...este cea mai geniala idee de la Zoso incoace, caci gigantii blogosferei - mi-am insusit azi apelativul lor - se intrec in idei geniale.
Succint, geniala idee a lui Vis Urat a fost, fiind perisabila nu mai este, sa adune cativa bloggeri seriosi, mai exact cate unul din fiecare judet disponibil sa-si sacrifice o ora din zbuciumata viata de blogger pentru a merge la primarie pentru o stampila.
Nu, stati linistiti, nu, nu acolo... vor pune stampila, lol - perversi/e mici, ci pe-o harta cumparata dintr-o benzinarie de, fireste, genialul Vis Urat. Ideea (geniala) e ca la final harta sa aiba cate-o stampila din fiecare oras resedinta de judet, si atat...ba mint, ideea din capul lui Vis Urat e ca harta sa fie vanduta la licitatie si banii sa fie donati.
N-apoi v-am povestit povestea unui mare fâs deoarece, in principiu, daca te apuci de ceva, dar mai ales daca ii implici si pe altii, ar trebui sa te intrebi mai inainte daca ceea ce vrei sa faci are inceput, cuprins si o finalitate autentica. Cine naiba va isi va dori o harta facuta ferfelita prin toata tara pentru cate o stampila dar mai ales cine naiba va licita pentru ea?
In cazul in care constati ca o parte din cele trei stincks...ori mai stai pe buda si te mai scremi cu riscul de a face hemoroizi ori mananci cacatul singur si astfel nu o sa puta decat gura ta (iar daca o tii inchisa nu va sti nimeni).
Una peste alta, chemarea a gasit cel putin cate un adept in fiecare oras iar in cazul in care au sarit doi sau mai multi fani privilegiatul a fost ales pe spranceana. N-am avut rabdarea dar mare mi-e curiozitatea sa-l stiu pe-al nostru.
Dezolant, dar nu pentru noi, este faptul ca Vis Urat nu si-a gasit adepti chiar in toate judetele; prin urmare conform ratiunii orice fas daca nu pute indeajuns degeaba il tragi toata toata tarasenia intarzie sa inceapa...
Acum am si eu o curiozitate: daca vroia sa faca ceva de efect nu era mai simplu sa faca, insusi Vis Urat, o leaca de research in care sa ocheasca bloggerii ideali pentru aceasta ideea ce mai bine nu-i iesea din cap? Ah...ce naiv sunt!
Sa nu plangem ca s-a terminat, sa ne bucuram ca n-a inceput!