedreptate. Ba chiar ne-a facut sa credem ca in noi a stat, sta si va mai sta puterea de a schimba ceva in bine, ca si cand nu am fost niciodata niste marionete. Ca si cand noi am facut revolutia, noi am facut mineriadele, noi ne-am ales guvernantii, noi am majorat salarii, etc...

Cred in schimbare, cred in solidaritate si cred intr-o societate mai buna. Cred intr-o societate care nu pune egal intre munca si protest. Cred in schimbarile care constau in puterea exemplului si care incep in fiecare dintre noi. Atunci, poate solidaritatea nu va mai putea fi inteleasa ca fiind un avatar al haosului, huliganismului si lucrului slab. 

Cine uita istoria, risca sa o repete!

Cugetele natiunii noastre, cu drept caracteristici de a gandi intr-un fel, de a vorbi in alt fel si de a actiona, cu totul si cu totul altfel numai la unison cu gandirea si vorbirea nu, gasesc cu dificultate oportun sa isi aminteasca de cei care au scris istoria neamului romanesc. Buna, rea, istoria poporului roman este bine imprimata pe rabojul tipului. 

Daca ar fi trait, condamnat pentru genocidul din decembrie `89, Nicolae Ceausescu ar fi implinit astazi, intr-una din puscariile romanesti, 95 de ani. Dar e mort. Unii spun ca e mai bine asa, altii spun ca e mai rau, insa la unison l-am uitat, nu avem decat vorbe de ocara atat de virulente incat nu-i mai pomenim numele in vorbirea directa si indirecta ci folosim pseudonime precum "impuscatul", "odiosul", "dictatorul", etc.

Cine a fost  Nicolae Ceausescu, care a fost ascensiunea lui politica si cum a devenit primul presedinte al Romaniei reprezinta doar subiecte dintr-un tom al manualului de istorie. 

First name: Facebook! vs Choose your own name!

Trăim în era știrilor care oripilează: un tătic, deși fapta sa mă determină să consider că sunt generoși cei care îl pot numi "tătic" pe un individ care, s-a hotărât să îi pună numele Facebook, fiicei sale. Firește că gestul tânărului egiptean, de numai 20 de ani, este "extrem" de motivat!

Felul în care site-ul de socializare Facebook a contribuit  la reuşita revoluţiei din Egipt l-a determinat pe tânărul tată, entuziasmat de influenţa pozitivă asupra ţării sale a celebrului site de socializare, să își numească fetița Jamal Ibrahim Facebook.

Se pare însă ca nu numai tatăl fetiței a fost entuziasmat de reușita insurecției, întrucât, la aflarea veștii că tânărul și-a numit fiica astfel  în semn de gratitudine, fetița Facebook a primit multe cadouri din partea revoluţionarilor egipteni.

Apropiaţii părinţilor lui Facebook s-au arătat mai mult decât încântaţi de iniţiativă şi susţin că le înţeleg perfect alegerea făcută, însă privit de aici, de departe, pare destul de greu de înțeles. Prin urmare, Facebook a primit o mulţime de cadouri şi daruri atât din partea cunoscuţilor, cât şi din partea oamenilor din întreaga ţară, susţinători ai revoluţiei egiptene inițiată chiar pe facebook, care au aflat de numele ciudat pe care îl poartă fetiţa şi de semnificaţia lui.

Oare o lege care să asigure, fiecărei ființe umane,  dreptul de a purta un nume decent (nu) este departe?

Tepes, Eminescu si drapelul Romaniei!

Spre seara, daca voi iesi din casa, voi face sa ies cu masina, caci altfel m-as impiedica de masa revolutionara careia i-a ajuns cutitul la os. Care os e discutabil! 

Acesta este unul din momentele in care mi-as dori sa castig potul cel mare la loto sa pot cumpara toate exemplarele din Psihologia multimilor de Gustave Le Bon pentru a le imparti protestatarilor de care pur si simplu te impiedici prin tara. 

Intrucat nu voi castiga la loto ma voi resemna cu gandul ca si aceasta miscare de protest, datorita perisabilitatii, va ramane doar un fas pestilential. Pana atunci voi privi mahnit privirile disperate ale romanilor care vor marsalui pe strazi, care chiar spera sa poata schimba ceva cu doua trei scandari rimate, sau ca eradicarea saraciei sta in puterea lor. 

Nu ma simt mai grozav decat ei, in fond, suntem in aceiasi oala. Fiecare face ce stie, ce poate, mai bine pentru a schimba aceasta stare de fapt. Pana una alta culegem ce-am semanat!

Foto: Adevarul de Seara. Mirobolanta fotografia! Despre asta vorbim in Romania: tricolorul gaurit, tricolorul folosit pe post de barbita sau fular, Vlad Tepes in dreapta si Eminescu in stanga. Asadar, despre ce vorbim?


Ce Dumnezeu cauta Eminescu si Vlad Tepes la miscarea asta de protest? M-am tampit eu? Performerii nu erau Arafat si Basescu, saracia, cutitul si osul?